Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 45

"Preafericita Mamă" din Bengal

"Domnule, să nu pleci din India fără să o vezi pe Nirmala Devi. Această sfântă este foarte renumită sub numele de Ananda Moyi Ma (Preafericita Mamă)", spuse nepoata mea, Amiyo Bose.

"Desigur! Vreau s-o văd pe această sfântă. Am citit despre stadiul ei de avansată realizare divină. Cu câţiva ani în urmă East- West a publicat un articol despre ea."

"O cunosc", a continuat Amiyo. "Recent ea a vizitat orăşelul Jamshedpur. La rugămintea unui discipol, ea s-a dus la un muribund. De îndată ce Ananda Moyi Ma a apărut la căpătâiul său, boala a încetat şi bolnavul a fost vindecat!"

După câteva zile, am aflat că Preafericita Mamă divină se găsea la un discipol, în cartierul Bhowanipur din Calcutta. Dl. Wright şi cu mine ne-am dus la ea. Când am ajuns acolo, ne aştepta un spectacol uimitor.

Ananda Moyi Ma, în picioare într-un automobil descoperit, binecuvânta circa 100 de discipoli. Evident, era pe punctul de a pleca. Dl. Wright a oprit maşina la o oarecare distanţă şi ne-am croit drum prin mulţime. De îndată ce sfânta ne-a zărit, a coborât din maşină şi s-a îndreptat spre noi.

"Ai sosit, tată!" La aceste cuvinte (în bengali), ea m-a cuprins cu un braţ pe după gât şi şi-a pus capul pe umărul meu. Dl. Wright, căruia tocmai îi spusesem că n-o cunoşteam pe sfântă, a rămas cu gura căscată la această demonstraţie de prietenie neaşteptată. Privirile discipolilor s-au fixat de asemenea surprinse asupra scenei de afecţiune.

Am constatat imediat că sfânta se găsea într-un stadiu superior de samadhi. Complet detaşată de învelişul ei exterior de femeie, ea nu se recunoştea decât ca spirit inexorabil; pe acest plan ea saluta bucurosă pe un alt fiu al lui Dumnezeu. Mă luă de mână şi mă conduse în maşina sa.

"Ananda Moyi Ma", am protestat eu, "să nu întârzii din cauza mea!"

"Tată, te întâlnesc pentru prima dată în această viaţă, după secole de despărţire!", a răspuns ea. "Te rog să nu pleci încă."

Ne-am aşezat amândoi pe locurile din spate. Ananda Moyi Ma se cufundă imediat în imobilitatea unui extaz profund, cu ochii îndreptaţi spre cer, închişi pe jumătate, în contemplarea Paradisului interior. Discipolii intonau încet: "Slavă Mamei Divine!"

În India, m-am găsit adesea în prezenta unor oameni cu realizări divine, dar niciodată nu întâlnisem o sfântă atât de mare. Faţa ei blândă trăda acel extaz care îi adusese renumele de Preafericita Mamă. Ea nu purta voal şi părul negru îi cădea din abundenţă pe umeri. O pată roşie din pastă de santal îi marca pe frunte ochiul spiritual, mereu treaz în ea. Faţa micuţă, picioarele micuţe, mâinile micuţe, contrastau cu măreţia sa spirituală.

amoyima

Ananda Moyi Ma
în bengali "Mama cea plină de beatitudine"

Cu Ananda Moyi Ma, alături de soţul ei, Bholanath, Calcutta

În timp ce Anada Moyi Ma continua să rămână în extaz, am interogat-o pe o adeptă a învăţăturilor ei, aflată în apropiere:

"Preafericita Mamă străbate întreaga Indie; ea are peste tot discipoli", mi-a comunicat chela (adepta). "Eforturile ei curajoase au dus la o seamă de reforme sociale. Chiar dacă este o Brahmin, ea nu recunoaşte diferenţele dintre caste 45-1. Unii dintre noi o însoţim în toate peregrinările ei, pentru a o veghea, căci nu dă nici o atenţie corpului său. Dacă noi nu-i dăm să mănânce, ea nu cere şi nici măcar nu atinge alimentele. Pentru a o împiedica să moară trebuie s-o hrănim cu mâinile noastre. Zile întregi ea rămâne cufundată în extazul divin, de-abia respirând şi cu ochii îngheţaţi. Soţul ei, Bholanath, este unul dintre cei mai devotaţi discipoli ai săi. Cu mulţi ani în urmă, la puţin timp după căsătoria lor, el a făcut un jurământ de tăcere totală."

Eleva îmi arătă un bărbat frumos, cu corpul bine făcut, cu părul lung şi barba argintie, care stătea în mulţime într-o atitudine de adoraţie, cu palmele unite.

Reîmprospătată de incursiunea sa în Absolut, Ananda Moyi Ma a revenit la conştiinţa lumii materiale.

"Tată, spune-mi unde locuieşti". Vocea îi era limpede, melodioasă.

"Acum, la Calcutta sau la Ranchi, dar în curând mă voi duce în America."

"America?"

"Desigur. Acolo o sfântă hindusă ar fi o dovadă puternică pentru adepţi. N-ai vrea să mă urmezi acolo?"

"Dacă Tatăl mă poate lua, voi merge!"

La această replică, discipolii ei se priveau reciproc cu teamă.

"Vreo 20 dintre noi o însoţesc mereu pe Preafericita Mama, mi-a zis hotărât unul dintre ei. Noi nu putem trăi fără ea şi o vom urma oriunde."

Cu regret mi-am abandonat proiectul, nerealizabil din cauza complicaţiilor neprevăzute.

"Vino cel puţin la Ranchi cu discipolii tăi", am zis eu luându-mi rămas bun de la sfântă. "Tu însăţi fiind o copilă divină, te vei bucura de cei mici din şcoala mea."

"Aş fi fericită să merg oriunde ar vrea Tatăl să mă ducă."

După câtva timp, şcoala de la Ranchi Vidyalaya era în sărbătoare pentru a o primi pe sfântă. Elevii se pregăteau bucuroşi pentru solemnitate: scăpau de cursuri, iar în perspectivă îi aşteptau muzica şi distracţiile!

"Slavă lui Ananda Moyi Ma!" intona corul entuziast al tinerilor elevi pentru a o întâmpina pe sfântă, de îndată ce ea a păşit pe poarta şcolii. O ploaie de flori, sunetele trâmbiţelor şi tobelor au primit-o pe Ananda Moyi Ma, care traversa fericită teritoriul însorit al şcolii.

"Ce frumos este aici!" A spus Preafericita Mamă cu graţie. Am condus-o în clădirea principală; cu zâmbet de copil s-a aşezat alături de mine, în acelaşi timp aproape şi infinit de departe de toţi cei care o înconjurau, pierdută în refugiul singuratic al Omniprezenţei Divine.

"Povesteşte-mi viaţa ta, te rog."

"Tatăl cunoaşte totul, la ce bun s-o repet?" Evident, ea îşi zicea că povestea infimă a unei singure încarnări era fără importanţă.

Am râs şi mi-am repetat blând cererea.

"Este aşa de puţin de spus, Tată. Conştiinţa mea nu s-a identificat niciodată cu acest corp fizic temporar. Înainte să fiu exilată pe acest pământ, 'eram Aceeaşi'. 45-10 Fetiţă fiind, 'eram Aceeaşi'. Devenită femeie, am rămas tot 'Aceeaşi'. Când familia în care m-am născut a dat dispoziţii ca acest corp să fie căsătorit, eu 'eram Aceeaşi'. Şi când soţul meu a venit la mine murmurând cuvinte pasionate şi m-a atins uşor, el a simţit un şoc violent, ca un fulger, dar eu rămăsesem 'Aceeaşi', veşnic.

Soţul meu a îngenuncheat în faţa mea, a întins mâinile într-un gest rugător, implorând iertarea mea.

"Mamă, a zis el, pentru că ţi-am profanat corpul cu gânduri de dorinţe, fără să ştiu că nu era al soţiei mele, ci locuinţa Mamei Divine, fac un jurământ solemn: voi fi discipolul tău, un adept celibatar, slujindu-te mereu în tăcere, fără să adresez vreun cuvânt cuiva, cât timp voi trăi. Poate aşa îmi voi ispăşi păcatul comis faţă de tine, gurul meu!". În momentul în care am acceptat liniştită propunerea soţului meu, eu 'eram Aceeaşi'. Acum, în faţa ta Tată, eu sunt 'Aceeaşi'. Mai târziu chiar, când dansul creaţiei se va răsuci în jurul meu, pe câmpurile eternităţii, eu voi rămâne 'Aceeaşi'.

Ananda Moyi Ma s-a scufundat în tăcerea profundă a meditaţiei, rămânând într-o imobilitate de statuie. Spiritul său fugise în Regatul său etern. Ochii îi păreau sticloşi şi fără viaţă: simptome indicând în general că sfânta şi-a întors privirea interioară de la corpul fizic, care nu mai este de acum înainte decât lut neînsufleţit. Am rămas împreună o oră în transa extatică. Ea a revenit la conştiinţa lumii cu un mic râs vesel.

"Ananda Moyi Mă, te rog să vii cu mine în grădină. Dl. Wright vrea să facă nişte fotografii."

"Desigur, Tată. Dorinţa ta este şi a mea." Ochii ei glorioşi, magnifici şi-au păstrat neschimbată strălucirea divină pe măsură ce a făcut mai multe fotografii.

Apoi a urmat masa. Ananda Moyi Ma s-a aşezat pe nişte cuverturi, cu o adeptă alături de ea, pentru a o hrăni. Ascultătoare ca un copil, ea înghiţea alimentele pe măsură ce eleva apropia o nouă îmbucătură de buzele ei. Era clar că Preafericita Mamă nu simţea nici o diferenţă între curry piperat şi desert!

La căderea serii, sfânta a plecat cu suita ei; ea a ridicat mâna pentru a-i binecuvânta pe tinerii elevi ai şcolii, ale căror feţe trădau afecţiunea pe care le-a câştigat-o fără efort.

"Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta, a proclamat Isus, iată prima poruncă" 45-2 .

Astfel, alungând orice ataşament inferior, Ananda Moyi Ma nu-şi găseşte fericirea decât în Dumnezeu. Aceasta nu este logica moartă a erudiţilor, ci cea mult mai sigură a credinţei, care i-a permis nevinovatei sfinte să rezolve problema fundamentală a existenţei - să realizeze unitatea cu Dumnezeu. Omul care dispreţuieşte simplitatea nu mai ştie să aleagă între nenumăratele posibilităţi. Ignorându-L pe Dumnezeul unic, naţiunile îşi deghizează lipsa de credinţă îngenunchind în faţa idolilor. Atitudinea lor umanistă este lăudabilă, pentru că ea îl îndepărtează momentan pe om de la adorarea propriului său eu, dar nu-l absolvă de responsabilităţile definite de "prima poruncă" a lui Isus. Obligaţia de a-L iubi pe Dumnezeu, apare de la prima suflare a copilului, care respiră aerul oferit gratis de Creator. 45-3

După câteva luni, am avut şansa s-o revăd pe Ananda Moyi Ma. Era pe peronul de la Serampore, aşteptând un tren.

"Tată, mă duc în Himalaya", mi-a zis ea. "Discipolii mei generoşi mi-au construit un ashram la Dehra Dun."

S-a urcat în compartiment şi eu am fost cuprins de admiraţie la gândul că în mijlocul mulţimii, în tren, în timpul unei festivităţi sau cufundată în tăcere, ochii ei nu se puteau desprinde de Dumnezeu. Vocea sa cu accente melodioase răsuna încă în fiinţa mea:

"Priveşte! Unită cu Eternitatea, acum şi întotdeauna 'eu sunt mereu Aceeaşi'!"

45-1: Ananda Moyi s-a născut într-un sat, Kheora, în districtul Brahmanbaria din estul Bengalului, în 1896. Deşi analfabetă, totuşi uluia intelectualii prin înţelepciunea sa. Versurile pe care le recita în sanscrită îi umplea pe erudiţi de uimire. Ea a adus consolare persoanelor necăjite şi a făcut vindecări miraculoase, prin simpla ei prezenţă.  Înapoi la text

45-10: Ananda Moyi Ma nu se referă la ea cu formula "Eu"; ea foloseşte umile locuţiuni ca: "acest corp" sau "această fetiţă" sau "fiica ta". Niciodată ea nu se referă la cineva ca la propriul "discipol". Cu o înţelepciune impersonală, ea răspândeşte în fiecare fiinţă în mod egal dragostea divină a Mamei Universale. Înapoi la text

45-2: Marcu 12:30.  Înapoi la text

45-3: "Mulţi simt impulsul de a crea o lume nouă, mai bună. Mai curând decât a stărui asupra unor lucruri ca acesta, ar trebui să se concentreze asupra Aceluia care prin contemplaţie poate acorda pacea perfectă. Este o datorie umana să devii un căutător al lui Dumnezeu sau al Adevărului." - Ananda Moyi Ma.  Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >