| Sumar - PARAMAHANSA YOGANANDA - Conferinţe, discursuri |
Foto: Yogananda printre discipoli
Mai demult cineva m-a întrebat: "Îmi poţi da o explicaţie care să mă ajute să cred în existenţa lui Dumnezeu?"
"Desigur" - i-am răspuns. "Cum altfel îţi poţi explica prezenţa inteligenţei inerente întregii creaţii, de la particulele cele mai infime şi până la complexitatea fiinţei umane?" Şi i-am explicat în continuare:
Aici avem o masă pe care se află două pahare cu apă; în cameră aerul ne înconjoară din toate părţile; în afara casei percepem iarba, copacii, norii, cerul, căldura şi lumina soarelui. Toate aceste lucruri par separate şi complet distincte, dar în realitate ele sunt aspecte diferite ale vibraţiei universale unice.
Cum se transformă această energie vibratorie cosmică în elemente solide, lichide şi gazoase? Prin ce proces misterios sunt ele coordonate atât de bine încât să facă posibilă viaţa umană? Este evident că în spatele întregii manifestări trebuie să se afle o Inteligenţă călăuzitoare, o Forţă care să fie cauza primordială a creaţiei. Micuţa noastră planetă orbitează la foarte mare distanţă în jurul astrului sistemului solar - dar fără căldura şi lumina acestuia nu ar fi putut apărea aici nici măcar un singur fir de iarbă. Corpul are nevoie de hrană şi Natura îi furnizează acestuia alimente care, odată ingerate, printr-o Putere necunoscută, sunt transformate în energie şi ţesuturi. Toate miracolele vieţii, pe care noi le luăm de bune, reprezintă dovezi mai mult decât suficiente în favoarea existenţei unei Inteligenţe divine care stă la baza proceselor desfăşurate în natură.
Când priveşti frumuseţile pământului şi stelele strălucitoare din infinitul cerului, cum să nu te minunezi: "Ce se află în spatele acestor minunăţii finite? Există oare o Inteligenţă Supremă care să le dea viaţă?" Frumuseţile din grădina existenţei lumeşti sunt într-adevăr încântătoare, dar undeva dincolo de ele dăinuie Sursa Bucuriei şi încântării, Izvorul Inteligenţei din care a apărut şi în care se va contopi întreaga manifestare.
Totul în univers este interconectat. Prin utilizarea corectă a inteligenţei dăruite de Dumnezeu putem vedea clar adevărul, şi anume că întreaga viaţă converge în punctul infim şi infinit, unic, etern şi imuabil al Inteligenţei Supreme. Chiar dacă uneori putem gândi că suntem simple marionete în mâna destinului, imediat ce ne proiectăm inteligenţa dincolo de formele fizice amăgitoare şi ne analizăm conştiinţa şi capacitatea de percepţie mentală, realizăm că înăuntrul fiecăruia dintre noi scânteiază Puterea divină - Acela care creează şi susţine întreaga viaţă.
În toate scripturile scrie că Dumnezeu este atotputernic, infinit şi veşnic. Prin ferestrele deschise ale acestor cărţi sacre vedem clar că Dumnezeu, Puterea Infinită este înrădăcinată în toate lucrurile. Dar minţile noastre, condiţionate de cauzalitate şi datorită capacităţii reduse de înţelegere, nu pot cuprinde eternitatea; din acest motiv fiinţele umane trăiesc în sfera limitată a capacităţii mentale. Divinul Atotputernic se află atât în lăuntrul, cât şi în afara acestei sfere.
În Bhagavad Gita scrie: "Unii privesc sufletul ca pe un lucru minunat. Alţii îl descriu ca pe ceva uimitor. Unii vorbesc despre el ca fiind extraordinar. Şi mai există unii care, indiferent câte aud despre el, nu-l înţeleg absolut deloc." [1]
[1] II:29. Sinele este Spiritul manifestat în om, o reflecţie perfectă şi pură a Divinului. Realizarea Sinelui ce sălăşluieşte în fiecare fiinţă este prima întâlnire cu Spiritul Suprem, Divinul care este deopotrivă imanent (omniprezent în întreaga creaţie) şi transcendent (Absolutul Beatific).
Raţiunea umană ne arată - în nenumărate feluri - că Dumnezeu este cauza tuturor lucrurilor, însă dovada care să demonstreze cât se poate de clar existenţa Divinului nu poate fi obţinută numai pe cale logică, prin deducţie intelectuală. Dacă vrei să realizezi adevărul, ceea ce reprezintă ţelul real al vieţii, atunci trebuie să înveţi să treci dincolo de procesele mentale - pentru că Dumnezeu nu poate fi cuprins de mărunta raţiune umană şi nu va fi niciodată înţeles de către o minte preocupată numai de obiectele dorinţelor şi tulburată necontenit de emotivitate, de plăcere şi durere, bucurie şi tristeţe.
Pentru a atinge starea superioară de conştiinţă şi pentru a realiza percepţia divină este necesară reducerea la tăcere a minţii şi detaşarea ei de starea continuă de agitaţie; deoarece intuiţia, sau percepţia spirituală, nu poate fi trezită decât în meditaţie. Intuiţia este puterea Spiritului moştenită de suflet şi prin care adevărul este perceput nemijlocit, fără intermediul altei facultăţi. Aşa cum vastitatea oceanului nu poate fi conţinută într-un pahar, nici înţelepciunea infinită a Divinului nu poate fi cuprinsă în cupa limitată a inteligenţei umane. Oceanul infinit al adevărului este absorbit numai prin extinderea neţărmurită a conştiinţei.
Aşa cum apa se răspândeşte în toate direcţiile imediat ce dispar zăgazurile care o împrejmuiau, la fel şi conştiinţa umană devine absolut liberă în clipa în care sunt distruse încătuşările bigotismului, egoismului şi agitaţiei. Prin practica susţinută a meditaţiei, conştiinţa se dilată şi se contopeşte în Conştiinţa beatifică şi omniprezentă a Spiritului.
Ţelul meditaţiei este de a linişti mintea, astfel încât să poată reflecta fără nici o distorsiune Omniprezenţa. Calmul în meditaţie este starea pozitivă primară a expansiunii mentale, iar beatitudinea uniunii divine cu Dumnezeu reprezintă starea finală.
Dovada de necontestat a existenţei Spiritului Suprem îţi va apărea de la sine în meditaţie şi, o dată ce îl vei fi descoperit în catedrala veşnică a tăcerii şi meditaţiei profunde, în esenţa sufletului tău, îl vei vedea pretutindeni.