Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 19

Maestrul meu, aflat în Calcutta, apare şi în Serampore

"Adesea mă simt asaltat de îndoieli ateiste. Totuşi o idee mă sâcâie uneori: oare sufletul nu are posibilităţi neexploatate? Omul nu-şi ratează adevăratul destin dacă nu le explorează?"

Dijen Babu, colegul meu de cameră de la pensiunea Panthi, mi-a făcut această confidenţă când l-am invitat să facă cunoştinţă cu Sri Yukteswar.

"Maestrul te va iniţia în Kriya Yoga", i-am răspuns eu. "Aceasta calmează tumultul dualismului prin certitudinea divină interioară."

În acea seară Dijen m-a însoţit la ashram. În prezenţa Maestrului, o seninătate profundă a pătruns sufletul prietenului meu, care a devenit un vizitator constant. Viaţa noastră obişnuită nu poate să ne satisfacă nevoile cele mai profunde; omul are o foame nativă faţă de înţelepciune, chiar dacă de multe ori este inconştientă. Prin cuvintele lui Sri Yukteswar, Dijen urmărea să descopere în el însuşi un Eu mai real decât egoul superficial al acestei încarnări tranzitorii.

Dijen şi cu mine urmam amândoi cursurile Colegiului din Serampore şi ne-am obişnuit să ne ducem la ashram imediat după studiu. Adesea îl vedeam pe Sri Yukteswar stând în picioare în balconul de la etajul 2, întâmpinându-ne cu un zâmbet.

Într-o după-amiază, Kanai, un tânăr rezident al ashramului, ne-a aşteptat la uşă cu o veste neplăcută.

"Maestrul lipseşte; o telegramă l-a chemat la Calcutta."

A doua zi am primit de la guru-l meu o carte poştală cu următorul conţinut: "Voi pleca din Calcutta miercuri dimineaţa; aşteptaţi-mă la gară la Serampore la trenul de ora 9 dimineaţa."

Miercuri dimineaţa, la ora 8:30, am primit un mesaj telepatic de la Sri Yukteswar: "Sunt reţinut; nu mă aşteptaţi la trenul de ora 9."

Am comunicat aceste instrucţiuni lui Dijen, care se pregătea să plece.

"Tu şi intuiţia ta!", a exclamat prietenul meu dispreţuitor. "Prefer să cred în cuvântul scris al Maestrului."

Am ridicat din umeri şi m-am aşezat liniştit, cu hotărârea fermă de a rămâne. Dijen a ieşit mormăind şi a trântit uşa după el.

Era destul de întuneric în cameră şi m-am dus spre fereastră, care dădea în stradă. Deodată, semiîntunericul s-a transformat într-o lumină orbitoare, în care fereastra cu gratii de fier a dispărut complet. Pe fundalul luminos a apărut Sri Yukteswar în carne şi oase!

Ezitând, înlemnit de o stupoare imensă, m-am aplecat la picioarele sale şi, cu un gest de respect obişnuit, i-am atins pantofii; erau cei de toate zilele, de pânză portocalie cu tălpi de împletitură; i-am recunoscut perfect. Roba lui de culoare ocru îmi atingea faţa; simţeam nu numai stofa ci şi suprafaţa aspră a pantofilor şi umflăturile din dreptul degetelor mari de la picioare. Prea emoţionat pentru a putea vorbi, îl priveam cu un aer întrebător.

"Sunt încântat că ai captat mesajul meu telepatic." Vocea lui era calmă, perfect normală. "Mi-am rezolvat treburile la Calcutta şi voi sosi la Serampore cu trenul de ora 10."

În timp ce eu continuam să-l privesc uluit, Sri Yukteswar continuă: "Nu este o apariţie, sunt eu însumi, în carne şi oase. Ţi-am acordat această experienţă rară din ordinul voinţei divine. Aşteaptă-mă la gară; Dijen şi cu tine mă veţi vedea sosind cu hainele pe care le port acum. Voi fi precedat de un tovarăş de călătorie, un băieţel, purtând o cană de argint."

Guru şi-a pus mâinile pe capul meu cu o binecuvântare şoptită. Când el a încheiat cu cuvintele "Taba Asi" 19-1, am auzit un zgomot ciudat, ca un tunet îndepărtat 19-2. Corpul său s-a topit gradat în lumina orbitoare. Mai întâi au dispărut picioarele, apoi corpul şi capul ca un sul de hârtie pe care-l înfăşori. Până în ultimul moment am simţit atingerea uşoară a degetelor sale pe părul meu. Îndată lumina a dispărut; nu mai distingeam decât fereastra cu gratii de fier şi palidele raze ale soarelui.

Sri Yukteshwar în meditaţie

Am rămas cufundat într-un soi de toropeală, întrebându-mă dacă nu am fost victima unei halucinaţii. În acest moment, Dijen intră în cameră cu un aer ruşinat:

"Maestrul n-a sosit cu trenul de ora 9, nici cu cel de 9:30." Prietenul meu a spus asta cu aerul de a se scuza.

"Atunci, urmează-mă! eu ştiu că va veni la ora 10." L-am luat pe Dijen de mână şi l-am târât după mine, cu toate protestele lui. După 10 minute eram la gară unde trenul deja sosea.

"Aura Maestrului luminează tot trenul! El este acolo!" am exclamat eu bucuros.

"Visezi!" mi-a spus Dijen râzând batjocoritor.

"Să-l aşteptăm aici." I-am descris în detaliu în ce condiţii îl vom vedea pe gurul meu. De îndată ce mi-am terminat descrierea, Sri Yukteswar a apărut, purtând aceleaşi haine pe care i le văzusem mai înainte. Cu un mers încet el îl urma pe un băieţel care ducea o cană de argint.

Pentru un moment am fost îngheţat de groază faţă de stranietatea a tot ceea ce mi s-a întâmplat. O întreagă lume familiară, cea a secolului XX materialist, părea că s-a sfărâmat în faţa ochilor mei uimiţi; mă credeam reîntors în timpul lui Isus, când acesta îi apărea lui Petru pe mare!

Când Sri Yukteswar, Yoghinul-Cristic modern, a ajuns în locul în care Dijen şi cu mine stăteam tulburaţi, Maestrul îi surâse prietenului meu spunându-i:

"Ţi-am adresat şi ţie un mesaj, dar tu nu ai fost capabil să-l recepţionezi."

Dijen tăcu privindu-mă cu suspiciune. După ce l-am condus pe guru la ashram, prietenul meu şi cu mine ne-am îndreptat spre colegiu. Dijen s-a oprit în plină stradă şi-mi zise fierbând de indignare:

"Aşa deci! Maestrul mi-a adresat un mesaj! De ce l-ai ascuns? Vreau să-mi explici!"

"Este vina mea dacă oglinda ta mentală oscilează atât de repede şi nu poate reflecta instrucţiunile gurului nostru?" am protestat eu.

Mânia dispăru de pe faţa lui Dijen. "Înţeleg ce vrei să spui", a zis el pe un ton supărat. "Dar te rog să-mi explici în ce fel ai ghicit că va fi un copil purtând o cană?"

În timp ce îmi terminam istorisirea ciudatei apariţii a Maestrului, am ajuns la uşa Colegiului din Serampore.

"Ceea ce am învăţat despre puterile gurului nostru", a conchis Dijen, "mă fac să cred că toate universităţile din lume nu sunt decât grădiniţe de copii" 19-3.

19-1: "La revedere" în bengali. Această formulare este un paradox plin de speranţă pentru că literal înseamnă: "Atunci vin".  Înapoi la text

19-2: Sunetul caracteristic al dematerializării atomilor corpului fizic. Înapoi la text

19-3: "Asemenea lucruri mi-au fost revelate, însă acum tot ceea ce am scris îmi apare ca neavând decât valoarea unui foc de paie." Astfel a vorbit Sf. Thomas d'Aquino "Prinţul scolasticii", răspunzând secretarului său care insista asupra necesităţii de a completa Suma Theologiae. Într-o zi, în 1273, în timpul liturghiei dintr-o biserică din Neapole, sfântul Thomas a avut o revelaţie mistică remarcabilă. Superioritatea cunoaşterii divine l-a copleşit atât de mult, încât el a pierdut orice interes pentru latura intelectuală. Să ne amintim de spusele lui Socrate: "Cât despre mine, tot ce ştiu e că nu ştiu nimic." (PLATON, FEDRA)

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >