Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 5

"Sfântul parfumurilor" îşi etalează minunile

"Toate îşi au vremea lor şi fiecare scop de sub ceruri îşi are ceasul."

În acea perioadă aceste cuvinte înţelepte ale lui Solomon nu-mi aduceau nici o mângâiere. Ori de câte ori mi se întâmpla să fac o excursie departe de casă, aruncam peste tot priviri iscoditoare în căutarea guru-lui meu predestinat. Dar paşii lui nu s-au încrucişat cu ai mei înainte de terminarea şcolii medii.

Doi ani s-au scurs între fuga mea cu Amar în Himalaya şi ziua măreaţă în care Sri Yukteswar şi-a făcut apariţia în viaţa mea. In acest interval eu am întâlnit alţi înţelepţi: "Sfântul parfumurilor", "Monahul tigrilor", Nagendra Nath Bhaduri, Maestrul Mahasaya şi pe celebrul savant bengalez Jagadis Chandra Bose.

Întâlnirea mea cu "Sfântul parfumurilor" a fost semnalată de două incidente, unul armonios şi celălalt comic.

"Dumnezeu este însăşi simplitatea. Orice altceva este complex. Nu căuta valori absolute în lumea fizică, supusă relativităţii."

Aceste cuvinte au ajuns la urechile mele în timp ce contemplam într-un templu o imagine a zeiţei Kali. Întorcându-mă, m-am găsit în prezenţa unui bărbat înalt, a cărui îmbrăcăminte sau, mai bine zis, lipsa ei îl desemna a fi un pustnic pelerin (sadhu). 

"Într-adevăr, aţi remarcat încurcătura mea", i-am surâs recunoscător, "confuzia dintre aspectele bune şi teribile ale naturii simbolizate de zeiţa Kali 5-1 a tulburat minţi mult mai puternice decât a mea!"

"Sunt puţini cei care au pătruns acest mister al ei", a replicat pustnicul. Binele şi răul sunt enigma eternă pe care o propune existenţa fiecărei inteligenţe. Fără să încerce să o rezolve, cei mai mulţi oameni îşi pierd viaţa pedepsiţi, acum ca şi în zilele Tebei. Ici-colo câte o fiinţă deosebită nu se lasă învinsă. Din sânul dualităţii maya-ei 5-2 , ea a extras acest adevăr care este Unitatea.

"Vorbiţi cu convingere, domnule."

"Am practicat mult introspecţia sinceră, apropiere dureroasă de înţelepciune. A te observa pe tine însuţi, a-ţi controla propriile gânduri, este o probă teribilă şi tulburătoare, care sparge carcasa dură a egoismului. Dar adevărata analiză de sine operează matematic pentru a crea clarviziune. Calea exprimării personalităţii şi a recunoaşterii individului are ca rezultat producerea de egoişti, siguri de drepturile lor de a interpreta în manieră proprie Universul."

"Adevărul capitulează umil, fără îndoială, în faţa unei originalităţi atât de arogante", am completat eu, bucurându-mă de conversaţie.

"Omul nu poate ajunge la Adevărul absolut cât timp el nu a renunţat la pretenţii. Mintea umană se agită în lumea nenumăratelor iluzii. Oroarea câmpurilor de bătălie păleşte în faţa luptei pe care omul trebuie să o susţină în faţa duşmanilor săi interni! Aceştia nu sunt inamici ucigaşi pe care să-i poţi înfrânge prin mobilizarea unor forţe brute, exterioare. Prezenţi oriunde, neobosiţi, ei îl urmează pe om chiar şi în somn; echipaţi subtil cu arme otrăvite, aceşti soldaţi - dorinţele noastre meschine - caută să ne masacreze pe toţi. Vai de cel care a renunţat la idealul său cedând în faţa destinului! Ce este el atunci decât un neputincios stupid şi plin de josnicie?"

"Venerabile domn, nu simţiţi nici o înţelegere pentru masele dezorientate?"

Înţeleptul tăcu un moment, apoi răspunse indirect:

"A iubi în acelaşi timp Invizibilul Dumnezeu, Depozitarul tuturor Virtuţilor şi omul care, aparent, nu posedă nici una, este adesea o adevărată problemă! Dar puritatea este un mare mister. Căutarea interioară înseamnă a descoperi imediat ce constituie unitatea tuturor minţilor umane - forţa motivelor egoiste din ele. Dar în acest fel percepi clar sensul fraternităţii umane! Această revelaţie este făcută să ne cufunde în umilinţă, care se schimbă în compasiune faţă de ignoranţii ce pierd din vedere posibilităţile salvatoare ale sufletului ce se examinează cu scrupulozitate.

" Sfinţii din toate timpurile au fost la fel de mâhniţi ca şi dumneavoastră de suferinţele umanităţii."

"Doar cel ignorant şi superficial îşi pierde responsabilitatea faţă de rănile celorlalţi, din cauză că se cufundă în propria sa suferinţă şi se preocupă de ea." Trăsăturile austere ale pustnicului deveniră deosebit de blânde. "Cel care practică disecţia propriului său eu va simţi în el expansiunea compasiunii pentru umanitatea suferindă. Eliberarea provine din înfrângerea cererilor ego-ului şi atunci dragostea divină va înflori pe un sol favorabil. Creatura se întoarce în cele din urmă la Creator, chiar dacă numai pentru a-l întreba în angoasa ei: 'De ce Doamne? De ce?' Sub influenţa redutabilă a suferinţei, omul sfârşeşte prin a se arunca în braţele Prezenţei Infinite, ale cărei singure splendori trebuie să-l fascineze.

Noi ne găseam în acel moment, înţeleptul şi cu mine, în templul Kalighat din Calcutta ale cărei minuni venisem să le adrnir. Spunându-mi următoarele, tovarăşul meu de călătorie a urmărit să-mi înlăture starea de fascinaţie pe care o determina templul cu toate ornamentele sale:

"Cărămizile şi cimentul nu emit armonie divină; aceasta nu se poate manifesta decât în inimile oamenilor gata să se deschidă."

Am ieşit în curtea însorită unde ieşeau şi soseau fără încetare grupuri de adepţi.

"Eşti tânăr", înţeleptul mă observa gânditor. "India este de asemenea tânără, înţelepţii rishi 5-3 au definit principiile generale ale vieţii spirituale, în ţara noastră preceptele lor rămân valabile până în prezent. Nici demodate, nici răsturnate de materialismul pretenţios, regulile de disciplină modelează încă India. De-a lungul mileniilor, Timpul, acest mare sceptic, a validat valoarea Scripturilor. Fie ca ele să fie moştenirea ta!"

În timp ce mă înclinam respectuos pentru a-mi lua rămas bun, înţeleptul sadhu îmi dădu un exemplu de clarviziune:

"Chiar astăzi, după ce vei părăsi aceste locuri, vei avea o experienţă deosebită."

Am ieşit din incinta templului şi m-am îndepărtat gânditor. La un colţ de stradă m-am ciocnit cu o veche cunoştinţă, unul din acei guralivi incorigibili care par să ignore valoarea timpului.

"Aşteaptă, nu te voi lăsa să pleci decât după ce îmi vei povesti ce ţi s-a mai întâmplat în ultimile şase luni de când nu ne-am mai văzut!"

"Dar sunt grăbit..."

El m-a apucat de mână forţându-mă, vreau nu vreau, să vorbesc. Semăna cu un lup înfometat, mă gândeam eu amuzat. Cu cât vorbeam mai mult, cu atât el se arăta mai avid de noutăţi. Eu mă rugam zeiţei Kali să-mi sugereze o stratagemă prin care să scap.

Deodată, tovarăşul meu m-a părăsit subit. Am scos un suspin de uşurare şi mi-am dublat viteza de mers temându-mă să nu mă apuce din nou de mână. Auzind paşi precipitaţi, am accelerat şi mai mult mersul, neavând curajul să mă întorc. Degeaba! Dintr-un salt, tipul m-a ajuns şi m-a bătut grăbit pe umăr:

"Am uitat să-ţi spun că Gandha Baba ("Sfântul parfumurilor") se află în această casă." Mi-a arătat o clădire învecinată. "Mergi să-l vezi, este foarte interesant, vei avea o experienţă neobişnuită. Adio." După aceste cuvinte el plecă cu adevărat.

Similitudinea dintre cuvintele înţeleptului din templul Kalighat şi ceea ce am auzit m-a intrigat. Am intrat în casă şi m-am găsit într-un salon confortabil. Vizitatorii erau aşezaţi în manieră orientală pe un covor portocaliu. Un murmur temător mi-a ajuns la urechi:

"Priviţi-l pe Gandha Baba pe pielea lui de leopard! El poate impregna cu orice aromă o floare fără miros, reînvia o floare ofilită sau conferi pielii un parfum încântător."

L-am privit direct pe sfânt şi privirea lui vie s-a încrucişat cu a mea. Avea o figură plăcută, tenul închis, ochii strălucitori şi purta barbă.

"Fiule, sunt fericit să te văd. Ce doreşti? Ai nevoie de parfumuri?"

"Pentru ce?" întrebarea lui mi s-a părut un pic naivă.

"Pentru a te bucura de ele."

"Să ceri ajutorul lui Dumnezeu pentru a crea parfumuri!"

"Şi ce? Dumnezeu oricum creează parfumuri."

"Da, dar el face să crească florile. Puteţi materializa flori?"

"Eu materializez parfumuri, micuţule prieten."

"Atunci fabricile de parfumuri n-au decât să-şi închidă porţile!"

"Eu le voi permite să continue! Singurul meu ţel este de a demonstra puterea divină.!

"Domnule, e nevoie să dovedeşti existenţa lui Dumnezeu? Peste tot, în orice lucru, el împlineşte miracole!"

"Desigur, dar şi noi ar trebui să manifestăm unele din diversităţile infinite ale puterii Sale creatoare."

"Cât timp a durat până aţi învăţat această artă?"

"Doisprezece ani."

"Doar pentru a produce parfumuri prin intermediul planului astral! Mi se pare, venerabile sfânt, că aţi irosit 12 ani pentru a produce nişte parfumuri care costă mai nimic la orice florăreasă..."

"Parfumurile pier odată cu florile."

"Parfumurile pier odată cu moartea. De ce să doresc ceva de care să profite doar corpul fizic?"

"Domnule Filosof, îmi placi! Acum întinde mâna dreaptă!" El făcu un gest de binecuvântare.

Eram la câţiva paşi de Gandha Baba, nimeni nu se găsea alături de mine pentru a mă putea atinge. Am întins mâna pe care yoghinul nici nu a atins-o.

"Ce fel de parfum doreşti?"

"De trandafiri."

"Aşa să fie!"

Spre marea mea surpriză, un parfum plăcut de trandafiri se ridica din palma mea. Eu luai, surâzând, dintr-o vază apropiată, o floare mare albă fără miros.

"Puteţi impregna această floare fără miros cu parfum de iasomie?"

"Aşa să fie!"

Un parfum de iasomie se ridică imediat din petale. I-am mulţumit făcătorului de miracole şi m-am aşezat alături de unul dintre discipolii săi. El îmi spuse că Gandha Baba, al cărui adevărat nume era Vishuddhananda, învăţase uimitoare secrete yoghine de la un maestru tibetan care, am fost asigurat, era în vârstă de peste o mie de ani.

"Gandha Baba nu îndeplineşte miracolele sale numai prin intermediul cuvântului, aşa cum ai văzut." Discipolul vorbea despre maestrul lui cu o mândrie evidentă. "Vorbele lui diferă foarte mult în funcţie de temperament. Este extraordinar şi numără foarte mulţi admiratori printre intelectualii din Calcutta!"

Am luat hotărârea de a nu mări numărul lor. Un guru prea "miraculos" nu prea era pe placul meu. M-am retras după ce i-am mulţumit politicos lui Gandha Baba. Am pornit spre casă gândindu-mă la cele trei întâlniri pe care le avusesem în acea zi.

Sora mea Uma îmi spuse de îndată ce am ajuns în uşa casei noastre din strada Gurpar:

"Ai început să te dai cu parfum!"

Fără un cuvânt i-am dat mâna să o miroasă.

"Ce parfum plăcut de trandafiri! Este extraordinar de puternic!"

Mi-am zis că mai degrabă era 'extraordinar de neobişnuit' şi i-am întins floarea parfumată printr-un procedeu astral.

"Ah! Ador iasomia!" A luat floarea şi pe faţa ei s-a zugrăvit o expresie de uluială intensă când a văzut că un miros de iasomie emana dintr-o floare pe care o ştia fără miros. Atitudinea ei a înlăturat suspiciunea mea că Gandha Baba mă hipnotizase şi că doar eu simţeam parfumurile.

Mai târziu, am auzit de la un prieten, Alkananda că "Sfântul parfumurilor" poseda o putere pe care aş fi vrut să o văd la dispoziţia înfometaţilor din întreaga lume.

"Mă găseam printre alţi 100 de invitaţi, la o gală dată acasă la Gandha Baba, la Burdwan", mi-a povestit Alkananda. "Cum yoghinul avea reputaţia de a extrage obiecte din aer pur, l-am rugat râzând pe sfânt să materializeze mandarine, care nu se găseau în acel sezon. Imediat luchis 5-4 (pâini indiene rotunde, plate) puse pe frunze de bananier se umflară. Fiecare din aceste chifle conţinea o mandarină deja cojită! Am muşcat dintr-a mea, nu fără teamă, dar mi s-a părut delicioasă!"

După ani de zile am înţeles, în urma unei realizări interioare, cum făcea Gandha Baba aceste materializări. Din păcate, metoda nu este la îndemâna celor care suferă de foame!

Diverşii stimuli ai simţurilor la care reacţionăm noi (tactili, vizuali, gustativi, olfactivi, auditivi...) sunt produşi de variaţiile intensităţii vibratorii a electronilor şi protonilor, care, la rândul lor, sunt controlaţi de prana, energie mai subtilă decât energia atomică, inteligentă şi purtând în germene ideea-tip corespunzătoare fiecăruia dintre cele cinci simţuri fundamentale.

Gandha Baba, în armonie cu forţa cosmică datorită unor practici yoghine, avea puterea să modifice structura vibratorie a pranei, materializând astfel obiectul dorit. Fructe, parfumuri şi alte obiecte rezultau din materializarea vibraţiilor lumeşti şi nu dintr-o sugestie hipnotică. 5-5

Minunile, aşa cum au fost ele prezentate de către "Sfântul parfumurilor" sunt spectaculoase, dar nefolositoare spiritual. Scopurile lipsite de importanţă ne abat de la o căutare veritabilă a lui Dumnezeu.

Hipnotismul a fost folosit de medici în operaţii minore sau ca un fel de cloroform psihic pentru persoanele a căror viaţă putea fi periclitată de folosirea anestezicelor. Dar hipnoza este periculoasă pentru cei care i se supun frecvent; ea poate suscita un efect psihic negativ capabil să lezeze celulele cerebrale. Hipnoza este o incursiune în conştiinţa altuia. Acest fenomen temporar nu are nimic a face cu miracolele împlinite de sfinţi. Conştienţi de Dumnezeu, adevăraţii sfinţi provoacă transformări în această lume de vis datorită voinţei lor, perfect acordată cu cea a Visătorului Cosmic Creator.

Dispreţul ostentativ faţă de puterile paranormale sunt adesea descrise de maeştri. Misticul persan, Abu Said, a râs odată de fachiri (asceţi musulmani) care erau mândri de puterile lor miraculoase asupra apei, aerului şi spaţiului.

"O broască se simte de asemenea în largul ei în apă!" exclamă dispreţuitor Abu Said. Corbul şi vulturul planează cu uşurinţă în aer, diavolul poate apare la est şi la vest! Omul veritabil este cel care îşi plasează destinul în spiritul de dreptate, care cumpără şi vinde, dar care totuşi nu-l uită pe Dumnezeu". Cu o altă ocazie marele înţelept persan a definit astfel viaţa religioasă: "Eliminaţi ce aveţi în cap (dorinţe egoiste şi ambiţii); dăruiţi cu bunătate ceea ce aveţi în mână, nu vă plecaţi niciodată sub loviturile adverse!".

Nici înţeleptul imparţial din templul Kalighat, nici "Sfântul parfumurilor" - yoghinul instruit în maniera tibetană - n-au satisfăcut setea mea nesăţioasă de un guru. Inima mea nu avea nevoie de un tutore pentru a se trezi, ci de un guru. Când, în sfârşit l-am întâlnit pe Maestrul meu, el m-a învăţat prin exemplu propriu ce este un om adevărat.

5-1: Kali reprezintă Principiul Feminin Etern în natură. Ea este tradiţional reprezentata ca o femeie cu patru braţe, stând în picioare pe corpul întins a lui Shiva sau Infinitul, deoarece activităţile naturii sau lumea fenomenală izvorăsc din Spiritul latent. Cele patru braţe simbolizează calităţi cardinale: două benefice, două distructive; dualitatea esenţială a materiei sau creaţiei.  Înapoi la text

5-2: Iluzia cosmică; literal, "măsurătorul". Maya este puterea magică în creaţie prin care limitările şi diviziunile sunt aparent prezente în Cel Nemăsurat, Cel Inseparabil, în Divin. Emerson a scris următorul eseu despre maya:

"Iluzia lucrează insesizabil creând, Pânze vălurite de păianjen nenumărate; Imaginile ei vesele întotdeauna reuşesc, Să se înghesuie una în alta, văl după văl; Mai fermecătoare şi mai credibilă, Pentru omul ce este însetat să fie înşelat."  Înapoi la text

5-3: Rishi, în mod literal "văzători", care sunt autorii Vedelor într-un trecut îndepărtat.  Înapoi la text

5-4: Pâine plată, rotundă din India.  Înapoi la text

5-5: Oamenii neinstruiţi abia dacă înţeleg marii paşi făcuţi de ştiinţa secolului XX. În centrele de cercetare din toată lumea se realizează transmutarea metalelor şi alte visuri ale alchimiştilor. Eminentul chimist francez M. Georges Claude a realizat "miracole" la Fontainebleau în 1928, înaintea unei întâlniri ştiinţifice, folosind cunoştinţele sale savante despre transformările oxigenului. "Bagheta magică" era banalul oxigen, ieşind dintr-un tub. Savantul "a preschimbat nişte nisip în pietre preţioase, fierul în ceva semănând a ciocolată topită şi florile în ceva asemănător sticlei.

"M. Claude a explicat cum apa mării poate fi transformată cu ajutorul oxigenului în milioane de cai putere, cum apa care fierbe nu trebuie neapărat să ardă; cum micile grămezi de nisip, dintr-o singură suflare a tubului cu oxigen, pot fi preschimbate în safire, rubine şi topaze; şi a prezis ca va veni şi timpul când omul va putea merge pe fundul oceanului fără echipament de scufundare. În final, savantul şi-a uimit audienţa înnegrindu-le feţele, prin simpla eliminare a culorii roşii din razele soarelui."

Omul de ştiinţă francez menţionat a produs aer lichid, printr-o metodă de expansiune în care a separat diversele gaze conţinute în aer, şi a mai descoperit multe posibilităţi de utilizare mecanică a diferenţelor de temperatură din apa mării.  Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >