Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 23

Primesc diploma mea universitară

"Îţi neglijezi complet studiile de filosofie, contând pe vreo "intuiţie" de ultim moment pentru a trece examenele. Ai face mai bine să studiezi mai mult, în caz contrar nu te voi promova."

Acest avertisment sever venea din partea profesorului D. C. Ghoshal de la Colegiul din Serampore. Dacă aş fi eşuat la proba scrisă de filosofic, nu aş fi fost admis la examenele finale. Acestea sunt regulile facultăţii din Calcutta: un student care pică la o materie oarecare trebuie să se prezinte anul următor pentru a fi examinat la toate materiile.

De obicei, profesorii de la Colegiul din Serampore mă tratau cu o bunăvoinţă care nu era străină de o toleranţă amuzată. "Mukunda este superameţit de religie." Clasificându-mă astfel, ei nu-mi mai puneau întrebări, contând pe probele scrise finale pentru a mă pica. Părerea colegilor mei reieşea din porecla pe care mi-o dăduseră: "Călugărul Nebun".

Eu, în anul 1916

M-am folosit de o stratagemă pentru a scăpa de ameninţarea profesorului. Puţin înainte de afişarea rezultatelor finale, l-am rugat pe un coleg să vină cu mine la profesor.

"Însoţeşte-mă, am nevoie de un martor", i-am zis eu colegului meu. "Aş fi foarte surprins să nu fi dejucat şiretenia profesorului."

Profesorul Ghoshal a scuturat din cap când l-am întrebat ce notă am obţinut.

"Nu eşti printre cei admişi", a zis el triumfător. El îmi arătă pe birou un teanc de lucrări. "Lucrarea ta nu este aici, deci ai picat pentru că nu te-ai prezentat la examen."

Eu am surâs. "M-am prezentat Domnule, îmi daţi voie să-mi caut singur lucrarea?"

Încurcat, profesorul mi-a dat voie; mi-am găsit lucrarea, pe care nu-mi scrisesem numele, ci doar numărul matricol. Nevăzând numele meu pe lucrare, profesorul pusese o notă excelentă, deşi comentariile mele nu erau susţinute cu citate din texte 23-1 .

Înţelegând şmecheria mea, profesorul a strigat: "Băftosule! Dar poţi fi sigur că vei pica la probele finale!" adăugă el plin de speranţe.

Pentru celelalte materii am fost ajutat de verişorul şi prietenul meu Prabhas Chandra Ghose 23-2, fiul unchiului meu Sarada. Cu chiu cu vai am obţinut nota minimă la toate materiile.

Acum, după 4 ani de colegiu, puteam înfrunta examenul de licenţă. Totuşi, aproape că nu îndrăzneam să mă prezint. Examenele finale de la Colegiul din Serampore erau o joacă de copii faţă de cele de licenţă de la Universitatea din Calcutta. Vizitele mele aproape zilnice la ashramul Maestrului nu-mi lăsaseră timp pentru a urma cursurile. Prezenţa mea, mai degrabă decât absenţa, scotea exclamaţii de surpriză din partea colegilor mei.

În fiecare zi, plecam cu bicicleta pe la ora 9:30 dimineaţa; duceam flori din grădina pensiunii Panthi ca ofrandă pentru Maestru, care mă primea zâmbind şi mă invita la masă. Acceptam, bucuros să scap de colegiu pentru toată ziua. Ore întregi ascultam cuvintele pline de înţelepciune ale Maestrului, sau ajutam la muncile din ashram. De obicei plecam respectuos spre miezul nopţii, dar uneori rămâneam cu guru, absorbit de conversaţie, încât de abia observam că s-a făcut ziuă!

Odată, spre ora 11 noaptea, pe când îmi puneam pantofii 23-3 pentru a mă întoarce cu bicicleta la pensiune, Maestrul m-a întrebat grav:

"Când încep examenele de licenţă?"

"Peste 5 zile, Maestre."

"Sper că eşti pregătit."

Surprins, am încremenit cu un pantof în mână. "Maestre", am protestat eu, ştii foarte bine că tot timpul meu ţi l-am consacrat ţie şi nu studiilor! Cum aş îndrăzni să înfrunt aceste examene?"

Sri Yukteswar şi-a întors spre mine ochii săi pătrunzători. "Trebuie să te prezinţi!". Vorbea cu o voce foarte hotărâtă. "Nu mai da ocazia tatălui şi prietenilor tăi să critice preferinţele tale pentru viaţa de ashram! Promite-mi că te vei prezenta la examene şi că vei răspunde cât poţi de bine."

Îmi curgeau lacrimi pe care nu le puteam opri. "Iată o poruncă prea puţin rezonabilă!" gândeam eu; "este prea târziu pentru a mai face ceva".

"Fie! mă voi prezenta la examene, dacă aceasta este dorinţa ta", am zis eu printre suspine. "Dar nu mai am timp să mă pregătesc cum trebuie, în ziua examenului voi umple colile de hârtie cu învăţăturile tale!"

Când, a doua zi, sosind la ashram la ora obişnuită, mi-am prezentat buchetul de flori cu o solemnitate gravă, Sri Yukteswar a râs văzându-mă atât de descurajat.

"Mukunda, te-a abandonat Dumnezeu la examene sau în alte situaţii?"

"Nu, Maestre!" am răspuns eu cu căldură. Amintiri pline de recunoştinţă mă invadară.

"Nu lenea, ci zelul religios te-a făcut să dispreţuieşli studiile universitare", a zis guru cu bunătate. După un moment de tăcere adăugă: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra." 23-4

Pentru a mia oară, m-am simţit mult mai uşurat prin simpla prezenţă a Maestrului. Când am terminat de mâncat, el mi-a sugerat să mă întorc la Panthi.

"Prietenul tău Romesh Chandra Dutt locuieşte încă la pensiune?"

"Da."

"Ia legătura cu el; Dumnezeu îl va inspira pentru a-ţi veni în ajutor la examene."

"Foarte bine, Maestre. Dar Romesh este foarte ocupat. El este premiantul clasei şi munceşte mult mai mult decât ceilalţi."

Maestrul înlătură obiecţiile mele. "Romesh va găsi timp să te ajute. Acum, du-te!"

M-am întors la Panthi. Prima persoană pe care am întâlnit-o acolo a fost tocmai Romesh. El a răspuns cererii mele ca şi cum ar fi fost complet liber.

"Bineînţeles că te voi ajuta!" După amiază el a petrecut câteva ore repetând cu mine diversele materii ale programei şi a continuat astfel timp de câteva zile.

"Cred că în ce priveşte literatura engleză, majoritatea întrebărilor vor fi asupra itinerarului lui Childe Harold", a spus el. "Ne trebuie deci un atlas."

Am fugit la unchiul meu Sarada şi am adus un atlas. Romesh a însemnat pe harta Europei principalele locuri vizitate de călătorul romantic al lui Byron.

Colegii ne înconjurau, ascultând instrucţiunile mentorului meu. "Romesh se înşeală", m-a asigurat unul dintre ei. "În general, numai 50% din întrebări se referă la operă, cealaltă jumătate este la adresa vieţii autorilor."

Când m-am prezentat la examenul de literatură engleză şi am văzut întrebările, mi-au dat lacrimile de recunoştinţă, care au curs pe foaie, udând-o; supraveghetorul a venit la masa mea, neliniştit de ceea ce se întâmpla.

"Gurul meu mi-a promis că Romesh mă va ajuta", am explicat eu. "Priviţi, chiar subiectele pe care Romesh mi le-a explicat sunt pe foaie! Din fericire pentru mine, în acest an sunt puţine întrebări despre sciitorii englezi ale căror vieţi sunt, în ceea ce mă priveşte, învăluite într-un mister profund!"

La întoarcerea mea, la pensiune era zarvă. Colegii, care mai înainte îşi bătuseră joc de Romesh pentru că mă îndopa cu "erudiţie de ultimă oră", mă priveau acum cu o teamă superstiţioasă, asurzindu-mă cu felicitările lor. Toată săptămâna examenelor am petrecut ore întregi alături de Romesh, care formula subiecte susceptibile după părerea lui să fie puse de către profesori. Zi după zi, subiectele apăreau în chestionare, aproximativ în termenii în care el le formulase.

S-a răspândit zvonul că o minune se produsese la Colegiul de la Serampore şi că, în ciuda aşteptărilor, cel supranumit "călugărul nebun" era pe cale de a deveni licenţiat. Nu am încercat sub nici o formă să ascund sursa magică a succeselor mele, profesorii locali neavând puterea să modifice subiectele date de Universitatea din Calcutta.

Într-o dimineaţă, gândindu-mă la examenul de literatură engleză, mi-am dat seama de o greşeală gravă pe care o comisesem. Una din secţiunile chestionarului fusese divizată în două părţi: A sau B şi C sau D. În loc să răspund în fiecare secţiune la o singură întrebare, am răspuns din neatenţie la două chestiuni din grupa I, neglijându-le pe cele din grupa a II-a. Cea mai bună notă pe care o puteam astfel obţine era 33, cu trei puncte mai puţin decât minimul necesar de 36 de puncte. M-am dus în grabă la Maestru pentru a-l anunţa de necazul meu.

"Maestre, am făcut o greşeală de neiertat; n-am meritat să fiu ajutat de Romesh. Sunt absolut nedemn!"

"Curaj, Mukunda!" Tonul lui Sri Yukteswar era vesel, nepăsător. El îmi arătă cerul albastru. "Mai degrabă îşi vor schimba locurile Soarele şi Luna decât să pici tu la examen!"

Am părăsit ashramul puţin mai liniştit, deşi era imposibil să fiu admis. Am privit de două ori cerul cu teamă: astrul zilei părea fixat solid pe orbita lui obişnuită!

Sosind la Panthi, am surprins această remarcă a unui coleg de clasă: "Am aflat că, în acest an, pentru prima dată, nota de trecere la literatura engleză a fost micşorată."

M-am repezit în camera colegului cu atâta grabă, încât acesta s-a speriat. L-am interogat avid.

"Călugăr cu plete lungi", zise el râzând, "de ce acest interes subit pentru chestiunile şcolare? De ce să mai ţipi în ceasul al 12-lea? Dar este adevărat că nota de trecere a fost coborâtă la 33 de puncte!"

Din câţiva paşi, eram în camera mea unde, îngenunchind, am mulţumit infailibilităţii Tatălui Ceresc.

În fiecare zi aveam sentimentul Prezenţei Divine care mă ghida prin intermediul lui Romesh. Cu ocazia examenului de bengali a avut loc un fapt semnificativ. Romesh, care atinsese în treacăt acest subiect, m-a chemat în momentul în care eu părăseam pensiunea pentru a mă duce la examen.

"Te cheamă Romesh", m-a anunţat nerăbdător unul dintre colegii mei. "Dar nu mai este timp să te întorci; vom fi în întârziere!"

Ignorând acest avertisment, m-am întors acasă în fugă.

"Examenul de bengali este în general uşor pentru compatrioţii noştri", zise Romesh. "Dar eu am o presimţire că în acest an profesorii au de gând să pice un număr de candidaţi întrebându-i despre literatura noastră. Acestea fiind zise, prietenul meu îmi expuse pe scurt două fapte din viaţa lui Vidyasagar, un filantrop bengalez celebru din secolul XIX.

I-am mulţumit lui Romesh şi am plecat la colegiu pe bicicletă. Chestionarul de bengali se compunea din două părţi. Prima era: "Citaţi două exemple ale bunăvoinţei lui Vidyasagar." În timp ce-mi aşterneam pe hârtie ştiinţa mea de ultimă oră, mă felicitam în gând că-i consacrasem ultimele minute lui Romesh. Dacă n-aş fi cunoscut viaţa lui Vidyasagar, binefăcător al umanităţii (si al meu în particular) n-aş fi luat examenul de bengali; ori a pica la o singură materie însemna să repet anul cu toate materiile din programă; perspectivă total neplăcută pentru mine.

A doua chestiune era: "Compuneţi un eseu în bengali despre viaţa omului care vă inspiră cel mai mult." Este inutil să mai spun cine era cel ales! În timp ce umpleam pagini cu elogii aduse gurului meu, surâdeam la gândul că prezicerea mea se împlinise: "Voi umple lucrarea mea cu învăţăturile tale!"

Nu voiam să-l mai deranjez pe Romesh pentru examenul de filosofie. Încrezător în învăţătura vie a lui Sri Yukteswar, dispreţuiam explicaţiile din cărţi. La filosofie am obţinut nota cea mai bună. La celelalte materii aveam nota minimă necesară.

Mi-a făcut mare plăcere să constat că prietenul meu Romesh a primit diploma cu menţiunea cum laude.

Tatăl meu nu mai putea de bucurie când a auzit de succesul meu. WNu speram că vei lua examenul, Mukunda", mi-a mărturisit el. "Ţi-ai petrecut foarte mult timp lângă gurul tău şi nu ştiu când ai mai avut timp să înveţi pentru examene!" Maestrul avea deci motive întemeiate să ţină cont de nemulţumirea tatălui meu.

Ani de zile nu îndrăznisem să sper că titlul de licenţiat va urma într-o zi numele meu. Rareori îl folosesc, dar de fiecare dată mă gândesc că este un dar divin. Uneori am auzit oameni ce au absolvit o facultate spunând despre cunoştinţele acumulate în pripă că acestea se conservă rareori în memorie, părere care m-a consolat pentru evidenta mea nepricepere.

În acea zi de iunie 1915 în care am intrat în posesia diplomei mele, acordată de Universitatea din Calcutta, am îngenunchiat la picioarele Maestrului, mulţumindu-i pentru binefacerile lui.

"Ridică-te, Mukunda", zise el indulgent. "Pur şi simplu Dumnezeu a găsit că este mai practic să facă din tine un licenţiat decât să schimbe locurile Soarelui şi Lunii!" 23-5

23-1: Trebuie să subliniez faptul că relaţiile încordate cu profesorul Goshal se datorau absenţei mele de la cursuri şi nu vreunei greşeli a lui. Profesorul Goshal este un orator remarcabil, cu o cunoaştere filosofica vastă. Mulţi ani mai târziu noi am ajuns la o înţelegere cordială. Înapoi la text

23-2: Deşi varul meu şi cu mine avem acelaşi nume de familie, Ghosh, Prabhas s-a obişnuit să îşi scrie numele în engleză ca Ghose; aici respect propria sa transliterare. Înapoi la text

23-3: Discipolul se descalţă întotdeauna atunci când intră în ashram. Înapoi la text

23-4: Matei 6:33.  Înapoi la text

23-5: Puterea de a influenţa spiritul altora şi cursul evenimentelor este o vibhuti (putere yoghină) menţionata în Yoga Sutra (3,24) a lui Patanjali, care se explică ca fiind un rezultat al "simpatiei universale".

Toate Scripturile proclama că Dumnezeu l-a creat pe om după Imaginea Sa omnipotentă. Controlul universului pare supranatural, dar de fapt această putere este inerentă omului şi naturală pentru cel care a atins "adevărata amintire" a originii sale divine. Oamenii cu realizare divină, ca Sri Yukteswar, sunt lipsiţi de ego (ahamkara) şi de dorinţele personale pe care acesta le inspiră; acţiunile adevăraţilor Maeştri se conformează fără efort la rita, justiţia naturală. Conform cuvintelor lui Emerson, marile spirite devin "nu virtuoşi, ci însăşi Virtutea; astfel scopul creaţiei este realizat şi Dumnezeu este mulţumit"

Orice om cu realizare divină poate împlini miracole deoarece, ca şi Isus, el înţelege legile subtile ale creaţiei; dar nu toţi Maeştrii îşi propun exercitarea acestor puteri. Fiecare sfânt îl reflectă pe Dumnezeu în felul său; expresia individualităţii este esenţială într-o lume în care două grăunţe de nisip nu se aseamănă.

Nu se pot formula reguli invariabile referitoare la sfinţii care posedă iluminarea divină; unii fac miracole, alţii nu fac; unii sunt inactivi, în timp ce alţii sunt absorbiţi de sarcini importante (cum ar fi împăratul Janaka din India antică şi sfânta Teresa d'Avila); unii propovăduiesc, călătoresc, acceptă discipoli, în timp ce alţii sunt muţi, şterşi ca o umbră. Ce critic din această lume poate descifra pergamentul secret reprezentat de dharma (misiunea; legea divină) a unui sfânt?  Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >