Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 28

Kashi, reîncarnat şi regăsit

"Nu intraţi în apă, vă rog. Să ne spălăm luând apă în găleţi."

Aşa le-am zis tinerilor mei elevi de la Ranchi care mă însoţiseră într-o plimbare de 12 kilometri spre un vârf muntos din vecinătate. Ochiul de apă era tentant, dar la vederea sa am fost cuprins de un sentiment de respingere. Majoritatea celor care mă însoţeau au urmat sfatul meu, dar unii au fost tentaţi de răcoarea lăcuşorului; de-abia intraţi în apă, nişte şerpi mari de apă dulce i-au înconjurat; copiii au trebuit să se salveze cu o grabă comică.

Ajunşi la locul destinaţiei noastre am luat masa pe iarbă. Aşezat la umbra unui copac, am fost asaltat de întrebări, căci copiii mă credeau profet după întâmplarea cu lacul.

"Spune-mi te rog, domnule", se interesă unul dintre ei, "voi urma eu mereu, în tovărăşia ta, calea renunţării?"

"Nu", am răspuns eu, "te vei întoarce la părinţi şi, mai târziu, te vei căsători."

Neîncrezător el protestă vehement: "Nu mă vor lua decât mort!" Dar după câteva luni au venit părinţii lui şi l-au luat, în ciuda unei împotriviri disperate. Mai târziu el s-a căsătorit.

După ce am mai răspuns câtorva solicitări, am fost întrebat de către un băiat tânăr, numit Kashi. În vârstă de aproape 12 ani, era un elev strălucit şi toată lumea îl adora.

"Care va fi destinul meu domnule?"

"Vei muri în curând!" Acest răspuns mi-a ieşit din gură împotriva voinţei mele.

Acesta revelaţie neaşteptată ne-a emoţionat şi ne-a îndurerat pe toţi. Am fost primul care mi-am reproşat-o în tăcere şi am refuzat să mai răspund la alte întrebări.

Când ne-am întors la şcoală, Kashi a venit să mă caute în camera mea.

"Dacă am să mor, mă veţi regăsi când voi renaşte pentru a mă instrui din nou pe calea spirituală?" m-a întrebat el cu lacrimi pe obraz.

M-am văzut constrâns să refuz să-mi asum o sarcină ocultă atât de grea. Dar în cursul săptămânilor care au urmat, Kashi m-a rugat atât de mult, încât am consimţit pentru a-l consola.

"Da", am răspuns eu. "Dacă Tatăl Ceresc mă sprijină, promit să fac tot posibilul pentru a-ţi veni în ajutor."

"În timpul vacanţei mari am plecat într-o scurtă călătorie. Întristat că nu-l pot lua pe Kashi cu mine, l-am chemat în camera mea şi l-am rugat să rămână în sfera vibraţiilor spirituale ale şcolii. Simţeam că dacă nu s-ar fi întors acasă la părinţii săi, copilul ar fi putut evita catastrofa care-l aştepta.

Abia am plecat eu de la Ranchi că a sosit tatăl lui Kashi. Timp de 15 zile, el a făcut eforturi în a-şi convinge fiul să-l însoţească, promiţându-i că dacă vine la Calcutta măcar pentru 4 zile pentru a-şi vedea mama, îl va lăsa să revină la şcoală. Kashi s-a încăpăţânat în refuzul său. În final, tatăl a declarat că se va adresa poliţiei pentru a-şi lua fiul. Această ameninţare l-a descumpănit pe Kashi, care se temea să nu fie cauza unei publicităţi nefavorabile şcolii şi s-a resemnat să-l urmeze pe tatăl său.

M-am întors după câteva zile şi, când am aflat despre Kashi că a fost luat acasă, m-am grăbit să iau trenul pentru Calcutta. Ajuns în oraş, am închiriat o birjă. Surprinzător, în timp ce trăsura traversa Gangele pe podul Howrah, prima persoană pe care am văzut-o a fost tatăl lui Kashi în haine
de doliu. I-am spus birjarului să oprească, am sărit din birjă şi m-am repezit spre bietul tată. 

"Domnule Ucigaş, l-ai omorât pe băieţelul meu!" am strigat într un mod cam nerezonabil.

Tatăl îşi înţelesese deja greşeala comisă când şi-a luat forţat fiul la Calcutta. Ajuns în oraş, copilul a mâncat hrană contaminată, s-a îmbolnăvit de holeră şi a murit.

Afecţiunea mea pentru Kashi şi jurământul meu de a-l regăsi mă urmăreau zi şi noapte. Oriunde mă aflam, faţa lui îmi apărea mereu. Am început căutarea mea cu aceeaşi ardoare disperată cu care-mi căutasem mama.

kashi

Kashi, cel pierdut şi regăsit

Simţeam că trebuie să-mi folosesc toate puterile pentru a descoperi legile subtile care să-mi permită să cunosc locul astral unde se găsea Kashi. El era, de acum înainte, un suflet vibrând de dorinţe neîmplinite, o formă luminoasă plutind în planul astral printre alte milioane de suflete luminoase. Între vibraţiile emise de toate acestea, cum să mă pun în rezonanţă cu cele ale lui Kashi?

Utilizând o tehnică yoga secretă, am trimis iubirea mea spre Kashi prin intermediul "microfonului" întruchipat de ochiul spiritual aflat între sprâncene. Ridicând mâinile ca o antenă, mă răsuceam pe loc, străduindu-mă să determin direcţia în care ar fi trebuit să caut embrionul uman susceptibil de a-l fi găzduit. Speram astfel să primesc un răspuns din partea sa în radioul inimii mele. 28-1

Intuiţia îmi spunea că Kashi nu va întârzia să renască în această lume şi că, dacă eu aş lansa apelul meu fără întrerupere, sufletul său mi-ar putea răspunde. Simţeam că aş putea înregistra şi cel mai mic semnal trimis de Kashi, prin degete, mâini, coloană vertebrală şi nervi.

Fără să mă descurajez, am practicat cu perseverenţă această metodă yoghină în cele 6 luni după moartea lui Kashi. Într-o dimineaţă, în timp ce mă plimbam cu câţiva prieteni în cartierul Bowbazar din Calcutta, am ridicat mâinile ca de obicei şi am simţit pentru prima dată un răspuns. Am simţit un curent electric slab circulând în degetele şi în palmele mele asemeni unui frison. Acest curent s-a preschimbat îndată într-o idee dominantă: "Eu sunt Kashi, eu sunt Kashi, vino la mine!".

În timp ce mă concentram asupra "radioului" din inima mea, gândul a devenit aproape audibil. Auzeam vocea caracteristică, puţin răguşită a lui Kashi 28-2, repetând mereu apelul său. L-am apucat de mână pe unul din tovarăşii mei, Prokash Das 28-3, şi i-am surâs entuziasmat:

"Mi se pare că l-am localizat pe Kashi!"

Am început să mă rotesc pe loc, spre marele amuzament al prietenilor mei şi al trecătorilor. Nu simţeam înţepături electrice în degete decât când mă întorceam spre o stradă apropiată, numită Aleea Şerpească. Era suficient să mă îndrept într-o altă direcţie pentru ca să dispară curenţii astrali!

"Ah", am exclamat, "spiritul lui Kashi trebuie să se găsească în pântecele unei mame care locuieşte pe această stradă!"

Pe măsură ce ne apropiam de Aleea Şerpească, vibraţiile deveneau din ce în ce mai puternice în mâinile mele ridicate. Mi se părea că un magnet mă atrăgea spre partea dreaptă a aleii. În faţa uşii unei case m-a cuprins o emoţie bruscă. Am sunat, ţinându-mi răsuflarea la gândul că cercetarea mea interminabilă şi atât de puţin obişnuită a fost încununată de succes!

Mi-a deschis o servitoare care mi-a comunicat că stăpânul ei este acasă. El a coborât scările, zâmbindu-mi întrebător. Nu ştiam cum să-mi formulez întrebarea.

"Spuneţi-mi vă rog, aşteptaţi cumva un copil de circa 6 luni?"

"Desigur." Văzând că are de a face cu un Swami, îmbrăcat în tradiţionala robă portocalie, el a adăugat politicos: "Fiţi bun şi explicaţi-mi cum de sunteţi la curent cu viaţa noastră?"

I-am vorbit de Kashi, de promisiunea mea. Omul, uimit, m-a crezut pe cuvânt.

"Soţia dumitale va naşte un băiat cu pielea albă", i-am zis eu. "Va avea o faţă mare, un ciuf deasupra frunţii şi o puternică înclinaţie spirituală." Eram sigur că acest copil va semăna cu Kashi.

Mai târziu, m-am dus să-l văd pe băiat, pe care părinţii l-au botezat Kashi. El semăna frapant cu dragul meu elev de la Ranchi. De îndată ce m-a văzut, el a fost cuprins de afecţiune pentru mine; ataşamentul trecut reînvia cu o forţă crescută.

Pe când eram în America, băiatul devenit adolescent, mi-a scris explicându-mi dorinţa lui puternică de a urma calea renunţării. L-am trimis la un Maestru din Himalaya care l-a acceptat ca discipol pe Kashi, cel renăscut.

28-1: Voinţa, proiectată prin centrul aflat între sprâncene, este aparatul de emisie al gândirii. Puterea emoţională sau sentimentul omului, focalizată cu calm în zona inimii, permite acesteia să acţioneze asemenea unui radio mental care recepţionează mesaje de la alte persoane, de departe sau din apropiere. În telepatie, vibraţiile fine ale gândurilor din mintea unui om sunt transmise prin intermediul vibraţiilor subtile ale eterului astral şi apoi prin eterul pământean grosier, generând unde electrice care, la rândul lor, se transforma în valuri ale gândirii în mintea celeilalte persoane. Înapoi la text

28-2: Sufletul în stare pură este omniscient. Cel al lui Kashi îşi amintea toate caracteristicile copilului Kashi, imitând în consecinţă vocea sa răguşită, pentru a fi recunoscut.

Deşi mulţi muritori rămân după moarte în lumile subtile o perioadă echivalentă cu 500 - 1000 de ani pâmânteşti, nu există nici o lege invariabilă care să impună durata între reîncarnări (vezi capitolul 43). Durata şederii spiritului în corpul fizic sau în cel astral este predeterminată de karma.

Moartea, ca şi somnul (supranumit "mica moarte") sunt necesare oamenilor pentru a-i elibera temporar pe cei neiluminaţi de sclavia simţurilor. Cum natura esenţială a Fiinţei umane este Spiritul, el primeşte în somn sau în moarte o amintire tonică a naturii sale necorporale.

Legea echilibrului karma-ic, aşa cum ne învaţă Scripturile, este legea acţiunii şi reacţiunii, legea Cauzei şi a Efectului, a semănatului şi a recoltei. În ordinea justiţiei naturale (rita) fiecare om, prin gândurile şi acţiunile sale, este cel care-şi modelează destinul. Indiferent ce energie universală a pus el în funcţiune, conştient sau nu, ea se va întoarce la el, la punctul ei de plecare, ca un cerc care se închide inevitabil. "Lumea seamănă cu o ecuaţie matematică, care este satisfăcută indiferent de modul în care este formulată. Fiecare secret este dezvăluit, fiecare crimă pedepsită, orice virtute este răsplătită, fiecare greşeală îndreptată, în linişte şi în siguranţă" (Emerson, "Compensation"). Înţelegerea karma-ei ca lege a justiţiei subiacentă inegalităţilor vieţii serveşte la eliberarea spiritului uman de orice resentiment faţă de Dumnezeu şi de ceilalţi oameni. Înapoi la text

28-3: Prokash Das este directorul actual al ashramului nostru Yogoda Math din Dakshineswar, în Bengal. Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >