Autobiografia unui YOGHIN

de Paramhansa Yogananda

 

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >

CAPITOLUL: 8

Marele savant al Indiei, Jagadis Chandra Bose

n domeniul transmisiei fără fir, invenţia lui Jagadis Chandra Bose, este anterioară celei a lui Marconi."

În timp ce mă apropiam de un grup de profesori angajaţi într-o discuţie ştiinţifică, mi-a ajuns la urechi această remarcă uimitoare . Dacă motivul care m-a determinat atunci să mă apropii de ei a fost un orgoliu naţional, eu îl regret. Dar nu pot nega viul meu interes faţă de tot ce poate dovedi că Indiei i se cuvine un loc de frunte nu numai în metafizică, ci şi în fizică

"Ce vreţi să spuneţi domnule?", l-am întrebat pe unul dintre profesori, care-mi răspunse imediat:

"Bose a fost primul care a descoperit telefonul fără fir şi un aparat destinat înregistrării refracţiei undelor electromagnetice. Dar savantul indian nu şi-a exploatat comercial invenţiile. De altfel, el n-a întârziat să-şi întoarcă atenţia de la lumea anorganică spre cea organică. Revoluţia sa în domeniul fiziologiei vegetale depăşeşte chiar succesele lui de fizician."

I-am mulţumit politicos şi el a adăugat: "Marele savant este colegul meu la Colegiul Prezidenţial."

A doua zi am vizitat locuinţa savantului, vecinul nostru de pe strada Gurpar. Mult timp îl admirasem de la distanţă. Botanistul auster şi retras m-a primit cu bunăvoinţă. Frumos, robust, cu păr abundent, cu fruntea largă, savantul, care era sprinten la cei 50 de ani ai săi, avea ochi de visător pierdut în abstracţii. Cuvintele lui precise trădau o lungă preocupare ştiinţifică.

"Tocmai m-am întors dintr-o călătorie în care am vizitat mai multe societăţi ştiinţifice occidentale, ai căror membri au manifestat un viu interes pentru delicatul aparat inventat de mine, destinat să pună în lumină unitatea indivizibilă a vieţii 8-1. Crescograful Bose permite o mărire de zece milioane de ori. Deja microscopul, cu o mărire de câteva mii de ori, a revoluţionat biologia. Crescograful îi deschide orizonturi imense."

"Aţi făcut atâtea, domnule, pentru a reuni Orientul cu Occidentul în braţele ştiinţei impersonale!"

"Am studiat la Cambridge. Metoda occidentală de a supune teoriile unei verificări experimentale scrupuloase este admirabilă. Empirismul occidental a mers mână în mână cu introspecţia mentală, moştenirea mea orientală; ele m-au condus spre regiuni încă neexplorate de cercetarea ştiinţifică. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice realizate cu Crescograful meu 8-2 îi vor convinge pe cei mai sceptici de existenţa la plante a unui sistem nervos sensibil şi a unei vieţi afective foarte bogate şi nuanţate. Iubire, ură, bucurie, teamă, plăcere, durere, excitabilitate, mirare şi alte nenumărate reacţii la diverşi stimuli se manifestă la plante la fel ca şi la animale.

"Imensa strălucire a vieţii în toată creaţia părea, înainte de dumneavoastră, o imagine poetică, profesore! Un sfânt pe care l-am cunoscut refuza să culeagă flori spunând: 'Nu vreau să-i stric trandafirului frumuseţea lui mândră. Mâna mea nu-i va ofensa niciodată demnitatea'. Descoperirea dumneavoastră confirmă aceste cuvinte!"

"Poetul este în comuniune cu adevărul, în timp ce savantul şi-l apropie cu dificultate şi multă muncă. Vino într-o zi în laboratorul meu şi te vei convinge de dovezile de necombătut ale crescografului."

Am acceptat bucuros invitaţia şi mi-am luat rămas bun. Mai târziu am auzit că profesorul părăsise Colegiul Prezidenţial şi proiecta crearea unui alt centru de cercetări în Calcutta.

Am asistat la inaugurarea Institutului Bose. Erau sute de vizitatori entuziaşti. Decoraţiile simbolice executate artistic ale acestui nou templu al ştiinţei m-au încântat. Am observat că intrarea era relicva seculară a unui vechi sanctuar. În spatele fântânii cu lotuşi 8-3 , o efigie feminină purta o torţa indicând respectul hindus faţă de femeie, purtătoarea nemuritoare a luminii cunoaşterii. În grădină, un mic templu era consacrat Divinului, Celui fără Formă; absenţa oricărei imagini sugera caracterul necorporal al Divinităţii.

bose

JAGADIS CHANDRA BOSE
Marele fizician indian, botanist si inventator al crescografului

Discursul pronunţat de Bose în cursul solemnităţii ar fi putut ieşi din gura unui rishi inspirat al antichităţii:

"Astăzi eu consacru acest institut nu numai ca laborator, ci şi ca templu." Accentele lui solemne au înfiorat asistenţa. "Cercetările mele m-au condus fără să ştiu la frontierele fizicii şi ale biologiei. Spre surprinderea mea, am văzut anulându-se linia de separare dintre anorganic şi organic; materia anorganică, departe de a fi inertă, palpită sub acţiunea unor forţe subtile.

O identitate a reacţiilor pare să pună sub o lege comună animalele, plantele şi mineralele. Acelaşi fenomen de oboseală sau de degradare se manifestă în cele trei regnuri ale naturii, cu aceleaşi posibilităţi de revigorare, sau de regenerare, în toate regnurile există aceeaşi neputinţă în faţa morţii. Uimit de această descoperire, am comunicat cercetările mele Academiei Regale de Ştiinţe, susţinute de dovezi experimentale. Dar biologii prezenţi mi-au sugerat că, în loc să mă amestec în domeniul lor, aş face mai bine să mă ocup de fizică şi că incursiunea mea în biologie, cu mijloace inadecvate, n-a făcut decât să ofenseze eticheta.

Exista de asemenea în aceste reproşuri o prejudecată de natură teologică constând în confuzia dintre credinţă şi ignoranţă. Se uită adesea că Cel care ne-a propus enigma, mereu nouă, a creaţiei, ne-a dăruit de asemenea şi setea cunoaşterii. În lupta cu neînţelegerea timp de atâţia ani, am înţeles cel puţin că viaţa unui pasionat al ştiinţei este o luptă de opinii nesfârşită. Este de datoria lui să o transforme într-un fervent sacrificiu către ideal, unde câştigul sau pierderea, succesul sau insuccesul, nu sunt decât unul şi acelaşi lucru.

Va veni un timp când societăţile ştiinţifice de renume din lume vor accepta teoriile mele şi consecinţele lor, recunoscând astfel importanţa contribuţiei Indiei în domeniul ştiinţific 8-4 . Oare un ideal meschin, îngust, poate mulţumi spiritul hindus? O tradiţie vie, în continuă evoluţie şi o putere vitală de reîntinerire au permis Indiei să se reînnoiască de-a lungul nenumăratelor transformări. În toate epocile au apărut oameni care, dispreţuind succesele cotidiene, meschine, adevărurile la modă, au căutat să realizeze idealul lor suprem nu printr-o renunţare pasivă, ci printr-o luptă neîncetată. Cel slab, care fuge de luptă, nu va obţine nimic, deci nu va avea la ce renunţa. Numai cel care a luptat până la victorie poate apoi îmbogăţi lumea cu fructele cuceririi sale.

Cercetările realizate în laboratoarele Bose, relativ la sensibilitatea materiei, au deschis orizonturi neaşteptate fizicii, filosofici, medicinei, agriculturii şi psihologiei. Probleme altădată inabordabile sunt acum de domeniul investigaţiei ştiinţifice.

Totuşi succesul nu poate fi obţinut decât cu preţul unei riguroase observaţii ştiinţifice. De aceea este necesară o întreagă serie de aparate extrasensibile, inventate de mine, pe care le puteţi vedea în holul de la intrare. Ele vă vor arăta ce eforturi uriaşe au fost necesare pentru a străbate vălul aparenţei aruncat asupra realităţii, cantitatea de muncă, de perseverenţă, de imaginaţie necesare pentru a suplini limitările simţurilor noastre. Savantul ştie de altfel că adevăratul laborator este mintea, care dezvăluie legile adevărului ascunse în spatele aparenţelor.

Seria de conferinţe care va fi ţinută aici nu va consta doar în repetarea cunoştinţelor la mâna a doua; ele vor revela noi descoperiri expuse pentru prima dată aici. Publicarea regulată a lucrărilor institutului va permite lumii întregi să profite de cuceririle ştiinţei hinduse. Aceste descoperiri vor rămâne publice, căci noi nu vom pretinde brevete. Spiritul culturii noastre naţionale nu ne permite să exploatăm comercial rezultatul ştiinţei noastre.

Doresc ca porţile Institutului să rămână deschise cercetătorilor din toate ţările, fiind fidel astfel tradiţiilor ţării noastre. Chiar cu 2500 de ani în urmă, la universităţile de la Nalanda şi Taxila, erau studenţi veniţi din toate colţurile lumii.

Deşi ştiinţa nu este nici orientală, nici occidentală, India este foarte dotată în acest domeniu 8-5. Imaginaţia indiană înflăcărată, susceptibilă să întrevadă o ordine nouă într-un noian de fapte în aparenţă contradictorii, este întărită de obişnuinţa concentrării, care conferă puterea de a menţine mintea în căutarea adevărului cu o răbdare infinită."

Mi-au dat lacrimile când savantul şi-a terminat discursul. Răbdarea! Nu este ea sinonimul Indiei, răbdarea care derutează Timpul şi istoricii?

Puţin timp după inaugurare, am vizitat din nou Institutul. Fidel promisiunii făcute, savantul m-a invitat în laboratorul său:

"Voi fixa crescograful la această ferigă. Amplificarea este prodigioasă. Dacă deplasarea unui melc ar fi fost mărită în aceeaşi proporţie, el ar părea că se mişcă cu viteza unui rapid!"

Devoram din ochi ecranul care reflecta umbra teribilă a ferigii. Cele mai mici pulsaţii ale vieţii deveneau acum perceptibile; planta creştea lent în faţa ochilor mei uimiţi. Savantul atinse vârful ferigii cu o tijă metalică; mişcarea vitală se opri brusc, pentru a reîncepe de îndată ce tija a fost îndepărtată.

"Vezi! Cea mai mica intervenţie exterioară aduce prejudicii ţesuturilor sensibile, remarcă Bose. Priveşte, acum voi administra cloroform şi apoi un antidot."

Cloroformul suspendă imediat creşterea; antidotul produse efectul contrar. Imaginea de pe ecran îmi captase atenţia mai mult decât orice intrigă cinematografică. Savantul, acum în rolul unui ticălos, înţepă planta cu un obiect ascuţit. Durerea s-a manifestat printr-o mişcare spasmodică. Când a tăiat o parte a plantei cu o lamă, umbra, mai întâi agitată violent, se înţepeni brusc după un spasm de agonie.

"Am reuşit să transplantez un arbore matur tratându-l cu cloroform în prealabil; în general, aceşti regi ai pădurii mor la puţin timp după ce au fost deplasaţi."  Jagadis surâse, fericit că astfel salvase viaţa unui arbore. "Aparatul meu a permis să constatăm că arborii au un sistem circulator bine reprezentat, circulaţia sevei corespunzând presiunii sanguine la animale. Mişcarea sevei este inexplicabilă prin mijloacele fizice invocate de obicei, precum capilaritatea; crescograful a permis s-o reducem la o activitate a celulelor vii. Undele peristaltice se propagă în copac plecând de la un tub cilindric care-i serveşte ca un soi de inimă! Cu cât avansăm mai mult, cu atât devine mai evident că planul naturii este identic pretutindeni."

Savantul arătă un alt aparat Bose:

"Acum voi efectua nişte experienţe cu o bucată de cositor. Forţa vitală a acestui material reacţionează la diverşi stimuli, buni sau răi. Aparatul va înregistra aceste reacţii diverse."

Profund interesat, supravegheam graficul pe care se înscriau vibraţiile caracteristice structurii atomice. Profesorul aplică cloroform pe bucata de cositor şi înregistratorul a încetat să vibreze, pentru a reîncepe progresiv pe măsură ce metalul revenea la starea lui normală. Când profesorul a pus otravă, inscriptorul a marcat imediat momentul morţii. Savantul spuse:

"Aparatele Bose au demonstrat că metale precum oţelul pentru maşini sunt supuse oboselii, şi-şi reiau starea normală după un repaos periodic. Viaţa care pulsează într-un metal este în mod serios afectată, sau chiar întreruptă, prin trecerea curenţilor electrici de înaltă tensiune."

Am parcurs dintr-o privire numeroasele aparate, martore elocvente ale ingeniozităţii neobosite a inventatorului.

"Domnule, este regretabil faptul că nu se utilizează pe scară largă aparatele dumneavoastră minunate pentru a provoca o dezvoltare maximă a agriculturii. Ar fi posibil să dedicaţi unele dintre ele încercărilor de laborator pentru a determina acţiunea diferitelor îngrăşăminte asupra creşterii plantelor?"

-"Ai dreptate. Generaţiile viitoare vor utiliza multe aplicaţii ale aparatelor Bose. Savantul cunoaşte rareori consacrarea din partea contemporanilor săi; el se mulţumeşte cu bucuria de a fi făcut o muncă utilă."

Mi-am luat rămas bun de la neobositul savant exprimându-mi profunda recunoştinţă. "Uimitoarea fertilitate a geniului său se va epuiza vreodată?", mă gândeam eu.

Anii n-au diminuat activitatea sa. După ce a pus la punct un aparat perfecţionat, "cardiograful rezonant", el îşi continuă experienţele asupra florei bogate a Indiei. O enormă farmacopeie de plante medicinale a fost astfel descoperită. Bose a urmărit să măsoare pulsaţiile infinitezimale ale ţesuturilor vegetale, animale sau umane. Marele botanist prevedea că utilizarea cardiografului va conduce la practicarea vivisecţiilor pe plante şi nu pe animale.

"Comparaţia rezultatelor obţinute administrând simultan un medicament unei plante şi unui animal a dat un paralelism surprinzător", a notat el. "Tot ceea ce se întâlneşte la om, există în germene şi la plante. Experienţele pe plante vor permite diminuarea suferinţelor umane."

Cercetările de pionierat asupra plantelor făcute de Bose au fost confirmate în mod substanţial şi de alţi cercetători. Munca prestată în 1938 la Universitatea Columbia a fost relatată de The New York Times după cum urmează:

S-a demonstrat în ultimii ani că, atunci când nervii transmit mesaje între creier şi alte părţi ale corpului, sunt generate impulsuri electrice minuscule. Aceste impulsuri au fost măsurate de galvanomentre sensibile şi mărite de milioane de ori de către amplificatoare. Până acum nu a fost descoperită nici o metodă satisfăcătoare pentru a studia trecerea impulsurilor de-a lungul fibrelor nervoase la animale sau om, datorită vitezei mari cu care ele se deplasează.

Dr. K. S. Cole şi Dr. H. J. Curtis au descoperit că celulele singulare lungi ale plantelor proaspete de apă nitella, folosite în mod frecvent în acvarii, sunt identice virtual cu acelea ale fibrelor nervoase singulare. Mai mult chiar, ei au despoperit că fibrele nitella, dacă sunt excitate, propagă unde electrice similare în totalitate, cu excepţia vitezei, celor ale nervilor de la om şi animale. S-a constatat că impulsurile electrice nervoase sunt mai încete la plante decât la animale. Această descoperire a fost măsurată de către cercetătorii de la Universitatea Columbia prin luarea de imagini ale deplasării încete a impulsurilor electrice în nervi.

Astfel, planta nitella este posibil să devină un fel de piatră Rosetta pentru descifrarea secretelor veşnic păstrate chiar la graniţa dintre minte şi materie."

Poetul Rabindranath Tagore a fost un prieten destoinic al savantului idealist al Indiei. Pentru el, cântăreţul dulcii limbi bengali a compus următoarele versuri 8-6:

  O, pustnicule, te chem cu cuvintele autentice
  Ale vechiului imn Sama: "Ridică-te! Trezeşte-te!"
  Chemare făcută bărbatului care deţine cu mândrie înţelepciunea Shastrică
  Discutând fără profit prin pedanterie pură
  Chemare făcută acelui lăudăros să revină
  La bogata natură, pe acest pământ fecund;
  Trimite această chemare grupului tău de erudiţi
  Să ne împreunăm sacrificiul focului,
  Să le adunăm pe toate împreună. Astfel India noastră,
  Pământul nostru străbun, să se reîntoarcă către ea însăşi,
  încă o dată la o muncă stabilă, liniştită
  La datorie şi devoţiune,
  La extazul meditaţiei sale cinstite;
  Să o lăsăm să stea încă o dată
  Netulburată, fără lăcomie, fără lupte, pură
  Şi încă o dată de pe lăcaşul ei cel moale
  Să redea din nou învăţătura supremă tuturor ţinuturilor.

8-1: "Ştiinţa va deveni transcedentalâ ori va dispare. În botanică se va descoperi teoria corectă - avatarii lui Brahma vor fi prezenţi în manualele de istorie a naturii" - EmersonÎnapoi la text

8-2: Din rădăcina latină crescere = a creşte. Pentru realizarea crescografului şi a altor invenţii, în 1917, Bose a primit titlul de Cavaler. Înapoi la text

8-3: Floarea de lotus este un simbol străvechi divin al Indiei; petalele sale desfăşurate sugerează expansiunea sufletului; este un simbol al purităţii pentru că îşi păstrează frumuseţea nealterată, deşi creşte în noroi. Înapoi la text

8-4: "Noi credem ... că nici o disciplină, în special în domeniul umanist, din cadrul unei universităţi importante, nu poate fi dotată corespunzător dacă nu dispune şi de un specialist în acea disciplină educat în universităţile din India, unde orice ramură a ştiinţei este studiată dintr-un punct de vedere holistic. Noi credem, de asemenea, că orice colegiu care doreşte ca absolvenţii săi să devină nişte buni specialişti trebuie să aibă un personal competent bun cunoscător al civilizaţiei Indiei." - Fragmente dintr-un articol al profesorului W. Norman Brown, Universitatea din Pensylvania, apărut în mai 1939, într-un număr al Buletinului Consiliului American al Societăţilor Erudite, Washington, D.C. Înapoi la text

8-5: Structura atomică a materiei era binecunoscută hinduşilor antici. Unul dintre cele 6 sisteme ale filosofici indiene este Vaisesika, provenind din rădăcina sanscrită visesas, "individualitate atomică". Unul din principalii susţinători ai lui Vaisesika a fost Aulukya, numit de asemenea şi Kanada, "mâncătorul de atomi", care s-a născut aproximativ acum 2800 de ani.

Într-un articol apărut în East-West, aprilie 1934, un rezumat al cunoaşterii ştiinţifice din Vaisesika a fost prezentat după cum urmează: "Deşi «teoria atomică» modernă este în general considerată un nou progres al ştiinţei, ea a fost expusă într-un mod strălucitor de Kanada, 'mâncâtorul de atomi'. Termenul sanscrit anu poate fi tradus corect ca <atom> în sensul grecesc literal de <cel care nu poate fi tăiat> sau indivizibil. Alte expuneri ştiinţifice ale tratatelor Vaisesika, apărute înainte de Cristos includ: 1. deplasarea acelor către magneţi; 2. circulaţia apei în plante; 3. akasha sau eterul, inert şi fără structură, ca bază a transmiterii forţelor subtile; 4. focul solar ca fiind cauza altor forme de căldură; 5. căldura ca fiind cauza schimbului molecular; 6. legea gravitaţiei ca fiind generată de calitatea atomilor de pământ de a avea mare putere de atracţie; 7. natura cinetică a întregii energii, cauza avându-şi întotdeauna rădăcina în cheltuiala de energie sau redistribuirea ei; 8. disolutia universală prin dezintegrarea atomilor; 9. radiaţia căldurii şi a razelor luminoase, a particulelor infinitezimale, ţâşnind în toate direcţiile cu o viteză uluitoare (teoria modernă a <razelor cosmice>); 10. relativitatea timpului şi a spaţiului.

"Vaisesika atribuie originea lumii atomilor, eterni prin natura lor, având în vedere particularităţile lor fundamentale. Aceşti atomi erau priviţi ca posedând o mişcare vibratorie neîncetată ... Descoperirea recentă că un atom reprezintă în miniatură un sistem solar, posibil să nu fi fost o noutate pentru filosofii antici ai lui Vaisesika, care au redus de asemenea timpul la conceptul matematic cel mai abstract, descriind cea mai mică unitate de timp (Kala) ca fiind perioada necesară unui atom să traverseze propria sa unitate a spaţiului."  Înapoi la text

8-6: Tradus din limba bengali folosită de Rabindranath Tagore, de către Manmohan Ghosh, în Viswa-Bharati.  Înapoi la text

<<  Înapoi la cuprins
< Capitolul anterior
Capitolul următor >