Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 18

Fachirul musulman

"Cu mulţi ani în urmă, în camera pe care o ocupi tu acum, un fachir musulman a făcut 4 minuni sub ochii mei!"

Sri Yukteswar a făcut această declaraţie surprinzătoare la prima sa vizită în noua mea locuinţă. Curând după înscrierea mea la Colegiul din Serampore, am închiriat o cameră într-o pensiune învecinată, numită Panthi (reşedinţă pentru studenţi; de la pantha: rătăcitor, căutător al cunoaşterii) Era o casă de cărămidă, în stil vechi, cu vederea spre Gange.

"Ce coincidenţă, Maestre. Aceşti pereţi proaspăt zugrăviţi au deja amintiri?" Am privit camera mobilată simplu, cu un interes nou.

"Este o poveste lungă." Guru-l meu surâse. "Fachirul 18-1 se numea Afzal Khan. El îşi avea puterile sale extraordinare de la un yoghin hindus, pe care-l întâlnise cu mulţi ani în urmă.

'Fiule, mi-e sete; mergi să-mi aduci un pic de apă.' Astfel i-a vorbit un sannyasin plin de praf lui Afzal, pe când era copil, într-un sătuc din Bengalul oriental.

'Eu sunt musulman, Maestre. Cum poţi tu, un hindus, să accepţi apă din mâinile mele?'

'Îmi place sinceritatea ta copile. Eu nu respect regulile impuse de un sectarism care nu-şi are originea în Dumnezeu. Du-te şi adu-mi repede apă!'

Afzal s-a grăbit să asculte şi a fost recompensat de o privire afectuoasă din partea yoghinului.

'Vieţile tale anterioare îţi aduc o karma bună', a declarat el solemn. 'Te voi învăţa o tehnică yoghină ce-ţi va permite să comanzi unul din domeniile invizibile. Marea putere pe care o vei primi astfel nu trebuie utilizată decât pentru a face bine şi niciodată în scopuri egoiste! Remarc că tu ai din trecut nişte germeni de tendinţe distructive; nu le lăsa să crească comiţând noi acţiuni rele. Datorită complexităţii karma-ei tale această viaţă trebuie să fie folosită pentru a împleti stăpânirea sistemului yoga cu ţelurile umanitare cele mai înalte.'

Maestrul a dispărut după ce l-a învăţat pe copilul uimit o tehnică yoghină complicată.

Timp de 20 de ani, Afzal a perseverat în practica yoga. Realizările lui miraculoase i-au adus admiraţia generală. Se spunea că un spirit dezîncarnat, pe care el l-a numit "Hazrat", îl urma pas cu pas, îndeplinindu-i cele mai mici dorinţe.

Dispreţuind avertismentul maestrului, Afzal a început să abuzeze de puterile sale. Toate obiectele pe care le atingea dispăreau fără a lăsa urme, fenomen care făcea din Afzal Khan un invitat puţin recomandabil!

Din timp în timp, el vizita marile magazine de bijuterii din Calcutta, dându-se drept cumpărător potenţial. Toate bijuteriile pe care le atingea dispăreau la puţin timp după ce părăsea prăvălia.

Deseori, sute de inşi dornici să-i descopere secretele îl urmau pe Afzal. Uneori, fachirul îi invita să facă o călătorie în compania sa. La ghişeu el aranja să atingă un pachet de bilete. Apoi le dădea înapoi casierului, spunând: 'M-am răzgândit: nu le mai cumpăr!' Totuşi în momentul când trebuia să se urce în tren cu amicii săi, Afzal era în posesia numărului necesar de bilete 18-2 .

Aceste fapte au provocat indignarea generală; bijutierii şi casierii din Bengal erau în pragul depresiunii nervoase. Poliţia se arăta neputincioasă să-l aresteze pe Afzal; fachirul putea suprima imediat dovezile cele mai copleşitoare doar ordonându-i lui Hazrat: "Du aceasta de aici!"

Sri Yukteswar s-a ridicat şi s-a dus în balconul camerei mele care dădea spre Gange. L-am urmat acolo, dornic să aud mai multe despre incredibila tombolă fachirică.

"Această casă Panthi a aparţinut la început unuia din prietenii mei, ce l-a cunoscut pe Afzal şi care l-a invitat odată cu vreo 20 de vecini, printre care eram şi eu. Atunci eram tânăr şi eram curios să-l cunosc pe celebrul fachir. Am luat de altfel precauţia de a nu avea la mine nici un obiect de valoare! Afzal m-a examinat cu un ochi inchizitor şi a zis:

'Ai braţele puternice. Coboară în grădină, ia o piatră destul de lustruită şi scrie-ţi pe ea numele cu cretă. Apoi, arunc-o cât poţi mai departe în Gange.'

Am făcut ce mi-a spus. După ce piatra s-a cufundat în valuri, musulmanul mi s-a adresat din nou:

'Umple această cană în Gange, aproape de casă.'

Am revenit cu cana plină cu apă şi Afzal a strigat: 'Hazrat, pune piatra în această cană!'

Acestea fiind spuse, piatra a apărut dintr-o dată; am scos-o, semnătura mea era la fel de lizibilă ca şi atunci când am scris-o.

Babu 18-3, unul din prietenii mei, purta un ceas de aur vechi şi greu cu lanţ de aur. Fachirul l-a examinat cu o admiraţie de rău augur. După puţin timp el a dispărut!

'Afzal, fă-mi plăcerea şi dă-mi înapoi această preţioasă amintire de familie!' s-a rugat prietenul meu aproape plângând.

Musulmanul a tăcut un moment, apoi a răspuns: 'Ai 500 de rupii într-un seif de fier. Adu-mi-le şi te voi ajuta să-ţi regăseşti ceasul.

Prietenul meu s-a dus acasă emoţionat şi s-a întors cu suma cerută, pe care i-a dat-o lui Afzal.

'Du-te la podeţul din apropierea casei tale', a spus fachirul. 'Roagă-l pe Hazrat să-ţi dea ceasul şi lanţul.'

Prietenul meu s-a conformat. Când s-a întors avea un aer uşurat, deşi fără bijuterie.

'De îndată ce l-am chemat pe Hazrat, aşa cum m-ai învăţat, ceasul mi-a căzut în mâna dreaptă prin aer! Fii sigur că l-am închis în seif înainte de a reveni!

Martorii acestei scene tragi-comice l-au privit pe Hafzal cu duşmănie. Acesta a continuat cu calm:

'Cereţi orice de băut; Hazrat vă va îndeplini toate dorinţele!'

Unii au cerut lapte, alţii sucuri de fructe. N-am fost surprins când prietenul meu epuizat, Babu, ceru whisky! Musulmanul a dat un ordin şi serviabilul Hazrat a adus sticle închise care au aterizat pe podea trecând prin aer. Fiecare a găsit ceea ce dorea.

Promisiunea unui nou miracol nu putea decât să-i facă plăcere gazdei noastre; Afzal ne-a oferit un festin instantaneu!

'Comandaţi felurile cele mai costisitoare', a sugerat Babu, prietenul meu, cu un aer sumbru 'Măcar asta să am şi eu pentru cele 500 de rupii! Mâncărurile să fie servite în veselă de aur!'

De îndată ce fiecare invitat şi-a formulat dorinţa, fachirul l-a interpelat pe binevoitorul Hazrat. A urmat o harababură de nedescris, un dans al unor vase de aur cu mâncăruri savant preparate şi fructe care nu erau de sezon sosind de nicăieri la picioarele noastre. Toate erau apetisante. Masa a durat o oră; în sfârşit, invitaţii s-au ridicat pentru a-şi lua rămas bun. Un zgomot înspăimântător, ca acela făcut de vase aruncate grămadă, unele peste altele, ne-a obligat să întoarcem capul: nu mai era nici o urmă de vase sau de mâncăruri!

"Guruji", am intervenit eu, "dacă Afzal avea puterea de a crea vase de aur, de ce îşi mai însuşea el bunurile altuia?"

"Fachirul nu era un realizat spiritual", a explicat Maestrul. "El stăpânea o anumită tehnică yoghină ce-i permitea accesul la un plan astral unde toate dorinţele sunt imediat îndeplinite. Prin intermediul unei fiinţe astrale, Hazrat, musulmanul poseda puterea de a extrage, printr-un act de voinţă, atomii din orice obiect pornind de la o energie eterică. Dar obiectele astfel constituite, produse din astral, sunt prin natura lor extrem de instabile; ele nu se conservă decât un timp foarte scurt 18-4. Totuşi Afzal era avid de bunuri terestre care, mai greu de obţinut, sunt mult mai durabile.

Am râs. "Uneori se evaporă şi ele într-un mod neobişnuit!"

"Afzal nu era un om de realizare divină", a continuat Maestrul. "Să facă miracole stabile şi folositoare nu pot decât adevăraţii sfinţi, pentru că ei sunt în armonie cu Creatorul Omnipotent. Afzal nu era decât un om care poseda anumite puteri paranormale ce deschideau uşa spre un domeniu inaccesibil oamenilor înainte de moarte."

"Am înţeles, Guruji. Această lume de dincolo pare să aibă aspecte încântătoare."

Maestrul a aprobat. "De atunci, nu l-am mai revăzut pe Afzal; dar, câţiva ani mai târziu, Babu a venit la mine arătându-mi un ziar ce relata confesiunea publică a fachirului musulman. Astfel am cunoscut faptele referitoare la iniţierea lui Afzal de către un guru hindus."

Sri Yukteswar îşi amintea cum se termina confesiunea acestuia: "Eu, Afzal Khan, scriu aceasta drept penitenţă, pentru a fi avertisment tuturor celor care se ambiţionează să posede arta de a face minuni. Ani de zile am abuzat de puterile paranormale pe care le aveam de la gurul meu, prin graţia divină. Ameţit de orgoliu, m-am crezut în afara legilor morale. A venit o zi în care am fost pedepsit sever.

Recent, pe un drum din apropiere de Calcutta, am întâlnit un bătrân şchiop care purta un obiect strălucitor ce părea din aur. I-am vorbit cu invidie:

'Sunt Afzal Khan, marele fachir. Ce ai acolo?'

'Această bucată de aur este singura mea bogăţie pe lume; ea nu-l poate interesa pe un fachir. Vindecă-mă te rog!'

Am atins blocul de aur şi am plecat fără să-i răspund. Bătrânul se ţinea după mine. Deodată, el strigă disperat:

'Aurul meu! Unde este?'

Cum eu nu dădeam nici o atenţie strigătului lui, el a vorbit deodată cu o voce tun[toare, neobişnuită în gura unui om cu o aparenţă atât de umilă.

'Mă recunoşti?'

Am îngheţat, îngrozit, văzând că bătrânul, acest şchiop mizerabil, nu era altul decât marele sfânt care mă iniţiase în yoga cu mult, mult timp în urmă. Corpul său deveni instantaneu puternic şi tânăr.

Vai! Ochii gurului meu aruncau scântei. 'Am văzut cu proprii mei ochi că îţi foloseşti puterea nu pentru a ajuta oamenii nefericiţi, ci pentru a trăi pe seama lor, ca un răufăcător! Îţi iau puterile oculte; de acum înainte Hazrat nu mai este obligat să te asculte. Nu vei mai teroriza Bengalul!'

L-am chemat pe Hazrat cu o voce plină de teamă; pentru prima dată el n-a apărut în faţa vederii mele interioare. Dar se părea că s-a ridicat dintr-o dată un văl negru dezvelindu-mi conştiinţa: viaţa mea ruşinoasă s-a derulat în faţa mea în toată goliciunea ei.

'Guru, îţi mulţumesc că mi-ai gonit iluzia în care trăiam.' Plâgeam la picioarele sale. 'Jur să uit ambiţiile mele umane. Mă voi refugia în munţi pentru a medita în singurătate la Dumnezeu, în speranţa de a-mi fi iertat trecutul cel rău!'

Maestrul meu mi-a aruncat în tăcere o privire plină de compasiune. 'Simt că eşti sincer', a zis el în sfârşit. 'Drept recompensă pentru primii tăi ani de disciplină strictă şi pentru căinţa ta actuală, îţi las un ultim dar. Îţi vei pierde toate celelalte puteri, dar în ceea ce priveşte hrana şi îmbrăcămintea, Hazrat îţi va da ajutor. Du-te şi consacră-te din tot sufletul înţelegerii divine în singurătatea munţilor.'

Acestea fiind zise, gurul meu a dispărut, lăsându-mă cu lacrimile şi cu căinţa mea. Adio, lume! Nu-mi mai rămâne decât să implor iertarea Tatălui Cosmic!"

18-1: Yoghin musulman; provine de la arabul faqir, sărac; original asociat dervişilor aflaţi sub jurământul sărăciei.  Înapoi la text

18-2: Tatăl meu mi-a spus că şi compania lui de căi ferate, Bengal-Nagpur, a fost una din firmele victimă ale lui Afzal Khan.  Înapoi la text

18-3: Nu-mi amintesc numele prietenului lui Sri Yukteswar şi trebuie să fac referire la el simplu doar cu "Babu" (Domnul).  Înapoi la text

18-4: La fel cum amuleta mea de argint a dispărut în final de pe acest pământ (s-a dematerializat), orice obiect produs astral urmează aceeaşi cale (lumea astrală este descrisă în capitolul 43).  Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >