Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 49

Ultimele învăţături

Noii vizitatori ai diferitelor centre doresc adesea o lumină suplimentară în yoga. Uneori se aude această întrebare: "Este adevărat, după cum declară unele organizaţii, că yoga nu poate fi practicată cu succes după cărţi, ci numai sub îndrumarea unui guru competent?"

În Era Atomică, yoga ar trebui învăţată după o metodă de instruire cum sunt lecţiile S.R.F. 49-1, ori ştiinţa eliberatoare va fi iarăşi restricţionată doar pentru câţiva aleşi. Ar fi într-adevăr minunat dacă fiecare discipol ar avea în apropierea sa un guru perfect în înţelepciune divină; dar lumea este alcătuită din mulţi "păcătoşi" şi doar câţiva sfinţi. Atunci, cum ar putea multitudinea de oameni să fie ajutată în yoga dacă nu prin studiul efectuat la ei acasă, urmând instrucţiunile scrise de către yoghini adevăraţi?

Singura alternativă ar fi ca "majoritatea oamenilor" să fie ignorată şi lăsată fără cunoaşterea yoga. Dar nu acesta este planul lui Dumnezeu pentru epoca actuală. Babaji a promis că îi va păzi şi ghida pe toţi Kriya Yoghinii sinceri pe drumul lor către atingerea ţelului 49-2. Sunt necesari sute de mii, nu doar câteva duzini de Yoghini dăruiţi pentru a aduce oamenii la pace şi pentru a-i face conştienţi de statutul lor de fii ai Tatălui Divin.

Înfiinţarea în Occident a unei organizaţii S.R.F., a unui "stup pentru miere spirituală", a fost sarcina pe care mi-au trasat-o gurul meu, Sri Yukteswar şi Mahavatarul Babaji. Împlinirea acestei datorii sacre n-a fost lipsită de dificultăţi.

premananda

Biserica Tuturor Religiilor aparţinând Self-Realization Fellowship, din Washington, D.C., al cărui conducător, Swami Premananda, este aici fotografiat cu mine

sandiego

Templul Realizării de Sine al tuturor religiilor, San Diego, California

math

Yogoda Math, un frumos ashram al Asociaţiei Realizării de Sine de la Dakshineswar, pe Gange. Fondat în 1938 ca un aşezământ de retragere pentru discipolii yoga din Orient şi Occident.

Marii Maeştri ai lumii, care au manifestat un viu interes pentru Occident, au înţeles perfect condiţiile moderne. Ei au înţeles că este important ca atât occidentalii, cât şi orientalii să asimileze virtuţile celorlalte culturi pentru a pune bazele unei civilizaţii universale.

În cursul călătoriilor mele prin lume, am întâlnit multă suferinţă, mai ales materială în Orient şi preponderent mentală şi spirituală în Occident. Naţiunile sunt în ghearele unei civilizaţii dezechilibrate. India, China şi alte ţări orientale vor profita mult obţinând spiritul practic, simţul afacerilor propriu ţărilor occidentale ca America. Occidentalii, la rândul lor, vor avea avantajul de a obţine o înţelegere mai bună a bazei spirituale a vieţii şi în particular a tehnicilor ştiinţifice de comuniune cu Dumnezeu, elaborate în India încă din antichitate.

Idealul unei civilizaţii echilibrate nu este o himeră. Timp de milenii, India a fost sediul luminii spirituale şi abundenţei materiale. Mizeria ultimelor două secole nu este decât o etapă trecătoare karma-ică în lunga istorie a Indiei. În decursul secolelor expresia "comorile fabuloase ale Indiei" 49-3 a fost una obişnuită. Bogăţia materială şi spirituală constituie expresia lui rita, legea cosmică a justiţiei naturale. Nimic nu este meschin în zeiţa lumii fenomenale, exuberanta Natură.

Scripturile Indiei ne arată că omul a venit pe pământ pentru a învăţa, în fiecare viaţă mai mult, formele infinite pe care le îmbracă Spiritul în diversitatea condiţiilor naturale. Orientul şi Occidentul au metode diferite de a descoperi acest mare adevăr şi ar fi fericite să-şi împărtăşească reciproc descoperirile. Desigur că lui Dumnezeu îi place să-i vadă pe copiii săi luptând pentru o civilizaţie mondială eliberată de mizerie, de boală, de orbire spirituală. Ignoranţa omului în ceea ce priveşte bogăţiile sale interioare - produsul întrebuinţării incorecte a liberului arbitru 49-4 - este sursa principală a tuturor celorlalte rele.

Toate Scripturile de pe pământ care au rezistat la proba timpului sunt una şi aceeaşi în esenţa lor şi îl inspiră pe om în mersul său ascendent. Una dintre epocile cele mai fericite ale existenţei mele s-a scurs la Encinitas, dictând textul unei interpretări spirituale a Vieţii Lui Isus. Imploram fierbinte ajutorul lui Isus pentru a-mi dezvălui semnificaţia adevărată a cuvintelor sale, rămase aproape neînţelese timp de aproape 20 de secole.

Într-o seară, în timp ce mă găseam cufundat într-o meditaţie tăcută, la ashramul de la Encinitas, o lumină bleu-pal a umplut camera mea. Am văzut manifestându-se în faţa mea figura radioasă a lui Isus. EI părea un tânăr de circa 25 de ani cu o barbă rară, cu mustăţi; şi cu părul lung, împărţit în două de o cărare pe mijlocul capului; în jurul său strălucea o aureolă aurie orbitoare. În ochii lui, veşnic schimbători, eu percepeam intuitiv, la fiecare variaţie a expresiei lor, profunzimile infinite ale înţelepciunii şi puterea fără egal care susţine universul. Cupa Sfântului Graal a atins buzele Sale Divine, apoi pe ale mele, pentru a se reîntoarce la El. După câteva momente, El mi-a adresat frumoase cuvinte de consolare, discurs de o natură confidenţială care s-a gravat în cel mai secret loc din inima mea.

Scrisul lui Yogananda

O altă lucrare terminată în 1951, în timpul unei retrageri la ashramul S.R.F din deşertul Mojave, a fost o traducere comentată a Bhagavad Gita-ei 49-5, ce prezintă un studiu detaliat al diferitelor tipuri de yoga.

Referindu-se de două ori la o anume tehnică 49-6 (aceeaşi pe care Babaji a numit-o Kriya Yoga), cartea sfântă fundamentală a Indiei oferă astfel o învăţătură în acelaşi timp practică, cât şi morală. În oceanul lumii noastre de vis, suflul (respiraţia) reprezintă furtuna iluziei care generează valurile conştiinţei individuale - forme umane şi obiecte materiale. Ştiind că simpla cunoaştere filosofică şi morală nu este suficientă pentru a-l trezi pe om din coşmarul existenţei separate, Domnul Krishna a definit ştiinţa sacră prin care yoghinul îşi stăpâneşte corpul şi-l converteşte, la voinţă, în energie pură. Posibilitatea unei asemenea tehnici yoghine nu este în contradicţie cu posibilităţile teoretice ale erei atomice; s-a dovedit că toată materia este convertibilă în energie.

Scripturile Indiei expun ştiinţa yoghină, pentru că aceasta este susceptibilă să fie aplicată de întreaga omenire. E adevărat că misterul suflului a fost uneori rezolvat fără ajutorul tehnicilor yoghine, aşa cum este cazul misticilor străini Indiei şi care au avut puterea transcendentă a credinţei divine. Astfel, au fost observaţi în extaz sfinţi creştini, musulmani şi alţii, imobili şi fără suflu - savikalpa samadhi 49-7, fără atingerea căreia nimeni nu poate aborda faza iniţială a percepţiei divine (sfântul care a atins nirvikalpa samadhi, stare superioară de samadhi, este irevocabil unit cu Dumnezeu, cu sau fără respiraţie, în imobilitate sau în viaţa activă).

Fratele Laurent, un mistic creştin din secolul XVIII, ne povesteşte cum contemplarea unui arbore i-a adus prima experienţă a lui Dumnezeu. Toţi oamenii au văzut un copac, dar din păcate puţini l-au văzut pe Creatorul acestui copac. Majoritatea oamenilor sunt incapabili să trezească această forţă de devoţiune irezistibilă pe care o posedă fără efort doar puţini ekantins, sfinţi cu "inima pură", oricare ar fi credinţa lor religioasă, oricare ar fi originea lor. Totuşi, posibilitatea comuniunii cu Dumnezeu nu este interzisă omului obişnuit 49-8; prin tehnica Kriya Yoga, prin respectarea zilnică a perceptelor morale, prin capacitatea de a exclama: "Doamne, mi-e sete să te cunosc!" 49-9 oricine ajunge la El.

Atracţia universală pe care ştiinţa yoga o exercită asupra oamenilor izvorăşte din faptul că ea este o metodă ştiinţifică de practică zilnică, mai degrabă decât o metodă în care intensitatea devoţiunii faţă de Dumnezeu este esenţială, devoţiune pe care omul obişnuit este incapabil să o manifeste.

Mulţi dintre Maeştrii Jainişti din India au fost numiţi tirthakaras, "care fac vadurile" pentru că ei marchează cărarea pe care omenirea amăgită poate străbate mările furtunoase ale samsara-ei (roata cosmică, succesiunea vieţilor şi a morţilor). Samsara (literal "care curge" în fluxul fenomenelor) îl determină pe om să aleagă calea minimei rezistenţe. "Cel ce vrea să fie prieten al lumii se face duşman al lui Dumnezeu" 49-10. Pentru a deveni un prieten al lui Dumnezeu, triumfaţi asupra diavolului, adică asupra relelor rezultând din karma (sau acţiuni) care vă împinge la o acceptare resemnată a iluziei lumii, a maya-ei. Cunoaşterea legii de fier a karma-ei încurajează căutarea pasionată a unui mijloc de a te sustrage definitiv din legăturile ei. Sclavia karma-ică se bazează pe dorinţele care întunecă mintea şi doar prin controlul mentalului yoghinul se eliberează de ea 49-11. Atunci vălurile ignoranţei karma-ice cad, omul îşi descoperă adevărata sa esenţă.

Secretul vieţii şi al morţii, al cărui soluţionare este singurul scop al şederii omului pe pământ, este strâns legat de suflu. Facultatea de a rămâne fără suflu este dovada nemuririi. Realizând acest adevăr, înţelepţii antici au învăţat să utilizeze această cheie unică, suflul, care i-a condus să elaboreze arta de a se lipsi de suflu.

Această ştiinţă a Kriya-ei Yoga este darul regesc al Indiei pentru întreaga lume.

Multe pasaje din Biblie relevă faptul că profeţii evrei ştiau foarte bine că Dumnezeu a creat suflul pentru a servi de legătură subtilă între corp şi spirit. Geneza spune: "Dumnezeu a făcut omul din lut; El i-a suflat în nări un suflu de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie" (GENEZA, 2.7). Corpul uman este alcătuit din metale şi metaloide care se găsesc şi în pământ. Această carne umană, care nu este altceva decât pământ, n-ar putea da naştere nici activităţii, nici energiei, nici mişcării, fără curenţii vitali pe care suflul îi transmite corpului. Curenţii vitali, manifestaţi în corp sub forma prana-ei, sau energiei vitale subtile, sunt manifestări ale lui AUM, vibraţia Spiritului omniprezent.

Viaţa curge din izvorul Spiritului şi reflectarea ei se manifestă în celulele corpului, acesta este motivul ataşamentului omului faţă de corp; altfel el nu ar fi omagiat un înveliş de carne! Omul se identifică în mod greşit cu forma sa fizică deoarece curenţii vitali ai Sufletului sunt duşi de către suflu spre carne şi asta cu o asemenea intensitate, încât omul ia efectul drept cauză şi comite sacrilegiul de a crede că corpul posedă viaţa lui proprie.

La om, conştientul cunoaşte corpul şi suflul. Subconştientul, manifestat în vise, corespunde mentalului şi separării temporare de corp şi de suflu. Superconştientul ne eliberează de această iluzie că "existenţa" depinde de corp şi de suflu 49-12. Dumnezeu trăieşte fără suflu; Spiritul, făcut după imaginea Sa, nu devine conştient de el însuşi pentru prima dată decât în starea în care suflul este abolit.

Când, din cauza karma-ei, lanţul suflului care leagă spiritul de corp se rupe, survine acea tranziţie rapidă pe care o numim "moarte" şi celulele se reîntorc la neputinţa lor naturală. Pentru Kriya Yoghin acest lanţ al suflului este întrerupt la voinţă, printr-o metodă ştiinţifică, şi nu prin intervenţia forţată a unei necesităţi karma-ice. Prin experienţă, yoghinul e deja pe deplin conştient de natura sa necorporală şi nu mai este nevoie ca Moartea să-l avertizeze că era rău inspirat plasându-şi toată încrederea într-un corp fizic.

Viaţă după viaţă, fiecare om progresează, mai mult sau mai puţin, spre ţelul său. Moartea nu constitue o oprire în acest mers ascendent, ci doar oferă sufletului mediul favorabil al unui univers astral pentru a se purifica aici. "Nu vă tulburaţi inima... în casa Tatălui meu sunt multe lăcaşuri" 49-13. Ar fi de necrezut ca Dumnezeu să-şi fi epuizat toată ingeniozitatea sa cu crearea acestei lumi şi că în cealaltă el nu ne oferă ca minuni decât acorduri de harpă.

Moartea nu anulează existenţa, nu reprezintă o dispariţie definitivă din viaţă. Cel care şi-a părăsit ego-ul său îmbătat de bucuriile terestre, nu-l va relua printre splendorile universului astral; acolo el obţine percepţii mai fine, o mai vie sensibilitae faţă de Frumos şi Bine. Pe pământ, Spiritul eroic trebuie să cucerească lâna de aur a spiritualităţii! Împodobit cu acesta comoară cucerită prin luptă, singurul dar demn de exigenta Moarte, spiritul primeşte preţul victoriei definitive pe câmpurile restrânse ale încarnării fizice.

Ani de zile am ţinut cursuri la Encinitas şi la Los Angeles despre Yoga Sutras a lui Patanjali şi despre alte lucrări importante ale filosofiei hinduse.

"De ce a unit Dumnezeu spiritul şi corpul?", m-a întrebat într-o zi un cursant, "În ce scop a pus El în funcţiune procesul evolutiv al Creaţiei?". Oamenii pun mereu aceste întrebări eterne şi filosofii fac eforturi zadarnice de a le da un răspuns definitiv.

Sri Yukteswar obişnuia să răspundă surâzând: "Lăsaţi să mai existe un pic de mister de rezolvat în decursul eternităţii. Poate raţiunea limitată a omului să înţeleagă motivele de neimaginat ale Absolutului Necreat? 49-14 Facultatea raţională a omului, legată de principiul cauză-efect al lumii fenomenelor, e derutată de enigma lui Dumnezeu, care n-are nici Sfârşit, nici Cauză. Totuşi, deşi raţiunea nu cuprinde toate problemele Creaţiei, fiecare dintre ele va fi în final rezolvată, pentru cel credincios, de către Dumnezeu însuşi".

Cel care urmăreşte în mod sincer înţelepciunea este fericit să înceapă cercetarea prin a înţelege câteva principii elementare ale planului Divin, fără să pretindă expunerea "teoriei relativităţii" vieţii pe pământ.

"Nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu niciodată (nici un muritor supus timpului, caracteristică a maya-ei 49-15 nu poate concepe Eternitatea); Fiul unic care e în sânul Tatălui (Conştiinţa Cristică sau perfecţiunea exterioară a Inteligenţei Perfecte care, regizând ansamblul fenomenelor structurate prin vibraţia lui AUM, a ieşit din "sânul Tatălui", din profunzimile Necreatului Divin, pentru a exprima diversitatea în Unitate), este cel ce L-a făcut cunoscut (supus manifestării)" 49-16

"Adevăr zic vouă", explica Isus, "că Fiul nu poate face nimic de la sine, el nu face decât ceea ce l-a văzut făcând pe Tatăl, şi tot ceea ce face Tatăl, face şi Fiul asemenea" 49-17.

Natura triplă a lui Dumnezeu, pe care El o manifestă în sânul lumii fenomenelor este simbolizată în Scripturile Indiei prin trei principii: Brahma Creatorul, Vishnu - Conservatorul şi Shiva - Distrugătorul, Reînnoitorul. Aceste activităţi, care constituie Unitatea în triplicitate, se desfăşoară fără întrerupere în sânul Creaţiei vibratorii. Întrucât Absolutul depăşeşte înţelegerea omenească, hinduşii îl adoră sub aspectul maestuos al Trinităţii 49-18.

Aspectul Creator - Păstrător - Distrugător al lui Dumnezeu în univers este departe de a constitui natura Sa ultimă, căci creaţia cosmică nu e decât jocul său creator (lila) 49-19. Atotcuprinderea lui Dumnezeu nu poate fi înţeleasă, chiar percepând toate secretele Trinităţii, pentru că natura Sa exterioară, cea care se manifestă în fluxul ordonat al atomilor, îl exprimă doar, fără a-L dezvălui. Natura ultimă a lui Dumnezeu nu apare decât atunci când Fiul se duce la Tatăl 49-20. Omul eliberat depăşeşte domeniul vibraţiilor pentru a pătrunde în lumea originară, nonvibratorie.

Toţi marii profeţi rămâneau tăcuţi atunci când erau întrebaţi de adevărurile ultime. Când Pilat a întrebat: "Ce este Adevărul?", Isus n-a răspuns nimic. Întrebările intelectualilor ca Pilat provin rareori dintr-o minte curioasă, plină de ardoare spirituală. Aceşti oameni sunt conduşi mai degrabă de acea aroganţă superficială care consideră că lipsa de convingeri în materie de spiritualitate 49-21 este un semn de "spirit larg".

"Eu m-am născut şi am venit pe lume pentru a mărturisi adevărul. Cine e de partea adevărului, să asculte vocea mea" 49-22. Aceste cuvinte ale lui Isus închid în ele volume de înţelepciune. Un copil al lui Dumnezeu "mărturiseşte" prin viaţa sa. El este încarnarea adevărului; dacă în acelaşi timp el îl şi explică, aceasta este o performanţă rară.

Adevărul nu este nici o teorie, nici un sistem filosofic speculativ, nici o viziune intelectuală. Adevărul este însăşi faţa realităţii. Pentru om, acesta este cunoaşterea inerentă a naturii sale, a Sinelui său. Isus, prin fiecare cuvânt, prin fiecare faptă a vieţii sale, a dovedit că el cunoştea adevărul fiinţei sale - natura sa divină. Identificat cu Conştiinţa Divină Omniprezentă, El putea afirma: "Oricine e de partea adevărului să asculte spusele mele".

Şi Buddha, de asemenea, refuzând să dezvăluie ultimile secrete metafizice, preciza că puţinul timp pe care omul îl petrece pe pământ ar fi mai bine folosit dacă s-ar perfecţiona moral. Misticul chinez Lao Tse spunea pe drept cuvânt că: "Cel care ştie nu spune, cel care spune nu ştie". Enigmele ultime ale lui Dumnezeu nu pot fi discutate; descifrarea codului Său secret este o artă inaccesibilă omului; doar Dumnezeu o poate dezvălui.

"Tăceţi şi să ştiţi că eu sunt Domnul" 49-23. Dumnezeu, care nu se mândreşte niciodată cu omniprezenţa Sa, nu este auzit decât în linişte profundă. Reflectat de-a lungul universului ca AUM, vibraţia creatoare, Sunetul primordial nu se transformă instantaneu în cuvinte inteligibile decât pentru adeptul care este în armonie cu el.

Ţelul divin al Creaţiei, în măsura în care el este accesibil înţelegerii, este expus în Vede. Înţelepţii au înţeles că fiecare fiinţă umană a fost creată de către Dumnezeu ca Spirit, care trebuie să manifeste un aspect particular al Infinitului înainte de a-şi recuceri identitatea sa absolută. Orice om - o faţetă a Individualităţii divine - este la fel de iubit de către Dumnezeu.

Înţelepciunea Indiei este moştenirea comună a omenirii. Adevărurile Vedice, ca orice mare adevăr, aparţin lui Dumnezeu şi nu Indiei. Rishi cu minţile lor, adevărate receptacole pentru profunzimile divine ale Vedelor, s-au născut pe acest pământ şi nu altundeva, pentru a servi umanitatea ca întreg. Diferenţele de rasă sau de naţiune sunt fără înţeles în regatul adevărului, unde singura calificare valabilă este aptitudinea de a-L percepe.

Dumnezeu este Dragoste; planul său pentru Creaţie se sprijină numai pe dragoste. Acest gând simplu nu este oare mai consolator decât volume de ştiinţă? Fiecare sfânt care a pătruns în inima Realităţii, a mărturisit că planul divin există şi că este splendoare şi bucurie pură.

Dumnezeu i-a revelat intenţiile Sale profetului Isaia în următorii termeni: "Aşa este cuvântul (AUM, Sunet creator), care iese din gura Mea: el nu se întoarce la mine fără efect, fără să-mi execute voinţa şi fără să-mi împlinească proiectele. Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi conduşi în pace; munţii şi dealurile vor străluci de bucurie şi toţi copacii câmpurilor vă vor aplauda." 49-24

"Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi conduşi în pace". Fie ca oamenii epocii noastre dificile să asculte cu speranţă această minunată promisiune. Adevărul său este accesibil credinciosului perseverent care luptă pentru recucerirea moştenirii sale divine.

Aici mă aflu lângă clădirea principală de la Mount Washington în Los Angeles, stabilită în 1925 drept sediu al Asociaţiei Realizării de Sine din America

Înconjurat de animale, la Biserica Realizării de Sine a Tuturor Religiilor, Hollywood, California.

49-1: Aceste serii de cursuri complete pentru acasă sunt puse la dispoziţie de cartierele generale internaţionale S.R.F., societate înfiinţată de Pararnahansa Yogananda pentru răspândirea ştiinţei Kriya Yoga a meditaţiei şi vieţii spirituale, (nota editorului englez)  Înapoi la text

49-2: Paramahansa Yogananda a spus de asemenea discipolilor lui din Răsărit şi Apus că, după moartea sa, el va veghea asupra progresului spiritual al tuturor Kriyaban (studenţi ai secţiilor S.R.F. ce au primit iniţierea in Kriya Yoga). Adevărul acestei minunate promisiuni a fost demonstrat, din momentul în care Yogananda a intrat în mahasamadhi, prin scrisori primite de la Kriya Yoghini care au devenit conştienţi de îndrumarea lui omniprezentă, (nota editorului englez) Înapoi la text

49-3: Relatările istoriei prezintă India, până în secolul XVIII, ca fiind naţiunea cea mai bogată din lume. Nimic din literatura sau tradiţia hindusă nu tinde să susţină teoria occidentală curentă că "arienii" timpurii "au invadat India" din altă parte a Asiei sau din Europa. Erudiţii într-adevăr trebuie înţeleşi în neputinţa lor de a stabili un punct de plecare pentru această călătorie imaginară. Mărturia Vedelor ce atestă India ca "locuinţă imemorială a hinduşilor", a fost prezentată într-un volum neobişnuit, dar foarte interesant, Rig-Vedic India, de Abinas Chandra Das, publicat în 1921 de universitatea din Calcutta. Profesorul Das afirmă că emigranţi din India s-au stabilit în diferite părţi ale Europei şi Asiei, răspândind înţelepciunea şi vorbirea Arienilor. Limba lituaniană, de exemplu, este în multe puncte izbitor de asemănătoare cu sanscrita. Filosoful Kant, care nu ştia nimic despre sanscrită, a fost uimit de structura ştiinţifică a limbii lituaniene. "Posedă", spunea el, "cheia care va dezlega toate enigmele, nu numai filologice, dar şi istorice".

Biblia face referiri la bogăţiile Indiei, spunându-ne [II, CRONICI, 9.21,10] că "navele din Tarshish" au adus regelui Solomon "aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni" şi "arbori algun (santal) şi pietre preţioase" din Ophir (Sopara pe ţărmul Bombayului). Megasthenes, ambasadorul Greciei (sec IV I.C) ne-a lăsat o descriere detaliată a prosperităţii Indiei. Plinius (sec. I D.C) ne spune că romanii cheltuiau anual 50.000.000 de sesterţi (echivalentul a 5.000.000 $) pe importuri din India, care era o mare putere maritimă.

Călătorii chinezi au prezentat în lumini vii opulenta civilizaţie indiană, educaţia ei larg răspândită şi excelenta guvernare. Preotul chinez Fa-Hsien (sec. V D.C.) relatează că poporul indian era fericit, onest şi prosper. Vezi Buddhist Records of the Western World, de Samuel Beal (India reprezenta "lumea occidentală" pentru chinezi!), Trubner, London; şi Own Yuan Chwag's Travels in India, A.D, 629-45, de Thomas Watters, Royal Asiatic Society.

Columb descoperind Lumea Nouă, în sec. XV, căuta în realitate o rută comercială mai scurtă către India. Timp de secole, Europa a fost dornică să posede exporturile Indiei - mătăsuri, haine fine (de o asemenea puritate încât să-şi merite descrierea de "ţesute din aer" şi "ceaţă invizibilă"), imprimate din bumbac, brocart, covoraşe, tacâmuri, tămâie, santal, medicamente şi unguente, indigo, orez, cereale, coral, aur, argint, perle, rubine, smaragde şi diamante.

Comercianţii portughezi şi italieni s-au înspăimântat descoperind măreţia fabuloasă din imperiul lui Vijayanagar (1336-1565). Gloria capitalei sale a fost descrisă de ambasadorul Arabiei, Razzak astfel: "ceva ce ochiul nu a văzut încă, urechea nu a auzit, un loc cum nu este altul pe pământ".

În secolul XVI, pentru prima dată în lunga sa istorie, India ca întreg nu a mai avut guvernare hindusă. Baber, turcul, invadase ţara în 1524 şi fondase dinastia unor regi musulmani. Stabilindu-se pe acest tărâm străvechi, noii monarhi nu au secătuit-o de bogăţiile sale. Cu toate acestea, slăbită de disensiunile interne, bogata Indie a devenit în sec XVII prada şi victima mai multor naţii europene; în cele din urmă, Anglia s-a stabilit ca putere conducătoare. În mod paşnic, India şi-a obţinut independenţa pe 15 August 1947.

La fel ca mulţi indieni, cunosc o povestire ce poate fi relatată. Un grup de tineri, pe care i-am cunoscut la colegiu, s-au apropiat de mine în timpul Primului Război Mondial şi m-au îndemnat să conduc o mişcare revoluţionară. Am respins ideea cu aceste cuvinte: "A-i ucide pe fraţii noştri englezi nu poate aduce nimic bun pentru India. Independenţa ei nu va veni prin intermediul gloanţelor, ci prin forţa spirituală". I-am prevenit atunci pe prietenii mei că navele militare germane, de care ei depindeau, vor fi interceptate de britanici la Diamond Harbour, Bengal. Cu toate acestea, tinerii au dat curs planurilor lor, care s-au dovedit a fi strâmbe, aşa cum prevăzusem. Prietenii mei au fost eliberaţi din închisoare după câţiva ani. Abandonându-şi credinţa în violenţă, mulţi dintre ei s-au alăturat mişcării politice ideale a lui Gandhi. în final ei au văzut victoria Indiei într-un "război" câştigat cu mijloace paşnice.

Drapelul Indiei independente (1947) are trei benzi: galbenă, alb şi verde închis. "Roata legii" (Dharma Chakra), de culoare bleumarin, care apare în centru, reproduce imaginea de pe stela de la Sarnath ridicată în secolul III Î.C. de împăratul Asoka. Roata a fost aleasă ca simbol al legii eterne a dreptăţii şi de asemenea, nu întâmplător, în amintirea marelui împărat, despre care marele istoric englez H.G. Rawlinson a scris: "Domnia lui de 40 de ani este fără precedent în istorie. Cu 250 de ani înainte de Isus, împăratul Asoka a avut curajul să-şi manifeste oroarea şi remuşcările pe care i le-a produs una din campaniile lui victorioase şi a renunţat deliberat la război ca instrument politic."

Imperiul lui Asoka cuprindea India, Nepal, Afganistan şi Belucistan. El a trimis misiuni religioase şi culturale, cu multe daruri şi binecuvântări la Burma, în Ceylon, în Egipt, în Siria şi în Macedonia.

"Asoka, al treilea rege din dinastia Maurya... a fost un rege filosof dintre cei mai mari din istorie", afirmă învăţatul P. Masson-Oursel. "Nimeni n-a reunit energia cu bunăvoinţa, justiţia cu mila, ca el. În cursul lungii sale domnii, a realizat tot ceea ce astăzi ni se pare o aspiraţie a vizionarilor. Posesor al unei puteri materiale fără precedent, el a organizat pacea. Mult dincolo de vastele lui posesiuni, a realizat ceea ce constituie visul unor anumite religii: o ordine universală, o ordine îmbrăţişând întreaga umanitate."

"Dharma (legea cosmică) urmăreşte bunăstarea tuturor creaturilor sale". În decretele sale gravate pe dale de piatră pentru a înfrunta secolele, Asoka îşi sfătuieşte cu dragoste supuşii că bunăstarea se bazează pe moralitate şi pe descendenţă spirituală divină. India modernă, care aspiră să renască măreţia şi bogăţia ce au fost apanajul ei timp de milenii, aduce un omagiu, prin noul său drapel, memoriei lui Asoka, suveranul "îndrăgit de zei".

Trista divizare a teritoriului între India şi Pakistan, precum şi scurtul interludiu sângeros care a luat naştere în câteva părţi ale ţării, au fost determinate de factori economici şi nu de fanatici religioşi (un motiv minor prezentat adesea, în mod eronat, ca o cauză majoră). Nenumăraţi hinduşi şi musulmani au convieţuit împreună atât în trecut, cât şi în prezent. Oameni de ambele credinţe, o imensitate ca număr, au devenit discipoli ai "maestrului fără credinţă", Kabir (1450-1518) şi chiar şi astăzi el are milioane de adepţi (Kabir-panthis). Sub conducerea musulmană a lui Akbar cel Mare, libertatea de credinţă cea mai mare a străbătut India. Nici astăzi nu există nici o dizarmonie religioasă serioasă printre 95% dintre oamenii simpli. India adevărată, India care a putut să-l înţeleagă şi să-l urmeze pe Mahatma Gandhi, nu se găseşte în oraşele agitate, ci în cele 700.000 de sătucuri liniştite, acolo unde formele de autoguvernare simple de către panchayats (consilii locale) constituie o cutumă imemorială. Problemele care asediază astăzi noua Indie liberă vor fi în mod cert rezolvate, în timp, de acei oameni mari pe care India nu a încetat niciodată să-i producă.  Înapoi la text

49-4:

  "Liberi noi servim,
  Pentru că noi liberi iubim, după voinţa noastră
  De a iubi sau nu; aici noi stăm sau cădem.
  Şi unii cad pentru a fi nesupuşi căderii,
  Şi chiar unii din Paradis în Iadul cel mai adânc.
  O! Cădere din starea înaltă a binecuvântării 
  şi fericirii în cea a supărării!"

(Milton, Paradisul pierdut Înapoi la text

49-5: Bhagavad Gita reprezintă textul sacru cel mai iubit al Indiei. Ea conţine sfaturile Domnului Krishna către discipolul său Arjuna; cuvinte de îndrumare spirituală aplicabile în orice epocă de către căutătorii spirituali ai adevărului. Mesajul central din Gita este că omul poate obţine eliberarea prin iubire dăruită lui Dumnezeu, înţelepciune şi realizarea acţiunilor corecte într-un spirit al non-ataşamentului.  Înapoi la text

49-6: BHAGAVAD GITA, IV.29 şi V. 27,28.  Înapoi la text

49-7: Vezi capitolul 26. În lumea occidentală, printre misticii creştini observaţi în starea de savikalpa samadhi, să o cităm pe sfânta Therese d'Avila, al cărei corp devenea de o asemenea rigiditate, încât celelalte călugăriţe înfricoşate nu îndrăzneau nici să o mişte, nici să o readucă la conştiinţa lumii exterioare. Înapoi la text

49-8: "Omul obişnuit" trebuie, într-o zi sau în alta, să facă un efort în sensul spiritualităţii. "O călătorie de mii de kilometri începe cu primul pas", observa Lao-Tse. Buddha spune: "Cât omul nu se gândeşte la bine cu uşurinţă, îşi spune în adâncul inimii: el nu va veni la mine! Apa care cade picătură cu picătură umple cupa; omul înţelept se umple de înţelepciune chiar dacă numai puţin câte puţin".  Înapoi la text

49-9: "Cel care îi dă lui Dumnezeu locul al doilea, nu îi dă de fapt nici un loc" (Ruskin).  Înapoi la text

49-10: IACOB, 4.4.  Înapoi la text

49-11: "Un foc la adăpost de vânt îşi ridică flacăra imobilă; aceasta este imaginea consacrată a yoghinului care, cu mintea stăpânită, ajunge să se consacre în Sine. Când gândirea se opreşte suspendată prin practica yoga, când, descoperind el însuşi pe Atman (spiritul), omul îşi găseşte satisfacţia în Sine; când el cunoaşte această fericire infinită care, nefiind accesibilă decât spiritului, depăşeşte simţurile şi în sânul căreia el nu se poate îndepărta de adevăr, a cărui posesiune face ca orice alt bun sa pară neînsemnat, pe care nu-l poate atinge nici o suferinţă, oricât de crudă ar fi ea, această eliberare de suferinţă e numită yoga. Această yoga trebuie căutata cu hotărâre şi cu o voinţă pe care nimic nu le poate descuraja" (BHAGAVAD GITA 6.19, 23).  Înapoi la text

49-12: "Nu vă veţi bucura niciodată de spectacolul lumii imperfecte până când nu veţi simţi marea, ea însăşi, curgând prin venele voastre, cerul făcându-vă cuib, stelele coroană, până când nu veţi simţi că aţi devenit singurul moştenitor al lumii întregi şi încă mai mult, căci există oameni care chiar sunt, ca voi, moştenitori unici; până când nu vă schimbaţi şi vă bucuraţi în Dumnezeu, cum calicul se bucura de aur şi monarhul de sceptrul său... până când nu veţi fi tot atât de familiarizaţi cu căile divine ale tuturor timpurilor ca şi cu locuinţa sau masa voastră, până când nu veţi cunoaşte intim înfricoşătorul neant din care lumea a fost extrasă." (Thomas Traheme, Centuries of Meditations) Înapoi la text

49-13:  IOAN, 12.1,2.  Înapoi la text

49-14: "Căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt ale mele, zise Domnul. Cât de sus e cerul faţă de pământ, atât de sus sunt căile mele faţă de ale voastre, şi gândurile mele deasupra celor ale voastre" (ISAIA, 55.8, 9).

Dante scria: "Am fost în Cerul cel mai strălucitor de lumină divină şi am contemplat minuni pe care cel care revine nu poate şi nici nu ştie să le releveze; căci atunci când se apropie de obiectul aspiraţiilor sale, intelectul uman, atât de profund tulburat, nu reuşeşte să refacă drumul pe care l-a urmat. Dar tot ceea ce memoria mea a putut păstra din sfântă împărăţie va fi subiectul meu până la sfârşitul acestui cânt" (Divina Comedie).  Înapoi la text

49-15: Ciclul diurn, de la tenebre către lumină şi invers, aminteşte constant omului dependenţa sa de maya, sau legea dualităţii în care se găseşte creaţia. (Perioadele de tranziţie, zorile şi crepusculu, care realizează echilibrul, sunt deci considerate ca fiind propice meditaţiei). Dincolo de urzeala dualistă a vălului maya-ei, yoghinul percepe Unitatea transcendentală.  Înapoi la text

49-16: IOAN, 1.18  Înapoi la text

49-17: IOAN, 5,19  Înapoi la text

49-18: Aceasta concepţie diferă de Realitatea trinitară: Sat-Tat-AUM, sau Tatăl-Fiul-Sfântul Duh. Brahma, Vishnu, Shiva, reprezintă expresia trinitară a lui Dumnezeu sub aspectul Tat, Fiul = Conştiinţa divină imanentă Creaţiei vibratorii. Shaktis, energiile sau "consoartele" Trinităţii sunt simboluri ale lui AUM, sau Sfântul Duh, singura forţă cauzală care susţine Cosmosul prin vibraţie.  Înapoi la text

49-19: Planul divin lila,'"jocul" prin care tot universul fenomenal a prins viaţă, este planul reciprocităţii între creatură şi Creator. Dragostea este singura ofrandă pe care omul poate să o aducă lui Dumnezeu şi care este suficienta să-L înduplece.

"Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuelile, ca să fie Hrană în Casa Mea; puneţi-mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare" (MALEAHI, 3.9,10)

"... Doamne ... Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute" (APOCALIPSA, 4.11).  Înapoi la text

49-20:  IOAN, 14.12.  Înapoi la text

49-21

  Iubeşte virtutea: ea singură este liberă
  Şi te poate învăţa să te ridici
  Mai presus de armonia sferelor;
  Dacă virtutea ar fi slabă
  Cerul, el însuşi s-ar înclina până la ea.

(Milton, Comus)   Înapoi la text

49-22: IOAN, 18.37.  Înapoi la text

49-23: PSALMI, 46.10. Scopul ştiinţei yoga este de a obţine acea tăcere interioară prin care se poate cu adevărat "cunoaşte Dumnezeu".  Înapoi la text

49-24: ISAIA 55.11,12   Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >