Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 24

Devin călugăr al Ordinului Swami

"Maestre, tatăl meu ar vrea să accept un serviciu la căile ferate din Bengal-Nagpur, dar l-am refuzat categoric." Am adăugat cu speranţă: "Maestre, acceptă-mă călugăr în Ordinul Swami!" Îl priveam rugător. Ani de zile el refuzase cererea mea, pentru a mă pune la încercare. De această dată a acceptat cu bunăvoinţă.

"Foarte bine. Chiar mâine te voi iniţia." El continuă: "Sunt fericit că ai persistat în dorinţa ta de a fi călugăr. Adesea Lahiri Mahasaya spunea: 'Dacă neglijezi să-l inviţi pe Dumnezeu vara, El nu va veni la tine în iarna vieţii tale.' "

"Dragă Maestre, eu nu m-am îndepărtat niciodată de la acest ţel: să fac parte din Ordinul Swami, ca şi tine." I-am surâs cu o imensă afecţiune.

"Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să-i placă Domnului. Cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei." 24-1. Am analizat viaţa multora dintre prietenii mei care, după ce s-au supus unei anumite discipline spirituale, s-au căsătorit. Cufundaţi în oceanul răspunderilor materiale, au uitat hotărârea lor de a medita profund.

Mi se părea de neconceput să-L pun pe Dumnezeu pe locul doi în viaţa mea. El, Stăpânul cosmosului, împarte omului daruri de la o viaţă la alta. Totuşi, un lucru nu-i aparţine, ci poate fi găsit în fiecare inimă omenească: iubirea. Creatorul, care ia precauţii infinite pentru a ascunde misterul prezenţei Sale în fiecare atom al creaţiei, nu poate avea decât un singur motiv sensibil pentru aceasta: dorinţa ca omul să-L caute numai prin voinţa sa liberă. Cu ce umilinţă blândă îşi acoperă divina mână de fier a Omniprezenţei Sale!

Eu, semănând la înfăţişare cu Isus

A doua zi a fost una din cele mai memorabile ale vieţii mele. Era într-o joi, la mijlocul lunii iulie 1915, la câteva săptămâni după ce primisem diploma mea universitară. Pe balconul interior al ashramului său din Serampore, Maestrul vopsi în ocru, culoarea tradiţională a Ordinului Swami, o bucată de mătase albă, nouă. Când pânza s-a uscat, gurul meu m-a înfăşurat cu ea, ca simbol al renunţării.

"Cândva vei ajunge în Occident, unde este preferată mătasea", mi-a explicat el. "În mod simbolic, ţi-am ales mătasea în locul bumbacului tradiţional."

În India, unde călugării fac jurământ de sărăcie, un Swami îmbrăcat în mătase este ceva neobişnuit. Totuşi, mulţi yoghini poartă veşminte de mătase, căci aceasta înlesneşte mai bine decât bumbacul circulaţia anumitor curenţi subtili din corp,

"Sunt adversarul ceremoniilor", m-a anunţat Sri Yukteswar. "Te voi face Swami după ritualul bidwat (fără festivitate)."

Iniţierea solemnă sau bibidisa, a Ordinului Swami conţine ceremonia focului, în timpul căreia, în mod simbolic, se efectuează ritualuri funerare. Se reprezintă corpul fizic al discipolului ca fiind mort, ars în flăcările înţelepciunii. Apoi discipolul cântă cântece devoţionale: "Acest Atma este Brahman" 24-2, "Tu eşti Acela", sau "Eu sunt El". Totuşi Sri Yukteswar, mare amator de simplitate, a renunţat la toate aceste ritualuri şi m-a invitat pur şi simplu să-mi aleg un nume.

"Îţi acord privilegiul de a-ţi alege singur numele", zise el surâzând.

"Yogananda", am răspuns eu după un moment de gândire. Acest nume înseamnă: "Fericire (ananda) obţinută prin intermediul uniunii divine (yoga)".

"Aşa să fie. Numele tău Mukunda Lal Ghosh să fie uitat. De acum înainte, te vei numi Yogananda din ramura Giri a Ordinului Swami."

Am îngenunchiat în faţa lui Sri Yukteswar şi, în timp ce îl auzeam pronunţând pentru prima dată acest nume nou, inima mea se umplea de o recunoştinţă imensă. Cu câtă dragoste lucrase Maestrul neobosit pentru ca tânărul Mukunda să devină într-o zi călugărul Yogananda! Am cântat vesel câteva versuri din lungul poem sanscrit al înţeleptului Shankara:

"Spirit, nu intelect, nici ego, sentiment,
Cer, nu pământ, nici metale, sunt Eu;
Eu sunt El, eu sunt El, Spirit Binecuvântat, eu sunt El!
Fără naştere, fără moarte, fără castă sunt Eu;
Tată, mamă nu am.
Eu sunt El, eu sunt El, Spirit Binecuvântat, eu sunt El!
Dincolo de zborurile fanteziei, fără de formă sunt Eu,
Penetrând ramurile întregii vieţi.
De limite nu mă mai tem; sunt liber, liber pentru totdeauna.
Eu sunt El, eu sunt El, Spirit Binecuvântat, eu sunt El!"

Orice Swami aparţine ordinului călugăresc onorat în India din timpuri străvechi. Reorganizat, în forma sa actuală, cu secole în urmă de către Shankaracharya 24-3, el a fost condus de o linie cu tradiţie de învăţători venerabili (fiecare dintre ei poartă succesiv titlul de Jagadguru Sri Shankaracharya). Mulţi călugări, poate chiar un milion, alcătuiesc Ordinul Swami; pentru a fi admişi, ei primesc iniţierea de la bărbaţi care ei înşişi sunt Swami. Astfel toţi călugării Ordinului Swami îşi au originea spirituală într-un guru comun, Adi ("primul") Shankaracharya. Ei depun jurăminte de sărăcie (lipsa ataşamentului faţă de posesiuni), castitate şi supunere faţă de autoritatea spirituală conducătoare. Unele ordine călugăreşti creştine catolice seamănă cu Ordinul Swami.

Noului său nume un Swami îi adaugă un titlu care arată apartenenţa sa la una din cele 10 subdiviziuni ale Ordinului. Aceste dasanamis sau subdiviziuni o conţin şi pe cea de Giri (munte) căreia îi aparţinea Sri Yukteswar, deci şi eu. Printre celelalte ramuri le cităm pe cele de: Sagara (mare), Bharati (pământ), Aranya (pădure), Puri (întindere), Tirtha (loc de pelerinaj) şi Saraswati (înţelepciunea Naturii).

Numele monastic al unui Swami, care de obicei se termină cu ananda (pură beatitudine), semnifică aspiraţia lui de a atinge binecuvântarea supremă (ananda) prin intermediul unei anumite calităţi sau stări divine - iubire, înţelepciune, devoţiune, serviciu dezinteresat, yoga - precum şi prin armonia cu natura, exprimată în infinita ei întindere prin oceane, munţi, ceruri.

Idealul de a servi dezinteresat umanitatea, idealul de renunţare la orice ambiţii şi legături personale îi conduce pe cei mai mulţi Swami să ia parte activă la o operă umanitară sau de educaţie în India sau, uneori, în străinătate. Ignorând toate prejudecăţile de castă, de religie, de clasă, de culoare, de sex, sau de rasă, un Swami e pătruns de idealul fraternităţii umane. Ţelul său e unitatea absolută cu Spiritul Divin. Cu conştiinţa din starea de veghe sau din starea de vis impregnată de acest gând: "Eu sunt El", Swami există în lume, ne aparţinându-i însă. Doar atunci el este demn de titlul său care înseamnă: cel care caută să obţină uniunea cu Sinele sau Swa. Desigur că nu toţi cei numiţi "Swami" au acelaşi succes în dobândirea acestui ţel înalt.

Sri Yukteswar era în acelaşi timp Swami şi yoghin. Un Swami, care este un călugăr ce face parte dintr-un ordin străvechi, nu este întotdeauna un yoghin. Oricine practică o tehnică ştiinţifică de unire cu Dumnezeu este yoghin, el poate fi căsătorit sau celibatar, laic sau religios. Swami urmează o cale de renunţare simplă şi înţelepciune; yoghinul se angajează în practica unor tehnici riguros definite care-i permit să-şi disciplineze corpul şi mintea şi să-şi descopere gradat spiritul. Fără a lua nimic de bun pe motive emoţionale sau de credinţă, yoghinul practică o serie de exerciţii gradate cu grijă, pe care le-au definit pentru prima dată înţelepţii antici. În toate epocile, yoga a dat Indiei oameni care au devenit oameni cu adevărat liberi, adevăraţi yoghini-cristici (asemeni lui Cristos).

Ca oricare altă ştiinţă, yoga se pliază tuturor oamenilor, indiferent de rasă şi ţară. Teza avansată de unii autori ignoranţi după care yoga e "periculoasă" sau "inaplicabilă" pentru occidentali e complet falsă şi a împiedicat mulţi adepţi sinceri să caute numeroasele ei binecuvântări. Yoga este o metodă destinată să ţină în frâu turbulenţa naturală a gândurilor noastre, gânduri care-i împiedică pe oameni să zărească adevărata natură a fiinţei lor, Spiritul Etern. Asemenea luminii vindecătoare a Soarelui, yoga e salutară atât pentru orientali cât şi pentru occidentali. Gândurile celor mai mulţi oameni sunt agitate şi capricioase; la ora actuală există deci o nevoie evidentă de yoga, ştiinţa controlului minţii.

shiva
-de B. K. Mitra în "Kalyana-Kalpatur"

DUMNEZEU ÎN ASPECTUL SĂU DE SHIVA

Nefiind un personaj istoric, precum Krishna, Shiva este al treilea aspect a naturii trinitare a lui Dumnezeu (Creator - Păstrător - Distrugător). Shiva, distrugătorul iluziei cosmice, maya, este reprezentat simbolic în scripturi ca fiind Domnul celor care au renunţat la tot, Regele Yoghinilor. În arta indiană El este mereu figurat având Luna nouă în păr şi purtând o ghirlandă de şerpi, emblemă veche a înţelepciunii perfecte şi a învingerii răului. Ochiul "unic" al omniscienţei este larg deschis în mijlocul frunţii.

Înţeleptul antic Patanjali a definit Yoga ca fiind "neutralizarea valurilor succesive ale minţii" 24-4. Opera lui, Yoga Sutras, succintă dar magistrală, constituie unul din cele şase sisteme filosofice ale Indiei 24-5. Contrar filosofici occidentale, aceste şase sisteme conţin nu numai cunoştinţe teoretice ci şi practice. Ele enunţă şase discipline precise vizând suprimarea suferinţei şi cucerirea fericirii eterne.

Aceste diferite sisteme au în comun faptul că toate 6 consideră că omul nu poate fi cu adevărat liber dacă nu cunoaşte Realitatea Ultimă. Upanishadele târzii recomandă Yoga Sutras ca oferind metodele cele mai eficace pentru a atinge percepţia directă a adevărului. Practica yoga îi permite omului să lase deoparte discuţiile speculative şi să cunoască prin experienţă directă Esenţa Adevărului.

Sistemul yoga definit de Patanjali este cunoscut drept calea cu 8 ramuri. Primii doi paşi sunt: (1) yama (conduita morală) şi (2) niyama (restricţii ale disciplinei interioare). Yama cuprinde: evitarea rănirii altora, respectarea adevărului, non-furtul, abstinenţa sexuală, neprimirea de cadouri (care aduc obligaţii). Prescripţiile lui niyama sunt: purificarea corpului şi minţii, sentimentul mulţumirii, autodisciplina, studiul, adorarea Divinului.

Următorii paşi sunt: (3) asana (postura corectă); coloana vertebrală trebuie menţinută verticală şi corpul ferm într-o poziţie confortabilă pentru meditaţie; (4) pranayama (controlul asupra prana, curenţii subtili ai vieţii); (5) pratyahara (retragerea simţurilor de la obiectele exterioare).

Ultimii paşi sunt de fapt formele de yoga propriu-zise: (6) dharana (concentrare), menţinerea focalizată a minţii asupra unui singur gând; (7) dhyana (meditaţia) şi (8) samadhi (experienţa supraconştientă). Aceasta este calea octuplă a sistemului yoga 24-6 care duce la ţelul suprem, Kaivalya (Absolutul), ascensiune prin care yoghinul realizează Adevărul aflat dincolo de orice reprezentare intelectuală.

"Cine e mai mare", aţi putea întreba "un Swami sau un yoghin?" Dacă s-a atins uniunea finală cu Dumnezeu, distincţia dintre diferitele căi nu mai există. Bhagavad Gita arată că metodele yoga sunt universale. Tehnicile ei se potrivesc tuturor temperamentelor şi tipologiilor, nu numai celor înclinaţi spre viaţa monahală; yoga nu implică nici o înfeudare formală. Cum ştiinţa yoga satisface o nevoie universală, ea posedă o aplicabilitate universală.

Un yoghin adevărat poate rămâne în lume urmându-şi îndatoririle sale; el este atunci precum untul care pluteşte pe apă şi nu ca laptele care se diluează în apa umanităţii haotice. Un yoghin poate accepta anumite responsabilităţi terestre, fără ca acestea să-l îndepărteze de la calea sa spirituală. El se roagă permanent să devină un instrument perfect al manifestării lui Dumnezeu şi de aceea este detaşat de orice acţiune întreprinde.

Printre marile spirite din Europa şi din America, altele decât indieni, există unele care n-au auzit de sistemul yoga şi Ordinul Swami şi totuşi sunt exemple vii ale acestora. Serviciul lor dezinteresat pentru omenire, stăpânirea pasiunilor, controlul gândurilor şi puterea de concentrare, dragostea pentru Dumnezeu fac din ei adevăraţi yoghini. Aceşti oameni s-ar ridica şi mai sus dacă ar fi iniţiaţi în tehnicile yoga, care i-ar face capabili să-şi guverneze perfect conştient gândurile şi viaţa.

Yoga a fost rău înţeleasă de unii autori occidentali, dar cei care o critică n-au practicat-o niciodată. Printre cei care au adus omagii sistemului yoga îl citez pe Dr. C. G. Jung, faimosul psiholog elveţian:

"Când o metodă spirituală se prezintă ca fiind «ştiinţifică» e sigur că va cuceri un public larg în Occident", scrie dr. Yung 24-7. "Pe lângă atracţia noului şi fascinaţia a ceva înţeles doar pe jumătate, sunt destule motive suficiente pentru ca yoga să aibă mulţi adepţi. Ea oferă posibilitatea unor experienţe controlabile şi satisface astfel exigenţele ştiinţifice care reclamă «fapte»; pe lângă acestea, amploarea, profunzimea sa, vechimea sa venerabilă, doctrina şi metodele ei care se ocupă de cele mai mici detalii ale vieţii oferă posibilităţi inimaginabile".

"Orice practică religioasă sau filosofică presupune o disciplină psihologică, adică o metodă de igienă mentală. Diversele procedee pur fizice ale sistemului yoga 24-8 presupun o igienă psihologică superioară gimnasticii şi exerciţiilor de respiraţie obişnuite, pentru că ea nu este mecanică, ci ştiinţifică şi filosofică; antrenând corpul, ea îl armonizează cu mintea, de exemplu în tehnicile de pranayama, unde prana este suflul vital al fiinţei şi în acelaşi timp dinamica cosmosului.

"Practica yoga ... ar fi de neimaginat, ineficace, fără conceptele care formează însăşi baza ei, concepte care combină în mod armonios fizicul şi spiritualul într-un ansamblu extraordinar de complex."

"În Orient, unde s-au dezvoltat aceste idei şi practici şi unde, de-a lungul mileniilor, o tradiţie neîntreruptă a creat bazele spirituale necesare, yoga este o metodă propice ce realizează fuziunea corpului şi spiritului pentru a forma un tot indisolubil. Acesta fuziune, la rândul său, produce o dispoziţe psihologică făcând posibile intuiţii care transcend mentalul."

În Occident se apropie ziua în care ştiinţa interioară a controlului minţii va fi considerată la fel de esenţială ca cea exterioară care doreşte să înţeleagă natura. În zorii Erei Atomice, dovada ştiinţifică a faptului că materia este o condensare a energiei va schimba modul de gândire al omului. Mintea umană poate şi trebuie să elibereze din ea însăşi energii mai puternice decât cele care se ascund în pietre sau în metale, fără de care "uriaşul atomic" se va întoarce contra umanităţii în dorinţa lui oarbă de distrugere 24-9 .

24-1: I Corinteni 7:32-33.  Înapoi la text

24-2: Literar, "Acest Spirit (picătură de Divin din fiinţa umană) este Brahman (Dumnezeu)". Spiritul Suprem, Necreat, este în totalitate lipsit de condiţionări (neti, neti, nu aceasta, nu aceea), dar se fac adesea referiri la el în Vedanta ca fiind Sat-Chit-Ananda, adică Pură Existenţă -Pură Conştiinţă - Pură Beatitudine. Înapoi la text

24-3: Shankara este numit adesea Shankaracharya; acharya înseamnă "învăţător divin". Perioada în care a trăit Shankara constituie obiectul unei dispute scolastice. Cele câteva înscrisuri indică faptul că nepreţuitul monist a trăit în secolul VI î.C.; înţeleptul Anandagiri ne oferă perioada 44-12 î.C.; istoricii occidentali îl atribuie pe Shankara secolului VIII d.C. Înapoi la text

24-4: "Chitta vritti nirodha" (Yoga Sutras, 1.2), care poate fi tradus: "blocarea turbioanelor mentale". Chitta este un concept format din: manas (mintea sau simţul conştiinţei), ahamkara (ego-ul) şi buddhi (intelectul superior). Vritti (literal, "circular") se referă la valurile gândirii şi emoţiei, care se nasc neîncetat în mentalul omului. Nirodha înseamnă neutralizare, blocare, control.

Perioada în care a trăit Patanjali este necunoscută, deşi mulţi erudiţi îi atribuie secolul II î.C. Rishis au scris multe tratate despre adevărul spiritual cu o asemenea putere de pătrundere încât trecerea timpului nu a putut să le demodeze; şi totuşi, spre consternarea permanentă a istoricilor, înţelepţii nu au depus nici cel mai mic efort pentru a pune amprenta personalităţii lor asupra lucrărilor literare, astfel că majoritatea acestor opere sunt anonime şi nelocalizate în timp. Ei ştiau că adevărul nu este supus timpului, nu poate fi etichetat şi nu este posesiunea privată a niciunuia dintre ei.

Persoane neinformate vorbesc adesea despre yoga ca despre o artă magică, întunecată şi misterioasă, destinată obţinerii unor puteri supranaturale. Totuşi erudiţii, când vorbesc despre yoga, au în vedere sistemul expus în Yoga Sutras (cunoscut de asemenea sub numele de Aforismele lui Patanjali): Raja Yoga ("yoga regală"). Lucrarea conţine concepte filosofice atât de înalte încât au suscitat comentariul celor mai mari maeştri ai Indiei, printre care şi Maestrul iluminat Sadasivendra.

Asemeni celorlalte cinci sisteme filosofice ortodoxe (bazate pe Vede), Yoga Sutras consideră "magicul" purităţii morale ("cele zece percepte" Yama şi Niyama) ca indispensabil cercetării filosofice. Această cerinţă personală, asupra căreia occidentalul nu insistă, conferă vitalitate durabilă celor şase discipline indiene. Ordinea cosmică (rita) ce susţine universul nu diferă de ordinea morală care guvernează destinul uman. Cel care nu vrea să respecte preceptele morale universale nu este decis în mod serios să caute adevărul.

Secţiunea a III-a din Yoga Sutras citează diverse puteri yoghine miraculoase (vibhutis şi siddhis). Adevărata cunoaştere este totdeauna putere. Calea yoghină se divizează în patru etape, fiecare din ele generând puteri particulare. După ce a atins această putere particulară, yoghinul ştie că a trecut cu succes proba etapei corespunzătoare. Apariţia puterilor caracteristice demonstrează valoarea ştiinţifică a sistemului yoga, din care se exclude orice iluzie asupra progresului nostru spiritual; el cere probe!

Patanjali îl previne pe adept că ţelul exclusiv trebuie să fie uniunea totală cu Spiritul şi nu obţinerea puterilor paranormale (vibhutis), care nu sunt decât flori care apar pe drumul sacru. Cel care ne dăruieşte totul trebuie căutat pentru El însuşi şi nu pentru darurile Sale. Dumnezeu nu se revelează unuia care este satisfăcut de rezultate minore. Yoghinul trebuie să aibă grijă să nu-şi exercite puterile, pentru ca acestea să nu genereze orgoliu şi să nu-l întoarcă din drumul său spre ţelul suprem, starea ultimă de kaivalya.

După ce yoghinul a atins ţelul său Infinit, el poate să-şi exercite sau nu puterile, după cum crede de cuviinţă. Toate acţiunile sale, miraculoase sau nu, se desfăşoară de acum înainte în afara legăturilor karma-ice. Pilitura de fier a karma-ei nu este atrasă decât acolo unde mai există încă magnetul ego-ului personal.  Înapoi la text

24-5: Cele şase sisteme ortodoxe (saddarsana, bazate pe Vede) sunt: Sankhya, Yoga, Vedanta, Mimansa, Nyaya şi Vaisesika. Cititorii cu înclinaţii spre erudiţie vor fi încântaţi de subtilităţile şi vastitatea acestor sisteme străvechi care au fost prezentate în limba engleză în A History of Indian Philosophy, vol. l, de prof. Surendranath DasGupta.  Înapoi la text

24-6: A nu se confunda cu "Nobila Cale Octuplă" a budhismului, un îndrumar de comportare în viaţă, care prescrie următoarele: (1) Idealuri juste, (2) Motive juste, (3) Vorbire justă, (4) Acţiune justă, (5) Mijloace de trai juste, (6) Efort just, (7) Justa reamintire (a Sinelui), (8) Realizarea justă (samadhi).  Înapoi la text

24-7: Dr. Jung a participat la Congresul Indian de Ştiinţă din 1937 şi a primit diploma onorifică din partea Universităţii din Calcutta.  Înapoi la text

24-8: Dr. Jung face referiri aici la Hatha Yoga, o ramura a tehnicilor şi posturilor corporale destinată armonizării energiilor în fiinţă, pentru sănătate şi longevitate. Hatha este utilă şi produce rezultate fizice spectaculoase şi psiho-mentale, dar această ramură este prea puţin utilizată de yoghinii ce aspiră spre eliberarea spirituală.  Înapoi la text

24-9: În povestea despre Atlantida Timaeus, Platon ne spune că locuitorii acesteia avea o cunoaştere ştiinţifică avansată. Continentul pierdut se pare că a dispărut cam prin anul 9500 î.C. printr-un cataclism natural; unii scriitori ezoterişti afirmă totuşi că Atlantida a fost distrusă din cauza folosirii nesăbuite a puterii atomice.  Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >