Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 16

Dejucând influenţa astrelor

"Mukunda, de ce nu porţi o brăţară astrologică?"

"Ar trebui, Maestre? Dar eu nu cred în astrologie!"

"Nu este vorba despre a crede sau nu! Singura atitudine înţeleaptă ar consta în a cerceta dacă un lucru este adevărat sau nu. Legea gravitaţiei exista atât înainte, cât şi după Newton. Cosmosul s-ar fi transformat de mult într-un haos dacă legile lui ar opera doar cu condiţia să fie admise de către oameni.

Şarlatanii sunt cauza discreditării actuale a ştiinţei astrelor. Câmpul astrologiei este atât de vast, atât matematic 16-1, cât şi filosofic, încât numai  o fiinţă omniscientă l-ar putea îmbrăţişa în totalitate. Dacă ignorantul, incapabil să citească în cartea cerului, nu vede acolo decât o mâzgălitură fără înţeles, este ceva de înţeles în această lume imperfectă. Dar aceasta nu înseamnă că şi înţeleptul trebuie să o considere aşa.

Legături invizibile, schimburi de influenţă există între toate obiectele creaţiei. Ritmul armonios al universului este fondat pe reciprocitate", a continuat guru-l meu. "Omul, în învelişul lui carnal, trebuie să combată două grupe de forţe: mai întâi tumultul fiinţei sale, determinat de amestecul elementelor foc, pământ, aer, apă, eter; apoi forţele distructive ale naturii exterioare. Atât timp cât omul luptă cu efemeritatea sa, pământul şi cerul îl vor influenţa profund.

Astrologia studiază răspunsul omului la stimulii planetari. Aştrii înşişi nu sunt nici benefici, nici malefici, limitându-se la a emite radiaţii pozitive sau negative. Ei nici nu-l ajută, nici nu-l lezează pe om, ci constituie un canal natural prin care se manifestă echilibrul între cauzele şi efectele ce au rezultat din acţiunile trecute ale lui.

Un copil se naşte la ora şi în ziua în care influxurile cereşti sunt în armonie cu karma lui individuală. Horoscopul lui este un portret provocator, relevă trecutul nealterat, precum şi ceea ce este posibil să apară în viitor. Dar harta nativă nu poate fi interpretată corect decât de către oameni cu înţelepciune intuitivă, iar aceştia sunt foarte puţini.

Mesajul înscris pe cer la naştere nu are scopul de a pune în evidenţă destinul - rezultatul acţiunilor, bune sau rele, făcute în trecut -, ci de a trezi în om voinţa de a evada din închisoarea sa universală. Astfel se poate descătuşa de lanţurile pe care el însuşi şi le-a pus. Nimeni altcineva nu a declanşat seria de cauze care trebuie să se actualizeze progresiv în viaţa sa. Omul poate depăşi orice limitare, deoarece el însuşi a creat-o prin acţiunile sale şi pentru că posedă resurse spirituale care nu sunt supuse presiunii planetelor.

Teama superstiţioasă de astrologie transformă omul în automat, în sclav al unui mecanism, înţeleptul zădărniceşte influenţa planetelor, jurând credinţă nu creaţiei, ci Creatorului. Cu cât fiinţa umană îşi dă seama de unitatea sa cu Spiritul, cu atât ea este dominată mai puţin de către materie. Spiritul este veşnic liber şi nemuritor; el nu poate cădea sub influenţa astrelor.

Omul este un suflet ce are un corp fizic; când el îşi situează corect simţul său de identitate, lasă la spate tiparele sale comportamentale. Cât timp rămâne în starea obişnuită de amnezie spirituală, va suporta lanţurile sclaviei faţă de legile subtile ale mediului înconjurător.

Dumnezeu este Armonie; credinciosul care se armonizează cu El nu va face niciodată vreo acţiune greşită. Activitatea lui se va conforma în mod natural legilor astrologice. Ruga, meditaţia profundă îi vor permite să comunice cu Conştiinţa Divină şi nici o putere nu este superioară acestei protecţii interioare.

"În acest caz, dragul meu guru, de ce vrei ca eu să port o brăţară astrologică?" Am pus această întrebare după o lungă tăcere, în cursul căreia mă străduisem să asimilez expunerea lui Sri Yukteswar.

"Numai după ce un călător a ajuns la destinaţie poate renunţa la hărţi; în cursul rătăcirii tale profită de cel mai mic ajutor. Înţelepţii antici au descoperit multe mijloace de a scurta durata exilului uman în sânul iluziei cosmice. În aparatul complicat al legilor karma-ice există angrenaje pe care înţelepciunea le poate ajusta cu abilitate.

Toate nenorocirile omului provin din faptul că el încalcă legile cosmice. Scripturile afirmă că omul trebuie să se supună legilor naturii, în acelaşi timp ne discreditând omnipotenţa divină; el ar trebui să se roage astfel: 'Doamne, mă încred în Tine, eu ştiu că poţi să mă ajuţi, şi la rândul meu voi face tot ce pot mai bine pentru a repara răul pe care l-am făcut vreodată'. O serie de mijloace - ruga, forţa voinţei, meditaţia yoghină, consultarea sfinţilor, utilizarea brăţărilor astrologice - permit îndulcirea sau anularea efectelor nefaste ale acţiunilor rele din trecut.

Aşa cum o casă poate fi dotată cu paratrăznet pentru a absorbi fulgerul şi trăznetul, la fel templul corpului nostru beneficiază de diferite măsuri de protecţie. Radiaţii electromagnetice subtile circulă continuu prin univers; omul nu ştie dacă ele fac bine sau rău corpului său. Acum multe secole, yoghinii au constatat că metalele pot emite o lumină astrală susceptibilă să contracareze acţiunile nefaste ale planetelor. La fel, anumite combinaţii favorabile de plante s-au dovedit foarte utile. Cele mai eficiente sunt bijuteriile perfecte, de cel puţin două carate. În afara Indiei, utilizarea astrologiei într-un mod preventiv a făcut rareori obiectul unor studii serioase. În general, nu se ştie că pietrele preţioase, metalele sau plantele n-au efect decât dacă respectă anumite proporţii şi sunt purtate direct pe piele."

"Maestre, desigur îţi voi urma sfatul, cumpărând o brăţară. Mă simt incitat de ideea de a dejuca influenţa planetelor!"

"Pentru uz general, recomand o brăţară din aur, argint sau din cupru. Dar în cazul tău particular, vreau să-ţi propun una din argint şi plumb." Sri Yukteswar a adăugat detalii mai precise.

"Maestre, despre ce 'caz particular' este vorba?"

"Astrele se vor interesa de tine, în curând, într-un mod neprietenos, Mukunda. Nu te teme, vei fi protejat. Cam peste o lună, ficatul tău îţi va face probleme. Boala ar trebui să dureze 6 luni, dar utilizarea brăţării astrologice o va reduce la 24 de zile."

Sri Yukteshwar şezând

M-am dus imediat la un bijutier şi am cumpărat o brăţară pe care am purtat-o chiar din acea zi. Eram sănătos tun, aşa că am uitat prezicerea Maestrului, care a plecat de la Serampore la Benares. La 30 de zile după convorbirea noastră am simţit o durere vie în regiunea ficatului. Au urmat săptămâni de suferinţe şi coşmaruri, dar am ezitat să-l deranjez pe guru-l meu, sperând să am forţa să suport şi această încercare.

Dar 23 de zile de tortură mi-au slăbit hotărârea. Am plecat cu trenul la Benares, unde Sri Yukteswar m-a primit cu o căldură neobişnuită, nelăsându-mi însă ocazia săâ-i vorbesc în particular despre suferinţele mele. Un număr mare de discipoli l-au vizitat în acea zi pe Maestru, pentru darshan 16-2. Obosit, bolnav şi neglijat, m-am retras într-un colţ. Numai după masa de seară, când ultimii vizitatori au plecat, guru m-a chemat în balconul octogonal al clădirii.

"Trebuie să fi venit din cauza ficatului tău." Sri Yukteswar şi-a întors privirile de la mine. Străbătea balconul în lung şi în lat interceptând uneori lumina lunii. "Ia să vedem; tu suferi de ficat de 24 de zile, nu-i aşa?"

"Da, Maestre."

"Atunci fă, te rog, exerciţiul pentru stomac pe care ţi l-am arătat."

"Dacă ai şti cât de mult sufăr, nu mi-ai mai cere să fac exerciţii!" Totuşi, am încercat să-l ascult.

"Tu spui că suferi, eu spun că nu. Cum poate exista o asemenea contradicţie?" Guru-l meu mi-a aruncat o privire întrebătoare.

Eram uluit. Brusc, spre marea mea bucurie, m-am simţit uşurat; nu mai simţeam durerea înţepătoare care nu mă lăsase să dorm timp de săptămâni! Un simplu cuvânt al Maestrului a fost de ajuns pentru a goni durerea, ca şi cum n-ar fi existat niciodată!

Plin de recunoştinţă, am îngenuncheat, dar el m-a oprit:

"Nu te purta copilăreşte! Ridică-te şi contemplă splendidul clar de lună de deasupra Gangelui." Ochii Maestrului străluceau de fericire, în timp ce eu stăteam tăcut în faţa lui. După atitudinea sa, am înţeles că el dorea să-i mulţumesc nu lui, ci lui Dumnezeu, căci El mă vindecase.

Port chiar şi acum greaua brăţară de argint şi de plumb, în amintirea zilei în care am înţeles, odată în plus, că trăiam alături de o fiinţă supraumană. Cu alte ocazii, când mi-am condus prietenii la Sri Yukteswar pentru a-i vindeca, el recomanda invariabil pietre preţioase sau brăţări, explicând utilizarea lor ca pe o precauţie astrologică înţeleaptă.

Încă din copilărie aveam prejudecăţi împotriva astrologiei, în parte pentru că am observat cât de mulţi oameni îi sunt ataşaţi în mod servil şi de asemenea din cauza unei predicţii a astrologului familiei: "Te vei căsători de trei ori şi vei fi văduv de două ori". Am meditat asupra soartei mele triste, simţindu-mi sufletul ca al unei capre ce urmează să fie sacrificată pe altarul triplei căsătorii.

"Trebuie să te resemnezi cu soarta", a remarcat fratele meu, Ananta. "Horoscopul tău a prezis că, în copilărie, tu vei fugi spre Himalaia, dar vei fi adus înapoi cu forţa. Deci prezicerea referitoare la cele trei căsătorii de asemenea se va realiza."

Într-o seară, am avut intuiţia clară că profeţia era complet falsă. Am ars ruloul astrologic, împachetând cenuşa într-o hârtie pe care am scris: "Seminţele karma-elor trecute nu mai pot încolţi după ce au fost arse de flăcările divine ale înţelepciunii". Am pus pachetul la vedere; Ananta n-a întârziat să citească comentariul sfidător.

"Nu poţi distruge adevărul tot atât de uşor ca pe acest sul de hârtie." Fratele meu râse dispreţuitor.

E adevărat că de trei ori, înainte de a atinge vârsta adultă, familia mea a încercat să-mi aranjeze o logodnă. De fiecare dată le-am dejucat planurile 16-3, ştiind că dragostea mea pentru Dumnezeu este mai tare decât constrângerea astrologică rezultată din karma.

"Cu cât un om este mai evoluat spiritual, cu atât vibraţiile lui subtile influenţează mai puternic universul şi cu atât mai puţin se lasă el însuşi influenţat de fluxul neîncetat al fenomenelor." Aceste cuvinte ale Maestrului îmi reveneau adesea în memorie.

Experimental, am cerut astrologilor să determine, după înclinaţiile planetelor, perioadele mele nefaste, în timpul cărora mi-am văzut de treburi ca şi cum nu ar fi fost nimic. E adevărat că în aceste perioade succesul se obţinea cu preţul unor eforturi mai mari; totuşi m-am convins: încrederea în protecţia divină, exercitarea înţeleaptă a liberului arbitru, acest dar divin, sunt mult superioare tuturor conjuncturilor planetare.

Am înţeles că harta cerului din momentul naşterii nu transformă omul într-o marionetă a trecutului său. Acest mesaj e un fapt sublim: însuşi cerul încearcă să trezească în om hotărârea de a se elibera de orice limitare. Dumnezeu l-a creat pe om ca spirit, care are propria sa individualitate, fiind esenţial pentru structura universală, indiferent dacă în rolul său temporar este un înţelept sau un parazit. Eliberarea sa finală este, dacă el o vrea, imediată; ea depinde de victoriile interioare şi nu de cele exterioare.

Sri Yukteswar a descoperit aplicarea matematică a ciclului de echinox de 24.000 de ani la epoca noastră 16-4 . Ciclul conţine un arc ascendent şi unul descendent, de câte 12.000 de ani fiecare. Fiecare din ele conţine patru Yugas sau Epoci, numite: Kali, Dwapara, Treta şi Satya, corespunzând în concepţia greacă cu era de Fier, de Bronz, de Argint şi de Aur.

Gurul meu a determinat, prin diferite calcule, că ultima Kali Yuga sau Epocă de Fier a arcului ascendent a început în anul 500 D.C. şi a avut o durată de 1.200 de ani; această epocă a materialismului s-a terminat în anul 1.700 D.C. Această ultimă dată este începutul Dwapara-ei Yuga, de 2.400 de ani, care va fi marcată de dezvoltarea energiilor electrice, atomice; epoca telegrafiei, radioului, avioanelor şi altele asemenea care scurtcircuitează spaţiul.

Treta Yuga, de 3.600 de ani, care va începe în anul 4100 D.C., va fi marcată de familiarizarea oamenilor cu comunicarea telepatică şi alte asemenea care scurtcircuitează timpul. În timpul celor 4.800 de ani ai Satya-ei Yuga, ultima perioadă a arcului ascendent, inteligenţa umană va atinge dezvoltarea sa maximă şi va lucra în armonie cu planul divin.

Urmează un arc descendent de 12.000 de ani, care va începe cu o Epocă de aur de 4.800 de ani ai Satya-ei Yuga 16-5.; gradat umanitatea se va cufunda în ignoranţă. Aceste cicluri, imagini ale jocului etern al maya-ei, subliniază contrastele şi relativitatea universului fenomenelor 16-6. Unul după altul, oamenii evadează din închisoarea dualităţii, a creaţiei şi se ridică la conştiinţa identităţii lor sublime cu Creatorul.

Maestrul m-a lămurit nu numai asupra astrologiei, ci şi asupra Scripturilor lumii întregi. Textele sfinte erau mereu prezente în faţa ochilor spiritului său, de aceea el era mereu gata să le explice, separând erorile şi interpolările erudiţilor de adevărurile eterne exprimate de către profeţi.

"Fixaţi-vă privirea pe capătul nasului." Această interpretare inexactă a unei sutra 16-7 din Bhagavad Gita admisă în general atât de către învăţaţii orientali, cât şi de traducătorii occidentali, provoca de obicei o critică amuzantă a Maestrului.

"Calea yoghinului este deja destul de neobişnuită, aşa cum este ea. De ce să-i recomandăm să se uite cruciş? remarca el. Sensul adevărat al termenului nasikagram este "originea nasului" şi nu "vârful nasului". Nasul începe între sprâncene, sediul viziunii spirituale 16-8. Din cauza unui aforism din Sankhya 16-9 "Ishwar-ashidha" ("Domnul Creaţiei nu poate fi dedus", sau "Dumnezeu nu poate fi dovedit" 16-10), majoritatea erudiţilor declară că întreagă această filosofic este atee.

"Nu este adevărat", a explicat Sri Yukteswar. "Sutra semnifică: pentru omul neiluminat, a cărui judecată este subordonată dovezilor senzoriale, Dumnezeu este inaccesibil, de aceea El nu există. Pentru adevăratul discipol Sankhya, a cărui cunoaştere profundă s-a născut din meditaţie, Dumnezeu există şi este accesibil (poate fi cunoscut)."

Maestrul a interpretat într-un mod nou, cu o claritate minunată, textele Bibliei creştine. El m-a învăţat să înţeleg esenţa nemuritoare a Bibliei şi adevărul acestor cuvinte ale lui lisus, cu siguranţă cele mai cutremurătoare, intransigente şi totale pe care le-am auzit vreodată: "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece." 16-11

Marii Maeştri ai Indiei şi-au modelat viaţa după acelaşi ideal divin care l-a animat pe lisus: "Căci, oricine face voia Tatălui meu care este în ceruri, acela îmi este frate, soră şi mamă."16-12 lisus spune: "Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi în adevăr ucenicii mei; veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi."16-13 Eliberaţi, stăpâni pe ei înşişi, yoghinii-cristici ai Indiei participă la nemuritoarea fraternitate a celor care au atins cunoaşterea eliberatoare a Tatălui Unic.

"Nu înţeleg nimic din povestea lui Adam şi a Evei!", exclamai după ce m-am străduit în zadar să înţeleg alegoria. "De ce a pedepsit Dumnezeu nu numai cuplul vinovat, ci şi pe urmaşii nevinovaţi?"

Maestrul era amuzat mai curând de vehemenţa mea decât de ignoranţa de care dădeam dovadă. "Geneza este profund simbolică; o interpretare ad literam nu permite înţelegerea ei", mi-a explicat. " 'Arborele vieţii' este corpul uman. Sistemul cerebro-spinal seamănă cu un arbore, cu rădăcinile în aer, la nivelul capului, în timp ce nervii constituie ramurile. Acest arbore are din abundeţă fructe delicioase - cele ale vederii, ale auzului, mirosului, gustului, pipăitului - de care omul se poate bucura fără nici o teamă. Dar experienţa sexuală - cea a 'mărului' care se găseşte în centrul acestui corp ca o grădină - îi este interzisă 16-14 .

'Şarpele' reprezintă energia sistemului cerebro-spinal (Kundalini), care stimulează nervii sexului. 'Adam' este raţiunea, 'Eva' - sentimentul. Când afectivitatea (emoţia) sau conştiinţa Evei, inerentă fiecărei fiinţe umane, e dominată de impulsul sexual, raţiunea fiinţei, sau Adam, sucombă 16-15.

Dumnezeu a creat fiinţa umană materializând corpurile bărbatului şi ale femeii prin forţa Voinţei Sale. El le-a dat puterea de a se reproduce în aceeaşi manieră divină sau 'imaculată' 16-16. Întrucât până acum îşi limitase puterea creatoare la regnul animal, care este condus de instinct şi lipsit de inteligenţă, Dumnezeu a creat primele corpuri umane numite simbolic Adam şi Eva. Pentru o evoluţie rapidă, El le-a transferat sufletele sau esenţa divină a două animele 16-17.Raţiunea predomină la Adam sau bărbat, iar la femeie, Eva, sentimentul. Aceasta este expresia dualităţii ce amprentează întreaga lume fenomenala. Raţiunea şi sentimentul rămân în comuniune ferici atât timp cât mintea umană nu este coruptă de impulsurile animalice.

Astfel corpul uman nu este rezultatul evoluţiei plecând de la regnul animal; el a necesitat un act de creaţie special din partea lui Dumnezeu. Formele animale erau prea grosiere pentru ca divinitatea să se poată revela în ele; omul a fost dotat în mod unic cu centrii energetici de emisie recepţie la nivelul coloanei vertebrale şi creier, dintre care "lotusul cu 1.000 de petale", situat în zona din creştetul capului, permite fiinţei umane să intre în comuniune cu Divinul.

Dumnezeu, sau Conştiinţa Divină, a sfătuit primul cuplu să guste din toate bucuriile umane, cu excepţia uneia singure: senzaţiile sexuale 16-18. Acestea erau interzise, de teamă ca umanitatea să nu se împotmolească în trăiri sexuale animalice. Avertismentul, destinat să evite trezirea unor tendinţe animalice adormite în subconştient, n-a fost ascultat. Restabilind modul de procreere brut, Adam şi Eva au decăzut din starea de fericire cerească, naturală omului perfect, originar.

Cunoaşterea 'binelui şi răului', promisă Evei de către şarpe, este cea a experienţelor dualiste şi opuse pe care muritorii, aflaţi încă sub influenţa maya-ei, trebuie să le transceandă. Căzând în înşelăciune şi iluzie prin utilizarea greşită a sentimentului şi raţiunii - din cauza conştiinţei de tip 'Eva şi Adam' -, oamenii au pierdut dreptul de a intra în grădina cerească, a mulţumirii de sine divine 16-19."

Când Sri Yukteswar şi-a terminat discursul, am contemplat cu o nouă veneraţie paginile din Geneză.

"Maestre, pentru prima dată simt obligaţii filiale faţă de Adam şi Eva!"

16-1: Pe baza referinţelor astronomice din literatura hindusă străveche, erudiţii au fost capabili să stabilească perioadele când au trăit autorii. Cunoaşterea ştiinţifică a rishilor era foarte mare; în Kaushitaki Brahmana găsim pasaje astronomice precise care indică faptul că în anul 3100 î.C. hinduşii erau foarte avansaţi în astronomie, ceea ce avea o valoare practica în determinarea momentelor favorabile pentru ceremoniile astrologice. Un articol de Tara Mata din East-West, februarie 1934, afirmă despre Jyotish sau tratatele astronomice vedice: "El conţine înţelepciunea ştiinţifică care a menţinut India în fruntea tuturor naţiunilor antice şi a făcut din ea Mecca aspiranţilor însetaţi de cunoaştere. Brahmagupta, una din lucrările din Jyotish, este un tratat astronomic care se ocupă cu asemenea subiecte, cum ar fi: mişcarea heliocentrică a corpurilor planetare în sistemul nostru stelar, forma sferică a pământului, lumina reflectată a lunii, mişcarea de revoluţie a pământului, prezenţa stelelor fixe în Calea Lactee, legea gravitaţiei şi alte fenomene ştiinţifice ce nu au apărut în lumea occidentală până la Copemic şi Newton."  Înapoi la text

Aşa numitele "cifre arabe", preţioase în dezvoltarea matematicii occidentale au fost aduse în Europa în secolul IX, prin intermediul arabilor, din India, unde acel sistem de notare fusese formulat din antichitate. O lumină suplimentară asupra moştenirii ştiinţifice vaste a Indiei va putea fi găsită în lucrările următoare: History of Hindu Chemistry, de P. C. Ray; Positive Sciences of the Ancient Hindus, de B. N. Seal.

16-2: Binecuvântarea ce derivă ca urmare a simplei vederi a unui sfânt. Înapoi la text

16-3: Una din fetele pe care familia mea mi-o alesese în calitate de viitoare soţie, s-a căsătorit cu verişorul meu Prabhas Chandra Ghosh (Sri Ghosh a fost vice-preşedinte al Societăţii Yogoda Satsanga din India din 1936 până la moartea sa, în 1975). Înapoi la text

16-4: O serie de 13 articole despre verificarea istorică a teoriei despre Yugas a lui Sri Yukteswar a apărut în revista East-West (Los Angeles) din septembrie 1932 până în septembrie 1933. Aceste cicluri sunt descrise în prima parte a lucrării "Ştiinţa sacră" a lui Sri Yukteswar. Înapoi la text

16-5: În anul 12.500 D.C. Înapoi la text

16-6: Scripturile Indiei situează epoca noastră într-o Kali Yuga făcând parte dintr-un ciclu universal incomparabil mai întins decât ciclul echinocţiilor, de 24.000 de ani, de care s-a ocupat Sri Yukteswar. Ciclul universal al Scripturilor este de 4.300.560.000 de ani şi reprezintă o Zi a Creaţiei, sau durata totală a sistemului nostru solar în configuraţia sa actuală. Această vastă concepţie a înţelepţilor are ca bază relaţia dintre durata anului solar şi numărul PI = 3,14159. Înapoi la text

Durata vieţii ansamblului cosmosului se întinde, conform înţelepţilor antici, la 314.159.000.000.000 de ani solari, sau "O Eră a lui Brahma".

Savanţii estimează că vârsta actuală a Pământului este de peste 2.000.000.000 de ani, pe baza cantităţii de plumb în rocile radioactive. Scripturile Indiei declară că un glob ca al nostru ar putea fi distrus din două motive : majoritatea locuitorilor săi devine fie orientată total pozitiv şi în final se eliberează de înlănţuirile planului fizic, fie orientată total negativ. În ambele cazuri, mintea lumii generează o forţă care eliberează atomii captivi ce constituie pământul.

Se anunţă uneori "sfârşitul lumii" ca fiind foarte apropiat. Ultima predicţie a sfârşitului a fost dată de pastorul Chas. G. Long din Pasadena, care a stabilit "Ziua Judecăţii Finale" pentru 21 septembrie 1945. Reporterii de la United Press mi-au cerut opinia. Le-am explicat că ciclii planetari se dezvoltă urmând o progresie continuă, conform planului divin. Nu este prevăzută nici o disoluţie apropiata a globului terestru; planeta noastră, sub aspectul ei actual, mai are 2.000.000.000 de ani de cicluri echinocţiale ascendente şi descendente. Datele provenite de la rishis pentru epocile pământului merită un studiu atent în Occident; revista Time (17 decembrie 1945, pag.6) le-a numit "statistici liniştitoare".

16-7: capitolul VI:13. Înapoi la text

16-8: "Ochiul tău este luminătorul corpului. Când ochiul tău este sănătos, tot corpul tău este luminat; dar când ochiul tău este rău, corpul tău este în întuneric. Ai grijă ca lumina care este în tine să nu se întunece." (LUCA, 2.34-35) Înapoi la text

16-9: Unul din cele şase sisteme ale filosofiei indiene, Sankhya conduce fiinţele la eliberarea finală prin cunoaşterea a 25 de principii, începând cu prakriti sau natura şi cu purusha sau spiritul. Înapoi la text

16-10: Sankhya Aphorisms , I:92.  Înapoi la text

16-11: Matei 24:35. Înapoi la text

16-12: Matei 12:50. Înapoi la text

16-13: IOAN, 8.31,32. Sfântul loan certifică: "Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (adică celor stabiliţi în Conştiinţa Cristică omniprezentă)" IOAN, 1.12. Înapoi la text

16-14: "Femeia a răspuns şarpelui: «putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină». Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi." GENEZA, 3.2-3. Înapoi la text

16-15: "Omul a răspuns: «Femeia pe care tu mi-ai dat-o ca sa fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat» ... Femeia a răspuns: «Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom." GENEZA, 3.12-13  Înapoi la text

16-16: "Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut Dumnezeu, i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: Creşteţi şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pâmânt" GENEZA, 1.27-28.   Înapoi la text

16-17: "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu". GENEZA 2.7.   Înapoi la text

16-18: "Şarpele (forţa sexuală) era cel mai şiret dintre toate animalele câmpului (toate celelalte simţuri)". GENEZA 3.1  Înapoi la text

16-19: "And the Lord God planted a garden eastward in Eden; and there he put the man whom he had formed."-Gen . 2:8. "Therefore the Lord God sent him forth from the garden of Eden, to till the ground from whence he was taken."-Gen . 3:23. The divine man first made by God had his consciousness centered in the omnipotent single eye in the forehead (eastward). The all-creative powers of his will, focused at that spot, were lost to man when he began to "till the ground" of his physical nature.

"Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o gradină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care îl întocmise" GENEZA 2.8; " De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat" GENEZA 3.23. Omul Divin creat pentru prima dată de Dumnezeu avea conştiinţa focalizată în ochiul unic omnipotent situat în mijlocul frunţii (răsărit). Toate puterile creatoare ale voinţei sale, focalizate în acea zonă, au fost pierdute de om atunci când acesta a început "să cultive pământul" naturii sale fizice.

Povestea lui Adam şi Eva corespunzătoare tradiţiei hinduse se regăseşte în bătrâna purana Srimad Bhagavata. Primul bărbat şi prima femeie (fiinţe cu forma fizică) se numesc Swayambhuva Manu ("bărbatul născut de Creator") şi soţia sa Satarupa ("imagine adevărată"). Cei cinci copii ai lor s-au căsătorit cu Prajapattis (fiinţe perfecte care-şi pot asuma o formă corporală); din aceste prime cinci familii divine a luat naştere rasa umană.

Niciodată, în Orient sau în Occident, n-am mai auzit pe cineva explicând Scripturile creştine cu atâta profunzime spirituală ca Sri Yukteswar. "Teologii au înţeles greşit cuvintele lui lsus", spunea Maestrul, "în pasaje ca: 'Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine' (IOAN 14.6). lisus afirmă nu că El este unicul Fiu al lui Dumnezeu, ci că nici un om nu atinge Absolutul inexprimabil, Tatăl transcendent, aflat dincolo de Creaţie, mai înainte de a fi manifestat Fiul, sau Conştiinţa Cristică, în mod activ în sânul Creaţiei. lisus, care realizase unitatea totală cu Conştiinţa Cristică, se identifică cu aceasta pentru că simţul individualităţii sale se dizolvase de mult timp!"

Când Sf. Pavel scrie: "Dumnezeu... care a făcut toate lucrurile" (EFESENI, 3.9) şi când lsus spune: "Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte să se nască Avraam, sunt Eu" (IOAN, 8.58), esenţa acestor cuvinte este impersonalitatea.

Un mod de a gândi timorat şi laş îi face pe mulţi oameni obişnuiţi să creadă că un singur om a fost Fiul lui Dumnezeu, "lsus a fost unicul Fiu al lui Dumnezeu", zic ei, "cum aş putea eu, un muritor, să-L egalez?" Dar toţi oamenii sunt creaţie divină şi trebuie într-o zi să se supună cuvintelor lui lsus: "Fiţi deci desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este!" (MATEI, 5.48) "Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem! Lumea nu ne cunoaşte pentru că nu L-a cunoscut nici pe El" (IOAN EPISTOLA ÎNTÂI, 2.1)

Cunoaşterea legii karma-ei şi a corolarului ei, reîncarnarea (VEZI CAPITOLUL 43), rezultă din multe texte biblice, astfel: "Dacă varsă cineva sângele omului şi sângele lui să fie vărsat de om." GENEZA, 9.6. Dacă fiecare ucigaş trebuie să fie el însuşi ucis "de către om", acest proces cere, în majoritatea cazurilor, mai mult decât o singură existenţă. Poliţia contemporană nu este suficient de rapidă!

Biserica creştină timpurie a acceptat doctrina reîncarnării, care a fost explicată de gnostici şi numeroşi părinţi ai bisericii, inclusiv Clement de Alexandria (sec. III) şi sfântul Jerome (sec. V). Doctrina a fost pentru prima dată declarată erezie în anul 553 d. C. de către cel de-al doilea Sinod de la Constantinopol. La acel moment, mulţi creştini credeau că doctrina reîncarnării oferea mai mult decât o etapă în timp şi spaţiu, ceea ce nu-i încuraja să lupte pentru eliberarea imediată. Dar adevărurile suprimate conduc în mod tulburător la nenumărate erori. Milioane de oameni nu şi-au utilizat "unica lor viaţă" pentru a-l căuta pe Dumnezeu, ci pentru a se bucura de această lume - pentru o perioadă foarte scurtă, după care o pierd pentru totdeauna! Adevărul este că omul se reîncarnează pe pământ de nenumărate ori până când recâştigă conştient statutul său de fiu al lui Dumnezeu.  Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >