Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 11

Doi băieţi fără bani la Brindaban

"Unde vei ajunge dacă tata te dezmoşteneşte, Mukunda?! Îţi risipeşti nebuneşte viaţa!" Astfel mă cicălea fratele meu mai mare.

Jitendra şi cu mine tocmai sosisem, plini de praf de pe tren, la Ananta, care fusese recent transferat de la Calcutta la Agra, străvechiul oraş. Fratele meu era expert contabil la Departamentul căii ferate Bengal-Nagpur.

"Ştii bine, Ananta, că nu aştept o altă moştenire decât pe aceea a Tatălui Ceresc!"

"Mai întâi banii, apoi Dumnezeu! Cine ştie, viaţa poate fi atât de lungă!"

"Ba mai întâi Dumnezeu! Banii sunt sclavii lui! Cine poate spune? Viaţa poate fi atât de scurtă!"

Replica mea era de circumstanţă şi nu implica nici un presentiment. Totuşi zilele lui Ananta erau numărate, căci, câţiva ani mai târziu, ajunse pe tărâmul unde bancnotele nu mai contează 11-1.

"Înţelepciune învăţată la ashram, presupun! Şi totuşi tu ai părăsit Benares-ul!" Satisfacţia strălucea în ochii lui Ananta; el îşi păstrase speranţa de a mă întoarce în cuibul familiei.

"N-am trăit degeaba la Benares! În acest oraş am descoperit tot ceea ce aspiră inima mea. Cu certitudine, acesta nu este nici eruditul tău şi nici fiul său.

Ananta izbucni în râs la această amintire, acceptând că "clarvăzătorul" din Benares pe care îl alesese pentru mine era cam "miop".

"Ce proiecte mai ai acum, rătăcitorul meu frate?"

"Jitendra m-a bătut la cap să venim la Agra. Aici vom vizita minunile din Taj Mahal 11-2. Apoi ne vom duce la gurul pe care tocmai l-am descoperit şi care are un ashram la Serampore."

Ananta dădu dispoziţii ca să avem tot confortul dorit, în timpul serii ochii lui Ananta m-au fixat gânditori de mai multe ori.

"Cunosc această privire", mă gândeam eu. "Pune ceva la cale!". Explicaţia mi-a fost dată a doua zi la micul dejun.

"Aşadar, tu dispreţuieşti banii tatei?" El îşi luă astfel un aer nevinovat, reînnoind discuţia din seara precedentă.

"Am convingerea că nu depind decât de Dumnezeu."

"Uşor de zis! Viaţa te-a protejat până acum. Dar să presupunem că viaţa te-ar pune în situaţia de a nu aştepta ajutor decât de la Dumnezeu, în acest caz ai fi un cerşetor!"

"Niciodată! În nici un caz nu voi întinde mâna când Dumnezeu are mii de mijloace de a asigura existenţa credincioşilor săi fără ca ei să fie nevoiţi să cerşească!"

"Asta nu este decât retorică! Şi dacă te-aş obliga să pui în practică aceste frumoase principii?"

"Accept provocarea! Puterea lui Dumnezeu este nelimitată."

"Vom vedea. Chiar astăzi vei avea ocazia să confirmi sau să infirmi părerea mea!" Ananta tăcu pentru un moment, apoi vorbi încet şi solemn:

"Vreau să vă trimit în această dimineaţă, pe camaradul tău şi pe tine, în oraşul vecin, la Brindaban. Veţi pleca fără nici un ban; va trebui să nu cerşiţi nici hrană, nici bani, să nu relataţi nimănui situaţia voastră; va trebui să nu flămânziţi, să nu eşuaţi la Brindaban. Dacă, respectând toate acestea, vă veţi întoarce acasă până la miezul nopţii, voi fi omul cel mai uimit diri Agra."

"Accept provocarea!", am replicat eu fără cea mai mică ezitare în cuvinte sau în inimă.Ca într-o iluminare se derulau în mintea mea toate binefacerile pe care le datoram intervenţiei Divinului: vindecarea miraculoasă de holeră datorită fotografiei lui Lahiri Mahasaya; cele două zmee miraculos capturate la Lahore; amuleta norocoasă ajunsă în mâinile mele în mijlocul disperării la Bareilly; mesajul decisiv transmis de sfântul necunoscut la Benares, aproape de casa preotului; viziunea Mamei Divine, nobilele ei cuvinte de dragoste, intervenţia ei în favoarea mea prin intermediul Maestrului Mahasaya; sprijinul de ultimă oră căruia îi datoram diploma mea; în fine, întâlnirea cu Maestrul visurilor mele... Niciodată n-aş fi admis că filosofia mea ar putea ceda la contactul cu realitatea brutală!

"Hotărârea ta te onorează! O să te însoţesc imediat la tren", continuă el. Ananta se întoarse spre Jitendra, care ne privea cu gura căscată: "Tu urmează-l în calitate de martor şi de victimă!" O jumătate de oră mai târziu, Jitendra şi cu mine eram în posesia unui bilet de tren pentru Brindaban. Într-un colţ retras de gară, Ananta ne percheziţiona cu amănunţime pentru a se convinge că nu ascundem nimic. Dhotis-urile 11-3 noastre simple mărturiseau că n-aveam la noi decât strictul necesar.

Jitendra, care considera că credinţa mea s-a amestecat prea mult în domeniul finanţelor, se nelinişti: "Ananta, dă-mi te rog măcar una sau două rupii pentru a putea telegrafia în caz de eşec."

"Jitendra!", am exclamat eu plin de reproş. Refuz să fac încercarea dacă tu iei la tine vreun ban!"

"Banii sunt pentru a avea o asigurare", reîncepu prietenul meu, dar tăcu imediat când l-am privit cu un aer sever.

"Mukunda, să nu crezi că sunt inuman." Vocea lui Ananta se îndulcise un pic. Poate se simţea cuprins de remuşcări, fie datorită ideii de a trimite într-un oraş străin doi băieţi fără un ban, fie datorită lipsei lui de credinţă. "Dacă, printr-un noroc sau prin graţia divină, treci de proba cu Brindaban, eu voi cere să devin discipolul tău."

Această propunere puţin obişnuită era fără precedent. Într-o familie indiană, fratele mai mare ascultă rareori de fratele mai mic; el este respectat şi ascultat de toţi membrii familiei, imediat după tată. Dar nu mai era timp să discutăm, căci trenul era pe punctul de plecare.

În timp ce trenul parcurgea distanţa, Jitendra păstra o tăcere lugubră. A părăsit această tăcere pentru a mă atinge în punctul meu cel mai sensibil.

"Se pare că Dumnezeu nu se prea gândeşte la viitorul nostru prânz!"

"Calmează-te, Toma necredinciosul! Dumnezeu este cu noi!"

"Nu poţi să-L faci să se grăbească? Mă simt mort de foame numai când mă gândesc la ceea ce urmează să ni se întâmple. Am părăsit Benares pentru a vizita mausoleul din Taj Mahal, şi nu pentru a-l ridica acolo pe al meu!"

"Fii optimist, Jitendra! În curând vom vizita celebrul oraş Brindaban 11-4 unde s-au întâmplat atâtea minuni. Mă simt foarte bucuros să calc pe pământul sfinţit de paşii Domnului Krishna Însuşi."

Uşa compartimentului nostru se deschise şi intrară doi oameni. Următoarea staţie era şi ultima.

"Băieţi, aveţi prieteni la Brindaban?" Vecinul din faţa mea părea să fie interesat de noi.

"Aceasta nu vă priveşte!" Am întors privirea.

"Desigur, voi v-aţi părăsit familiile fascinaţi de Hoţul de Inimi 11-5. Eu însumi sunt o natură pioasă. Consider ca o datorie să veghez să nu duceţi lipsă de nimic, de a vă asigura un adăpost împotriva arşiţei implacabile a soarelui.

"Nu, domnule, lăsaţi-ne. Sunteţi foarte bun, dar vă înşelaţi considerându-ne doi fugari."

Conversaţia încetă. Trenul opri; în timp ce Jitendra şi cu mine coboram pe peron, tovarăşii noştri de călătorie ne luară de mână şi chemară o trăsură. Am coborât în faţa unui ashram umbrit de nişte copaci veşnic verzi ai unui parc bine întreţinut. Binefăcătorii noştri erau desigur nişte obişnuiţi în locul acela; un servitor ne conduse surâzând, fără să pună nici o întrebare, într-un vorbitor. O doamnă de vârstă medie, cu aer demn, ne primi îndată.

"Gauri Ma, prinţii nu pot veni", zise unul dintre tovarăşii noştri gazdei. Planurile lor s-au schimbat în ultimul moment; ei îşi exprimă toate regretele. Dar v-am adus alţi doi invitaţi, îndată ce i-am văzut în tren am simţit că sunt credincioşi ai lui Krishna."

friends

(De la stânga la dreapta) Jitendra Mazumdar, însoţitorul meu în "testul fără bani" la Brindaban; Lalit-da, vărul meu; Swami Kebalananda ("Shastri Mahasaya"), învăţătorul meu sfânt de sanscrită; eu, ca elev de liceu

Cei doi tovarăşi ai noştri se îndreptară spre uşă: "Ne vom revedea, dacă Dumnezeu va dori!"

"Sunteţi bineveniţi" ne zise Gauri Ma cu un surâs matern. "Nici n-aţi fi putut pica mai bine; tocmai aşteptam două auguste personaje, binefăcători ai ashram-ului nostru. Ce păcat să fi făcut pregătirile degeaba!"

Aceste cuvinte promiţătoare avură un efect ciudat asupra lui Jitendra: el izbuni în plâns. În loc de foame, el avea să găsească la Brindaban un prânz împărătesc! Era prea mult pentru el. Gazda îl privi curioasă, dar nu zise nimic. Poate că era obişnuită cu ciudăţeniile adolescenţilor.

Ni se anunţă masa. Gauri Ma ne conduse într-o sală de mese unde plutea o aromă savuroasă şi apoi dispăru în bucătărie.

Am aşteptat acest moment pentru a-l ciupi pe Jitendra, aşa cum făcuse şi el în tren.

"Hei, Toma necredinciosul! Dumnezeu se gândeşte la noi şi fără întârziere, nu-i aşa?"

Gazda sosi cu un punkha cu care ne făcea vânt după moda orientală, în timp ce noi ne instalam pe două carpete colorate. Discipolii ashram-ului erau într-un permanent dute-vino. De când ne-am născut, Jitendra şi cu mine, nu mai mâncasem ceva atât de savuros.

"Într-adevăr, mâncăruri demne de prinţi, onorată Mamă! Mă întreb ce ocupaţii mai urgente decât festinul au putut să-i reţină pe patronii noştri regali?! Nu vă vom uita cât vom trăi!"

Tăcuţi, reamintindu-ne de testul la care dorea să ne supună Ananta, nu-i puteam explica binevoitoarei doamne că mulţumirile noastre călduroase aveau o dublă semnificaţie. Dar sinceritatea noastră era prea evidentă. Am plecat cu binecuvântarea ei şi cu invitaţia de a reveni să vizităm ashram-ul.

Afară era o căldură toridă. Am căutat adăpost la umbra unui arbore cadamba uriaş, la poarta ashram-ului. A urmat un schimb de cuvinte dure, căci Jitendra iar nu se simţea în largul său.

"În ce porcărie m-ai băgat! Prazul nostru a fost doar un noroc întâmplător. Cum să vizitezi oraşul fără un ban în buzunar şi, mai ales, cum să ne întoarcem la Ananta?"

"Repede îl mai uiţi pe Dumnezeu, acum că ai stomacul plin!" Cuvintele mele nu erau doar severe, deveneau acuzatoare. Omul uită binefacerile divine, deşi nu există fiinţă căreia să nu i se fi îndeplinit anumite rugăciuni!

"În orice caz, nu sunt gata să uit greşeala pe care am făcut-o însoţindu-te!"

"Linişteşte-te, Jitendra! Dumnezeu care ne-a hrănit ne va ajuta să vizităm Brindaban şi ne va duce înapoi la Agra!"

În acest timp, un tânăr cu figură plăcută se apropia de noi cu paşi mari. Oprindu-se sub arbore, el se înclină în faţa mea:

"Dragi prieteni, desigur că sunteţi străini de acest oraş. Permiteţi-mi să vă fiu ghid!"

Este aproape imposibil pentru un indian să pălească şi totuşi faţa lui Jitendra era de nerecunoscut. Eu am refuzat politicos.

"Desigur că nu mă vei goni", făcu necunoscutul, cu o figură alarmată, care ar fi fost comică în orice altă împrejurare.

"Şi de ce nu?"

"Eşti guru-l meu!" Ochii lui îi căutau plini de încredere pe ai mei: "În cursul meditaţiei mele de la prânz, Domnul Krishna, fie-i numele binecuvântat, mi-a apărut într-o viziune. El mi-a arătat două persoane sub acest copac. Una dintre cele două persoane eraţi dumneavoastră, maestre! De câte ori v-am văzut în cursul meditaţiilor mele! Ce fericit aş fi să acceptaţi umilele mele servicii!"

"Sunt foarte fericit că m-ai întâlnit. Nici Dumnezeu, nici oamenii nu ne-au părăsit!" Eram imobil şi-i zâmbeam necunoscutului, dar în sufletul meu îngenuncheasem recunoscător la picioarele lui Dumnezeu.

"Prieteni, vă rog să binevoiţi a-mi onora casa cu prezenţa voastră!"

"Sunteţi foarte amabil, dar nu este posibil. Suntem deja oaspeţii fratelui meu la Agra."

"Cel puţin acordaţi-mi favoarea de a vă fi ghid la Brindaban."

Am primit cu bucurie. Tânărul care se numea Pratap Chatterji, a închiriat o birjă. Am vizitat templul Madanamohana şi alte sanctuare ale zeului Krishna. În timp ce făceam aceste vizite, s-a lăsat seara.

"Aşteptaţi un moment, mă duc să procur ceva sandesh 11-6 ". Pratap intră într-o prăvălie de lângă gară. Jitendra şi cu mine priveam mulţimea; se făcuse deja răcoare. Noul nostru prieten s-a întors curând încărcat cu dulciuri.

"Binevoiţi să acceptaţi această ofrandă religioasă", zise Pratap surâzând, întinzându-ne un teanc de rupii şi două bilete de tren pentru Agra.

M-am cufundat în mulţumiri lui Dumnezeu, Mâna Invizibilă care, pusă la încercare de către Ananta, ne-a dovedit o generozitate deplină! Ne-am retras într-un colţ îndepărtat al gării.

"Pratap, te voi învăţa Kriya Yoga a lui Lahiri Mahasaya, cel mai mare yoghin al timpurilor moderne. Această tehnică va fi gurul tău!"

Iniţierea a fost terminată într-o jumătate de oră. "Kriya Yoga va fi chintamani 11-7 pentru tine", îi spusei eu noului elev. "Această tehnică foarte simplă, aşa cum vezi, întruchipează arta accelerării evoluţiei spirituale a omului. Scripturile Indiei ne învaţă că sufletul încarnat are nevoie de un milion de ani pentru a se elibera din sclavia iluziei (maya). Kriya Yoga scurtează considerabil această durată. La fel cum creşterea plantelor poate fi accelerată cu mult dincolo de ritmul obişnuit, după cum a demonstrat Jagadis Chandra Bose, şi evoluţia psihologică poate să-şi mărească viteza prin mijloace ştiinţifice. Fii credincios practicii şi ţi-L vei apropia pe Gurul tuturor guru."

"Sunt încântat să posed această cheie a sistemului yoga, atât de mult timp căutată!", spuse Pratap gânditor. Acţiunea ei fiind de a rupe legaturile care ne ţin legaţi de simţuri, îmi va deschide uşile spre sferele înalte ale conştiinţei. Viziunea de astăzi a Domnului Krishna nu poate să prevestească decât mult bine."

Ne-am recules un moment, apoi ne-am îndreptat cu paşi lenţi spre tren. Aveam sufletul plin de bucurie, dar Jitendra a izbucnit în plâns. Despărţirea de Pratap era punctată de suspinele ambilor mei tovarăşi. Încă o dată Jitendra era furios, dar de data aceasta nu pentru el însuşi, ci împotriva sa.

"Am fost necredincios, inima mea a fost de piatră! Niciodată nu mă voi mai îndoi de ajutorul divin!"

Se apropia miezul nopţii. Cele două "Cenuşărese" plecate fără un ban intrau în dormitorul lui Ananta. La vederea noastră, pe faţa lui se zugrăvi o mirare imensă. În tăcere, am presărat un teanc de rupii pe masă.

"Jitendra, adevărul!", făcu Ananta pe un ton hazliu. Ce matrapazlâcuri aţi făcut?"

Dar pe măsură ce povestirea înainta, Ananta devenea din ce în ce mai grav şi mai solemn.

"Legea cererii şi ofertei provine dintr-un domeniu mult mai subtil decât credeam eu", zise Ananta cu o ardoare spirituală pe care nu şi-o manifestase niciodată mai înainte. "Acum înţeleg indiferenţa ta faţă de lucrurile materiale."

Deşi era târziu, fratele meu a insistat să primească diksha 11-8 în Kriya Yoga. "Gurul" Mukunda trebui astfel să-şi asume responsabilitatea a doi "discipoli" neaşteptaţi în aceeaşi zi. A doua zi la micul dejun domnea o armonie necunoscută zilei precedente. I-am zâmbit lui Jitendra:

"N-ar trebui să ratăm excursia la Taj Mahal! Să mergem înainte de a ne întoarce la Serampore."

După ce ne-am luat rămas bun de la Ananta, Jitendra şi cu mine am mers să vizităm Taj Mahal, splendoarea din Agra. Marmura albă strălucind în soare oferă viziunea simetriei pure. Decorul perfect în care este situat acest splendid monument este format din chiparoşi negri, o pajişte netedă şi o lagună liniştită ce înconjoară clădirea. Interiorul este minunat cu dantelăria de încrustaţii cu pietre semipreţioase. Irizaţii maro şi violet, delicate şi complicate izvorăsc din marmură. Iluminarea din dom cade pe urnele cu cenuşa împăratului Shah Jahan şi Mumtaz Mahal, regina ţinutului şi a inimii sale.

Încântat de minunile văzute, eu nu mai aveam decât o singură dorinţă: să mă reîntorc la gurul meu. Curând Jitendra şi cu mine ne-am urcat în trenul de Bengal.

"Mukunda, eu nu mi-am văzut familia de câteva luni; voi trece mai întâi pe acasă şi, poate mai târziu, voi merge la guru-l tău la Serampore."

Prietenul meu, un caracter schimbător, mă părăsi la Calcutta. Trenul local mă conduse curând la Serampore, la 20 de kilometri nord de Calcutta. Atunci am remarcat surprins că se scurseseră exact 28 de zile de la întâlnirea din Benares cu guru-l meu. Nu-mi prezisese el: "Vei veni la mine peste patru săptămâni!"?

Cu inima bătându-mi tare, am intrat în curtea locuinţei sale de pe liniştita stradă Rai Ghat. Pentru prima dată, intram în ashram-ul unde aveam să-mi petrec cei mai frumoşi 10 ani cu Jnanavatar-ul Indiei, "încarnarea înţelepciunii".

11-1: Vezi capitolul 25.  Înapoi la text

11-2: Faimosul mausoleu al lumii. Înapoi la text

11-3: Dhoti - haină ce se înnoadă în jurul taliei şi acoperă picioarele. Înapoi la text

11-4: Brindaban, situat pe râul Yamuna, este Ierusalemul hinduşilor. Aici avatarul Domnului, Krishna, a manifestat gloria sa pentru binele omenirii. Înapoi la text

11-5: Hari; un nume iubit sub care Sri Krishna este cunoscut discipolilor săi. Înapoi la text

11-6: Carne dulce indiană. Înapoi la text

11-7: Un giuvaer mitologic cu puterea de a îndeplini dorinţele; de asemenea, un alt nume pentru Dumnezeu. Înapoi la text

11-8: Iniţiere spirituală; din rădăcina cuvântului sanscrit diksh, "a se dedica". Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >