Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 7

Sfântul care levitează

"Seara trecută am văzut un yoghin care plutea la câţiva metri deasupra solului." Prietenul meu Upendra Mohun Chowdhury vorbea cu o voce emoţionată. Am zâmbit entuziasmat:

"Cred că pot să-i ghicesc numele. Nu e Bhaduri Mahasaya?"

Upendra Mohun Chowdhury făcu semn că da, puţin supărat că nu mi-a spus ceva nou. Pasiunea mea pentru sfinţi era atât de bine cunoscută printre prietenii mei, încât aceştia se bucurau dacă îmi puteau comunica ceva nou.

"Yoghinul locuieşte foarte aproape de casa mea şi eu îl văd frecvent." Această declaraţie i-a trezit un viu interes lui Upendra Mohun Chowdhury, aşa că am continuat:

"L-am văzut într-o împrejurare deosebită. El a obţinut controlul asupra tehnicilor pranayama 7-1  menţionate de Patanjali 7-2. Odată, Bhaduri Mahasaya a realizat în prezenţa mea Bhastrika Pranayama cu atâta forţă că ai fi zis că a izbucnit o furtună în cameră! Apoi el îşi opri respiraţia de tunet şi se cufundă în imobilitate şi într-o stare ridicată de supraconştiinţă 7-3. Impresia de calm după furtună era de neuitat.

"Se spune că sfântul nu iese niciodată din casă", spuse Upendra neîncrezător.

"Şi totuşi este adevărat! El trăieşte izolat de aproape 20 de ani, regulă pe care nu o încalcă decât la sărbătorile sfinte, când iese în faţa casei! Atunci este asaltat de cerşetori care cunosc bunătatea extremă a lui Bhaduri Mahasaya."

"Cum poate el rezista în aer sfidând legea gravitaţiei?"

"Corpul yoghinului îşi pierde greutatea în urma unor anumite forme de pranayama. Atunci el pluteşte, sau sare ca un greier. Chiar şi sfinţii care n-au practicat yoga tradiţionala 7-4 pot pluti când sunt într-o stare profundă de devoţiune faţă de Dumnezeu."

"Aş vrea să ştiu mai multe despre acest înţelept; mergi la reuniunile de seară?" Curiozitatea sclipea în ochii lui Upendra.

"Da, asist adesea, îmi place foarte mult cum împărtăşeşte din înţelepciunea sa discipolilor. Uneori râsul meu prelungit întrerupe solemnitatea. Asta nu-i displace sfântului, dar n-aş putea spune acelaşi lucru despre discipolii săi!"

După amiază, la întoarcerea de la şcoală, am trecut prin faţa casei Bhaduri Mahasaya şi m-am hotărât să-i fac o vizită scurtă: Yoghinul nu primea public în general. Discipolul care era pus să păzească uşa m-a întrebat dacă aveam vreo "întâlnire dinainte stabilită". Din fericire, Maestrul a intervenit la timp, altfel aş fi fost gonit fără alte formalităţi.

"Lasă-l pe Mukunda să intre, dacă aceasta este dorinţa lui." Ochii înţeleptului scânteiau. "Recluziunea mea nu este pentru binele meu, ci pentru al celorlalţi. Cei care trăiesc în lume nu iubesc sinceritatea care le distruge iluziile. Sfinţii nu sunt numai rari, ci şi surprinzători. Chiar şi în Scripturi ei sunt adesea descrişi ca fiind stânjenitori!"

L-am urmat pe Bhaduri Mahasaya în chilia lui de la ultimul etaj, chilie pe care n-o părăsea aproape deloc. Maeştrii se refugiază adesea de zgomotele lumii şi trăiesc absolut în afara epocii lor; astfel ei sunt contemporani cu înţelepţii tuturor timpurilor.

"Maharishi 7-5, sunteţi primul yoghin pe care l-am cunoscut trăind retras."

"Dumnezeu face ca înţelepţii să locuiască în locurile cele mai diverse, pentru ca noi să nu credem că El este supus unor reguli."

Înţeleptul s~a aşezat în postura lotus. În vârstă de peste 70 de ani, el nu avea nici unul din semnele obişnuite ale senilităţii sau vieţii sedentare. Drept, robust, reprezenta idealul din toate punctele de vedere. Faţa lui era cea a unui rishi, aşa cum îl descriu textele sfinte: cu ţinuta nobilă, cu barba albă, se ţinea drept, ochii lui calmi fiind fixaţi asupra Omniprezenţei Divine.

După câteva clipe, înţeleptul şi cu mine eram cufundaţi într-o meditaţie profundă. O oră mai târziu, vocea sa nobilă m-a scos din contemplarea mea:

"Te cufunzi deseori în tăcere, dar ai dezvoltat anubhava 7-6 ?" Astfel el îmi reamintea ca trebuie să-l iubesc pe Dumnezeu mai mult decât meditaţia. "Nu tehnica este Ţelul!"

El îmi oferi un fruct de mango. Cu acea scânteiere spirituală atât de plăcută la un om auster, el remarcă: "În general, oamenii preferă Jala Yoga (unirea cu hrana) în loc de Dhyana Yoga (unirea cu Dumnezeu).

Această glumă yoghină mă făcu să râd în hohote.

"Ce râs ai!" Privirea lui era afectuoasă. Faţa mereu senină s-a iluminat de un surâs extatic. Un râs divin a licărit în ochii lui de lotus.

"Aceste scrisori vin din America", făcu el arătându-mi un pachet gros pe masă. Eu corespondez cu mai multe societăţi ai căror membri se interesează de yoga. Ei redescoperă India, cu un simţ mai bun al direcţiei decât Columb! Sunt bucuros să îi ajut. Învăţătura yoga este disponibilă oricui vrea să o primească, precum lumina zilei.

Ceea ce rishis au perceput ca fiind esenţial pentru salvarea omenirii nu e nevoie să fie diluat pentru vestici. Deşi sufletele trec prin experienţe diverse, nici în Occident şi nici în Orient nu vor înflori dacă nu vor practica vreo formă a disciplinei yoga."

Privirea calmă a sfântului se aşeză asupra mea. În acel moment n-am înţeles cât de profetice erau vorbele lui. De-abia astăzi, scriind aceste cuvinte, realizez întreaga semnificaţie a aluziilor pe care le-a făcut el adesea la misiunea mea de a răspândi în America învăţătura Indiei.

badhuri

BHADURI MAHASAYA
"Sfântul care levitează"

Casa din Calcutta, de pe strada Gurpar nr.4, unde am copilărit

"Maharishi, ar trebui să scrieţi o carte despre yoga spre binele omenirii."

"Eu instruiesc discipoli. Ei şi elevii lor vor constitui o dovadă vie, mai valoroasă decât o lucrare care va suporta asaltul timpului şi comentariile viclene ale criticilor!" Umorul lui Bhaduri mi-a provocat altă izbucnire de râs.

Am rămas singur în compania yoghinului până la sosirea discipolilor, seara. Întotdeauna Bhaduri Mahasaya a fost de o elocinţă inegalabilă care a vrăjit auditoriul; s-ar fi putut spune că nişte valuri paşnice, ce erau de fapt cuvintele sale, ne-au ridicat uşor pentru a ne duce spre Dumnezeu. Parabolele sale izbitoare erau pronunţate cu o cursivitate desăvârşită, în limba bengali.

În acea seară Bhaduri Mahasaya a explicat particularităţile filosofice ale vieţii prinţesei medievale Rajputani Mirabai, care a părăsit fastul curţii pentru a căuta compania yoghinilor. Un mare sannyasi a refuzat să o primească pe motiv că este femeie; replica ei l-a adus, umil, la picioarele ei.

"Să zicem că eu ignor că există în univers şi alţi bărbaţi în afară de Dumnezeu; faţă de El nu suntem noi cu toţii femei?". (Conform scripturilor, Dumnezeu e înţeles ca principiul unic creator, creaţia nefiind decât maya, principiul pasiv.)

Mirabai a scris poeme inspirate care sunt renumite în India şi în zilele noastre. Iată traducerea unuia dintre ele:

Dacă o baie zilnică ar fi suficient pentru a ajunge la Dumnezeu,
M-aş face în grabă o balenă;
Dacă a mânca fructe şi rădăcini m-ar putea face să-L cunosc pe Dumnezeu,
M-aş transforma bucuroasă într-o capră;
Dacă a spune rugăciuni ar fi suficient pentru a-L descoperi,
Mi-aş spune rugile pe mătănii uriaşe;
Dacă plecându-te în faţa unei pietre ai putea să-L descoperi,
Aş adora umilă un munte de cremene;
Dacă bând lapte ai putea să-L înghiţi,
Viţeii şi copii L-ar fi cunoscut;
Dacă ar fi suficient să-ţi părăseşti soţia pentru a-L câştiga pe Dumnezeu,
Oamenii n-ar deveni eunuci cu miile? 
Mirabai ştie că pentru a-L avea pe Dumnezeu, 
Singură, Iubirea e indispensabilă.

Ascultătorii au depus câteva rupii în papucii lui Bhaduri Mahasaya, aflaţi lângă Maestrul aflat în postura yoga. Acest omagiu respectuos, obişnuit în India, înseamnă că discipolul depune bunurile sale materiale la picioarele maestrului. Domnul însuşi veghează astfel asupra noastră prin intermediul prietenilor recunoscători.

"Sunteţi minunat, Maestre!" zise cu admiraţie un discipol, luându-şi rămas bun. "Aţi renunţat la bogăţii şi la bunăstare pentru a-l căuta pe Dumnezeu şi pentru a ne învăţa pe noi înţelepciunea!" Se ştia că în tinereţe Bhaduri Mahasaya îşi părăsise familia care era foarte boagată, pentru a urma calea yoga.

"Tu răstălmăceşti adevărul!" replică înţeleptul. Eu, n-am abandonat decât un pumn de rupii şi de plăceri meschine pentru a cuceri împărăţia cerurilor, a fericirii nesfârşite. Cum atunci aş fi putut să-mi refuz aceste
bucurii? Eu cunosc bucuria de a împărţi comoara divină. Mai poate fi vorba de un sacrificiu? Din contră, oamenii din această lume renunţă la bogăţiile inestimabile care sunt în Dumnezeu, pentru biete bucurii trecătoare, jucării pământene!"

Am chicotit la auzul acestui punct de vedere paradoxal al renunţării - care îl înalţă pe orice sfânt cerşetor, în timp ce mândrii milionari sunt transformaţi în martiri inconştienţi.

"Ordinea divină are grijă de viitorul nostru cu mult mai multă înţelepciune decât orice companie de asigurări." Concluzia maestrului a fost o adevărată profesiune de credinţă: "Lumea este plină de oameni ignoranţi ce cred  în securitatea exterioară. Gândurile lor negre sar în ochi ca o cicatrice pe frunte. Dar Cel care, de când ne-am născut, ne-a dat aer pur şi lapte va şti să ne asigure zilnic cele necesare traiului, dacă-I suntem fideli."

Am continuat să mă duc după terminarea orelor de clasă la locuinţa sfântului. Cu o solicitudine tăcută el m-a ajutat să ating anubhava. Într-o zi s-a mutat pe strada Ram Mohan Roy, departe de locuinţa mea de pe strada Gurpar. Discipolii lui iubiţi îi construiseră un ashram nou, cunoscut sub numele de "Nagendra Math" 7-7.

Voi cita de asemenea cuvintele pe care mi le-a adresat, mulţi ani mai târziu, Bhaduri Mahasaya, ultima dată când l-am văzut. Puţin înainte de a pleca în Occident am venit să îngenunchez în faţa lui pentru a mă binecuvânta.

"Du-te în America fiule! Fie ca înţelepciunea Indiei să-ţi servească drept pavăză! Tu porţi pe frunte semnul victoriei; oamenii de dincolo de Ocean te vor primi cu bine."

7-1: Metode de control a forţei vitale (prana) prin regularizarea respiraţiei. Bhastrika Pranayama ("Poalele") face mintea stabilă.  Înapoi la text

7-2: Cel mai de frunte exponent antic al yogă-i. Înapoi la text

7-3: Profesorii francezi au fost primii occidentali care au dorit sa investigheze ştiinţific posibilităţile oferite de mintea supraconştientă. Profesorul Jules-Bois, membru al Şcolii de Psihologie de la Sorbona, a conferenţiat în America în 1928; el a spus că savanţii francezi au legat facultatea recunoaşterii de supraconştient, "care este tocmai opusul subconştientului freudian şi care îl face pe om să fie om, nu doar un super-animal". Domnul Jules-Bois a explicat că trezirea conştiinţei înalte "nu trebuie confundată cu autosugestia sau hipnotismul. Existenţa unei minţi supraconştiente a fost acceptată de mult de filosofie, fiind de fapt Suprasufletul despre care vorbea Emerson, dar abia recent a fost recunoscut de ştiinţă." Savantul francez a subliniat că inspiraţia, geniul, valorile morale provin din supraconştiinţă. "Credinţa în aceasta nu este misticism, deşi acceptă şi valorizează calităţile pe care şi misticii le predicau."  Înapoi la text

7-4: Sfânta Teresa de Avila şi alţi sfinţi creştini erau deseori observaţi într-o stare de levitaţie. Înapoi la text

7-5: "Mare înţelept"  Înapoi la text

7-6: Percepţia reală a lui Dumnezeu.  Înapoi la text

7-7: Numele complet al sfântului era Nagendranath Bhaduri. Math înseamnă domiciliul unui pustnic sau ashramÎnapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >