Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 38

Luther Burbank - Un sfânt printre trandafiri

"În afară de cunoştinţele ştiinţifice, secretul pentru a ameliora cultura plantelor, este dragostea", îmi spuse Luther Burbank în timp ce-i vizitam grădina de la Santa Rosa, în California. Ne-am oprit în faţa unui răzor de cactuşi comestibili.

"Conducând experienţele ce urmăresc să creeze specii de cactuşi fără spini, a continuat el, le vorbeam adesea plantelor pentru a crea vibraţii de dragoste: 'Nu aveţi de ce să vă temeţi, le spuneam eu, la ce vă folosesc toţi aceşti spini de apărare? Vă voi proteja.' Puţin câte puţin, din aceste plante de deşert a răsărit o varietate fără spini."

Am fost încântat de miracol. "Te rog, dragă Luther, dă-mi câteva frunze de cactus pentru grădina mea de la Muntele Washington."

Un grădinar s-a grăbit să le taie, dar Burbank l-a oprit:

"Le voi culege eu însumi pentru Swami." Îmi dădu trei frunze pe care le-am plantat mai târziu, bucurându-mă să le văd prinzând putere.

Ilustrul horticultor mi-a declarat că primul său succes a fost cartoful uriaş care-i poartă numele. Neobosit, el încercase să producă varietăţi noi de roşii, orz, dovleci, cireşe, prune, piersici fără puf, maci, crini şi trandafiri.

Am armat aparatul de fotografiat atunci când Luther m-a condus în faţa faimosului nuc care i-a permis să demonstreze că evoluţia naturală poate fi considerabil accelerată.

"După numai 16 ani, mi-a explicat el, acest nuc mi-a dat o recoltă cât dau doi nuci în condiţii normale."

burbank

burbank2

Luther Burbank, iubitul meu prieten, pozat alături de mine în grădina sa din Santa Rose.

Fetiţa lui adoptivă veni în grădină să se joace cu câinele.

"Aceasta este mica mea plantă umană, zise afectuos Luther. Acum umanitatea îmi pare o plantă uriaşă care are nevoie de dragoste, de aer liber, de selecţie inteligentă pentru a străluci în toată frumuseţea ei! În decursul vieţii mele am fost martor la progrese atât de mari, încât nu pot să văd decât cu optimism progresul umanităţii, cu condiţia de a insufla copiilor o metodă de viaţă simplă şi raţională. Va trebui să ne întoarcem la natură şi la Dumnezeul naturii."

"Luther, ai fi încântat să-mi vizitezi şcoala de la Ranchi, în care educaţia este dată în aer liber, într-o atmosferă de bucurie şi simplitate."

Cuvintele mele au atins coarda cea mai sensibilă a lui Burbank: educaţia copiilor. El m-a asaltat cu întrebări, ochii săi profunzi şi senini străluceau de interes.

"Swamiji, zise el în sfârşit, şcoli ca cea a dvs. constituie singura speranţă a omenirii de mâine! Sistemele educaţionale acum în vigoare, rupte de natură şi sugrumând orice individualitate, mă revoltă profund. Sunt trup şi suflet alături de concepţia dumneavoastră despre educaţie."

În timp ce-mi luam rămas bun, el îmi dărui un mic volum pe care îşi puse autograful. 38-1 "Iată cartea mea Antrenamentul plantei umane 38-2,  zise el. Sunt necesare metode noi, experienţe lipsite de teamă. Uneori, încercările cele mai periculoase au reuşit, dând cele mai bune fructe, cele mai frumoase flori. Inovaţiile din domeniul educaţiei trebuie să fie de asemenea mai numeroase şi mai curajoase."

Am citit cu interes în acea noapte cărticica, în care autorul întrevede pentru umanitate un viitor glorios. El scrie: "Ceea ce este cel mai greu de schimbat în această lume este o plantă, odată ce ea a căpătat anumite obiceiuri... Amintiţi-vă că o plantă şi-a păstrat individualitatea din timpuri imemoriale şi că aceasta nu a variat deloc de-a lungul erelor. Credeţi că, în urma nenumăratelor repetări, o plantă nu a căpătat o voinţă, dacă vrem s-o numim astfel, o tenacitate de neegalat? Astfel, unele plante, precum palmierii, sunt atât de persistente încât nici o forţă umană nu a putut până în prezent să le transforme. Faţă de voinţa plantei, cea a omului nu valorează nimic. Dar vedeţi cum încăpăţânarea unei plante este înlăturată infuzându-i o viaţă nouă printr-un altoi. Când astfel se produce o schimbare, o fixăm prin supraveghere şi selecţie răbdătoare în decursul generaţiilor şi noua varietate de plantă va subzista pentru a nu se mai întoarce niciodată la vechile forme, voinţa ei tenace fiind în final înfrântă şi transformată.

Când este vorba despre o natură atât de sensibilă şi maleabilă ca cea a unui copil, problema devine incomparabil mai uşoară".

Atras de magnetismul irezistibil al acestui mare american, m-am dus adesea să-l văd. Într-o dimineaţă, am sosit odată cu poştaşul, care-i dădu lui Burbank circa 1000 de scrisori. Îi scriau horticultori din toată lumea.

"Swamiji, sosirea dumneavoastră este un pretext ca să ieşim în grădină", zise vesel Luther. Deschise un sertar care conţinea sute de vederi ilustrate.

"Priviţi cum călătoresc eu. Reţinut de plante şi de corespondenţă, îmi satisfac setea de a admira locuri necunoscute privind aceste fotografii."

Maşina mea staţiona în faţa porţii; Luther şi cu mine am rulat pe străzile micului oraş, presărat de grădini în care creşteau chiar trandafirii creaţi de el: Santa-Rosa, Peachblow şi Burbank.

"Prietenul meu Henry Ford şi cu mine credem în teoria antică a reîncarnării", îmi spuse. "Luminează aspecte ale vieţii altfel inexplicabile. Memoria umană nu este proba adevărului; doar fiindcă omul nu-şi aminteşte vieţile sale trecute nu înseamnă că nu le-a avut. Memoria este ştearsă complet şi în privinţa vieţii intrauterine şi a copilăriei; dar totuşi a trecut prin ele!", chicoti el.

Marele horticultor a primit iniţierea în Kriya yoga încă de la primele mele vizite. "Practic cu credinţă această tehnică, Swamiji", îmi zise el. După ce îmi puse un număr de întrebări despre diversele aspecte ale sistemului yoga, Luther remarcă rar:

"Orientul posedă într-adevăr o cantitate enormă de cunoştinţe de-abia întrevăzute de Occident." 38-3

Comuniunea intimă cu natura, care-i revelase multe din secretele ei ascunse, îi conferea lui Burbank o imensă veneraţie spirituală.

"Uneori Puterea Infinită îmi este foarte apropiată", mi-a mărturisit el timid. Faţa sa sensibilă, frumos modelată se lumină de amintiri. "În acele momente am putut vindeca bolnavii din preajma mea şi reînvia unele plante ofilite."

El îmi vorbi de mama sa, o creştină înfocată: "După moarte, ea mi-a apărut de multe ori în viziuni şi mi-a vorbit."

Cu regret, ne-am întors acasă la el, unde-l aştepta un morman de scrisori.

"Luther, am zis eu, luna viitoare public o revistă destinată să servească drept punte de unire între Orient şi Occident. Ajută-mă să-i găsesc un titlu potrivit."

Am discutat un pic problema pentru a cădea de acord asupra titlului Est-Vest. 38-4 Ajunşi în biroul său, Burbank îmi întinse un articol de-al lui intitulat: "Ştiinţa şi Civilizaţia".

"El va apare în primul număr al revistei Est-Vest", i-am zis recunoscător.

Când prietenia noastră deveni mai strânsă, îl numeam pe Burbank "sfântul meu american". "Iată cu adevărat un om", am parafrazat eu, "în care nu este vicleşug.". Acest om cu inimă largă era un model de umilinţă, de răbdare, de sacrificiu. Căsuţa lui din mijlocul trandafirilor era simplă şi austeră; el cunoştea vanitatea luxului şi bucuria de a nu poseda decât puţine lucruri. Modestia cu care îşi purta gloria de savant mă făcea de fiecare dată să gândesc la un copac îndoindu-se sub greutatea fructelor coapte; numai un copac steril îşi ridică orgolios capul şi nu are nimic de dat.

Mă găseam la New York când prietenul meu a murit, în 1926. Plângând, gândeam: "Aş merge bucuros până la Santa-Rosa pentru a-l vedea!" M-am închis timp de 24 de ore în singurătatea camerei mele, neprimind nici secretarii, nici vizitatori.

A doua zi, am împlinit un rit vedic în memoria lui Luther, în faţa unui mare portret al acestuia. Un grup de studenţi americani în haine de ceremonie hinduse cântau imnurile antice, aducând ofrande de flori, apă şi foc, simboluri ale elementelor corpului şi ale întoarcerii lor la Sursa Infinită.

Corpul lui Luther Burbank se odihneşte la Santa-Rosa, sub cedrul libanez pe care el l-a plantat, cu ani în urmă, în grădina sa, dar pentru mine sufletul său străluceşte în fiecare floare. Retras pentru un timp în spiritul larg al naturii, nu este oare Luther cel care şopteşte în brizele ei sau care apare în amurg?

Numele lui a trecut de acum înainte în limba engleză obişnuită. Webster's New International Dictionary  defineşte astfel verbul tranzitiv "burbank": "a încrucişa, a grefa o plantă. La figurat: a perfecţiona (un proces sau o instituţie) păstrând ce este bun şi eliminând ce este rău, sau adăugând ceva bun".

"Dragă Burbank", am exclamat eu după ce am citit definiţia, "numele tău a devenit sinonim cu bunătatea!"

Mai jos puteţi citi aprecierea pe care el o avea pentru şcoala noastră:


LUTHER BURBANK

SANTA ROSA, CALIFORNIA

U.S.A.

Decembrie 22, 1924

Am examinat sistemul Yogoda al lui Swami Yogananda, care, după părerea mea, este ideal pentru a antrena şi armoniza natura fizică, mentală şi spirituală a omului. Ţelul lui Swami este să creeze în lumea întreagă şcoli care să înveţe cum să trăişti, în care educaţia, departe de a se limita la dezvoltarea intelectuală, angrenează şi corpul, voinţa şi sentimentele.

Sistemul Yogoda de dezvoltare fizică, mentală şi spirituală, datorită metodelor simple şi ştiinţifice de concentrare şi meditaţie, va permite rezolvarea celor mai arzătoare probleme ale existenţei şi stabilirea păcii şi buneiînţelegeri pe Pământ. Ideea lui Swami despre educaţie este de un perfect bun-simţ, ea nu este nici mistică, nici lipsită de simţ practic. Dacă ar fi fost altfel, ea nu ar fi avut adeziunea mea.

Sunt fericit să mă alătur lui Swami în apelul său în favoarea unor şcoli internaţionale în care să se înveţe arta de a trăi şi care, odată create, vor amorsa începutul unei ere noi pentru umanitate.

38-1: Burbank mi-a dat deasemeni o fotografie a sa cu autograf. Eu am preţuit-o aşa cum a preţuit odată un negustor indian o fotografie de-a lui Lincoln. Hindusul care a fost în America în timpul Războiului Civil a manifestat o asemenea admiraţie pentru Lincoln, încât nu mai vroia să se întoarcă în India până nu obţinea un portret cu Marele Om. Plasându-se ca o stâncă în pragul uşii lui Lincoln, negustorul a refuzat să plece până când preşedintele uimit i-a permis să se folosească de serviciile lui Daniel Huntigton, faimosul artist New-Yorkez. Când tabloul a fost terminat, indianul l-a purtat în triumf la Calcutta.  Înapoi la text

38-2: New York: Century Co., 1922.  Înapoi la text

38-3: Dr. Iulian Huxley, faimosul biolog englez şi director al UNESCO, a declarat recent că oamenii de ştiinţă vestici ar trebui să înveţe "tehnicile orientale" pentru a intra în stadiul de transă şi pentru a realiza controlul respiraţiei. "Ce s-a întâmplat? Cum este aceasta posibil?" a spus el. Un corespondent al Associated Press a trimis din Londra, în 21 aug. 1948 următoarele: "Dr. Huxley mi-a spus că noua Asociaţie Mondială pentru Sănătate Mentală s-ar putea orienta spre cunoştinţele mistice ale Estului. Dacă aceste cunoştinţe ar putea fi investigate ştiinţific, ne-a asigurat specialistul în sănătate mentală, atunci cred că un imens pas înainte poate fi făcut în acest domeniu de preocupări."  Înapoi la text

38-4: Redenumită Self-Realization (Realizarea -Sinelui, n.n) în 1948.  Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >