Sumar - PARAMAHANSA YOGANANDA - Conferinţe, discursuri |
Foto: Anul 1942 - Hollywood
Multe s-au scris referitor la legea universală karmică. Dar, din nefericire, teoriile explicate atât de inteligent de înţelepţii Indiei au fost distorsionate de minţile confuze ale occidentalilor, care şi-au format o idee complet greşită în privinţa măreţului principiu cosmic al cauzei şi efectului. Ei au degradat înţelesul real al cuvântului "karma", a cărui semnificaţie au mărginit-o la a face referire numai la trecut. Karma, în general, înseamnă acţiune, nu doar efecte ale acţiunilor trecute. El poate face referire la o faptă întreprinsă, una care are loc în prezent, sau la o acţiune ce urmează a fi înfăptuită în viitor. Când spunem "apă", ne referim la apă în general, însă prin acelaşi cuvânt ne putem referi la apa oceanului, la apa unui lac, la apa tulbure a unei mlaştini şi aşa mai departe. Similar, semnificaţia corectă a termenului "karma" este de acţiune înfăptuită, dar şi de sumă a tuturor faptelor şi gândurilor, fie ele bune sau rele, trecute sau prezente.
În acest punct poate apărea întrebarea: "Dar cine ne motivează să acţionăm? Care sunt influenţele care ne îndeamnă să ne comportăm într-un fel sau altul?"
Pentru a avea un răspuns clar la aceste nedumeriri trebuie să pătrundem mai în profunzime în inima problemei. Fiecare om acţionează stimulat atât de propria voinţă, dar şi impulsionat de influenţele din afara lui. În jurul său sunt atât de multe influenţe subtile care interacţionează în continuu cu deciziile sale, încât îi este extrem de dificil să judece care acţiuni îi sunt dictate de propria voinţă şi care sunt îndeplinite sub impulsurile karmice sau sub alte influenţe.
Foarte rar putem vedea o fiinţă umană cu adevărat "liberă". Majoritatea oamenilor se amăgesc cu ideea că sunt liberi, în vreme ce mintea lor de-abia mai respiră sub povara înăbuşitoare a tarelor sau capriciilor psihologice. Acestea sunt mult mai greu de biruit decât încătuşările fizice obişnuite, deoarece sunt atât de subtile încât de-abia pot fi recunoscute, darămite distruse! Pentru a scăpa de aceste constrângeri psihologice este necesar un foarte bun autocontrol şi o cunoaştere deplină a modului de funcţionare a legilor cosmice.
Un om poate avea în spate chiar şi un milion de ani de acţiuni trecute. Acesta e motivul datorită căruia un individ obişnuit se consideră total neputincios în distrugerea efectelor karmei sale. Pentru a fi biruite, mai întâi este necesară recunoaşterea lor; iar diagnosticarea influenţelor karmice nu este deloc un proces simplu. În funcţie de preponderenţa trăsăturilor, înclinaţiilor şi stărilor sale caracteristice pozitive, el poate fi capabil să detecteze acele slăbiciuni care îl urmăresc şi, totodată, poate vedea cât de puternic îi influenţează acestea viaţa prezentă.
Pe lângă recunoaşterea karmei rezultate în urma acţiunilor din trecut, la fel de importantă este identificarea influenţelor din timpurile moderne. În acest sens, civilizaţia joacă un rol foarte important. Omul este influenţat în mare măsură de epoca în care trăieşte. De pildă, astăzi ne îmbrăcăm cu toţii conform tendinţei care predomină în deceniul actual şi, spre deosebire de secolele trecute, avem la dispoziţie mult mai multe tipuri de materiale textile. Mâncarea, şi ea s-a diversificat foarte mult şi, spre deosebire de secolul şaisprezece, în prezent suntem interesaţi ca din meniul zilnic să nu lipsească vitaminele, mineralele şi alte elemente hrănitoare. Aşadar, conştiinţa prezentă şi comportamentul general al oamenilor este influenţat în mare măsură de societatea actuală.
Un alt factor de influenţă este naţionalitatea. Sufletul se identifică cu trupul şi spune "eu sunt american", sau "eu sunt hindus" şi aşa mai departe. Nu este deloc uşor să scăpăm de această influenţă, sau identificare. De unde această tendinţă de a gândi atât de limitat şi de a susţine că suntem americani, sau francezi, sau indieni? Cu mult timp în urmă, şi eu mă încadram în această categorie şi visam că sunt hindus, dar acum ştiu că sunt unul cu întreaga umanitate. Autocorectându-mă în permanenţă, am învăţat cum să nu mă las condiţionat de prejudecăţile de rasă, naţionalitate şi orice altă constrângere care limitează universalitatea sufletului. Prin această învăţătură subtilă omul îşi poate birui foarte uşor karma şi poate trăi cu adevărat liber - tot ce trebuie să facă este să adopte conştient o atitudine universală şi să nu se lase controlat sau manevrat de obiceiurile şi tradiţionalismul societăţii.
Sufletul poartă multe ornamente în decursul întrupărilor: astăzi el este american, în viaţa următoare poate fi chinez, indian şi aşa mai departe. De aceea este total neînţelept să ne urâm între noi. În plus, ura ne va obliga, mai devreme sau mai târziu, să ne confruntăm cu obiectul urât. Aceasta este legea universală a creaţiei. De pildă, un om care detestă persoanele de culoare, inevitabil, va renaşte în viaţa următoare într-una din rasele pe care le-a urât. Şi, cu cât ura-i este mai intensă, cu atât mai puternică va fi atracţia karmică faţă de obiectul urii sale. Răspunzătoare pentru diferenţele de pigment epidermic nu sunt altele decât schimbările condiţiilor climaterice. Climatul însă nu va rămâne mereu acelaşi şi, peste multe secole în viitor, situaţia se va inversa: popoarele din Orient vor fi de culoare albă şi cele din Occident vor constitui rasa închisă la culoare.
De asemenea, comunitatea din care face parte îşi pune şi ea foarte mult amprenta asupra omului. De exemplu, cineva care trăieşte într-un cartier aristocratic va avea tendinţa să se comporte într-un mod aristocratic; dacă trăieşte într-un mediu populat în mare măsură numai de oameni de afaceri, se va comporta la fel ca aceştia. Tipuri diferite de oameni exercită influenţe diferite. Stai numai în preajma artiştilor şi, încet-încet, vei începe să gândeşti că arta este totul. (Eu nu-i condamn pe artişti, dar ei au nevoie să fie puţin mai practici; pentru că numai idealismul şi visele nu sunt suficiente. "Am dormit şi am visat că viaţa-i Frumuseţe şi Satisfacţie; m-am trezit şi am văzut că nu-i decât Tristeţe şi Obligaţie." [1] Nu, omul trebuie să vadă frumuseţea inerentă îndatoririlor sale.) Similar, când cineva stă în preajma persoanelor spirituale, îi vor apărea în minte numai gânduri spirituale. Mediul înconjurător este mult mai puternic decât voinţa individuală. Astfel, cine doreşte progresul spiritual va trebui să caute compania persoanelor care fac parte din această categorie şi să nu se alăture acelora ale căror obiceiuri greşite îl pot influenţa negativ.
[1] Din "Frumuseţe şi îndatorire", de Ellen Sturgis Hooper (1816-1841).
Familia îşi pune şi ea din plin amprenta asupra fiinţei umane, condiţionând-o pe aceasta cu ideea că aparţine unui grup restrâns de persoane. Influenţa exercitată de familie este evidentă în obiceiurile şi comportamentul pe care omul le adoptă mai târziu în viaţă.
Ultimele, dar nu şi cele din urmă, sunt obsesiile care predomină în rândul oamenilor şi care, adeseori, sunt urmate ca exemple pozitive de către majoritatea populaţiei - astfel, unii ajungând să fie obsedaţi după bani, alţii după putere, faimă şi aşa mai departe. Aceasta este reţeaua hipnotică a karmei, o capcană din care nu pot scăpa decât cei care-şi dedica viaţa Sursei din care au luat naştere.
Aşadar, unde este libertatea omului? Unde este acea libertate pe care Dumnezeu i-a oferit-o şi prin care i-a dat posibilitatea să se înalţe şi să cunoască cei mai îndepărtaţi aştri ai Căii Lactee? Unde este libertatea sa divină de a-şi recunoaşte prezenţa în frumuseţea florilor şi minunăţia în strălucirea stelelor? Această libertate pare să fi dispărut definitiv datorită atâtor de multe influenţe care-l asaltează neîncetat.
Foarte mulţi oameni nu sunt decât nişte antichităţi psihologice, relicve încrustate cu idei fixe şi îngrădite de tot felul de influenţe nefaste; rămăşiţe care, la cea mai mică adiere a vântului, se pot transforma pe loc într-o pulbere de nisip. Acesta este motivul datorită căruia astrologii indieni spun că omul nu este altceva decât o marionetă. Eu nu cred aşa ceva, ci sunt pe deplin convins de faptul că fiinţa umană poate birui forţele karmice, indiferent cât de puternice ar fi acestea. Întunericul nu poate domni decât în camera în care luminii i se interzice accesul. Chiar şi o împărăţie veche de mii de ani a întunericului ia sfârşit instantaneu în momentul apariţiei luminii. Ar putea cineva susţine că luminii îi va lua zeci sau sute de ani pentru a dizolva un întuneric care a dăinuit de milenii?
Într-adevăr, karma vieţilor trecute şi influenţele generate de civilizaţie, naţionalitate, comunitate şi familie îşi pun toate amprenta asupra noastră, dar dacă realizăm că suntem identici lui Dumnezeu, că suntem creaţi după chipul şi asemănarea Sa, cum ne-ar mai putea afecta karma? Dumnezeu, ca Stăpân Suprem al universului, nu fiinţează constrâns de legea cauzei şi efectului; dacă şi noi înţelegem că suntem una cu Dumnezeu, karma nu va mai avea nici o putere asupra noastră.
Un şarpe veninos nu este afectat de veninul din corpul său. Dar, pe de altă parte, la fel de adevărat este faptul că maya, sau iluzia cosmică a creaţiei, deşi pe El nu-l influenţează în nici un mod, pe noi ne afectează totuşi foarte mult. Pare o nedreptate, nu-i aşa? însă tocmai din acest motiv El ne-a dăruit posibilitatea de a ne salva de sub încătuşarea acestei forţe a manifestării; dar eliberarea nu va apărea niciodată atâta timp cât nu o dorim şi nu o solicităm cu toată fiinţa noastră.
Fiind identici lui Dumnezeu, ne putem salva de sub influenţa dominatoare a karmei, însă numai atunci când primim în suflet moştenirea divină. Din nefericire, omul s-a autoconvins să creadă exact opusul. A crede în puterea karmei înseamnă a-i da şi mai multă putere. De ce să crezi că eşti efemer şi mărginit? Mai bine libertate. Nu aceasta este libertatea reală. A fi cu adevărat liber înseamnă a înfăptui ceea ce trebuie, exact atunci când trebuie. Altminteri, acţiunile întreprinse fără discernământ te vor cufunda din ce în ce mai adânc în vâltoarea karmei, unde te vei zbate neputincios zeci şi sute de întrupări.
O persoană pe deplin devotată adevărului şi binelui nu va încerca niciodată să-şi impună cu forţa convingerile şi cunoaşterea. Împărtăşeşte-ţi adevărul doar atunci când ţi se cere şi când simţi că este binevenit. Altminteri, învaţă să rămâi tăcut şi fii propriul tău sfătuitor. Iar când vocea lăuntrică îţi cere să vorbeşti, vorbeşte şi - dacă este necesar - ai curajul să înfrunţi întreaga lume. Galileo Galilei a spus că Pământul se învârte în jurul Soarelui, şi nu invers; afirmaţie pentru care a fost condamnat de biserică. Astăzi însă ştim cu toţii că el a avut perfectă dreptate. Dar nu acţiona niciodată din mândrie sau vanitate, deoarece acestea conduc la decădere.
Fiecare acţiune trebuie călăuzită de înţelepciune şi niciodată de dorinţa de a face rău. Însă chiar de se-ntâmplă ca unele persoane să se simtă rănite de acţiunile tale corecte, nu ai de ce să-ţi faci griji, deoarece nu trebuie să răspunzi în faţa nimănui. Nici măcar Dumnezeu nu te poate judeca; eşti singurul răspunzător pentru faptele comise. Dacă acţionezi greşit, nimeni altul nu va plăti în locul tău; dacă acţionezi numai în slujba adevărului, te vei elibera. Aceasta este echitatea, justeţea legii karmice, a acţiunii şi reacţiunii, a cauzei şi efectului. Nimeni nu va putea culege altceva decât a semănat. De aceea, ori de câte ori te confrunţi cu necazuri şi probleme, nu da vina pe Dumnezeu sau pe ceilalţi din jurul tău. Responsabilitatea este a ta şi numai a ta.
Pentru a deschide în totalitate canalele înţelepciunii şi pentru a putea discerne binele de rău este necesară armonizarea acţiunilor cu înţelepciunea unui Guru real. Adeseori oamenii confundă înţelepciunea cu dorinţele şi înclinaţiile lor karmice. Acesta este motivul pentru care majoritatea au nevoie de un Guru. Gurul este fiinţa trimisă de Dumnezeu pentru a ne elibera din încătuşarea capriciilor karmice. Când mi-am întâlnit pentru prima dată Gurul, Swami Sri Yukteswar, el mi-a spus că am o voinţă puternică, dar care este guvernată numai de instincte; şi mi-a cerut s-o armonizez, s-o acordez pe frecvenţa voinţei sale. Şi, imediat ce i-am pus în aplicare sfatul, am trăit călăuzit numai de înţelepciune. De atunci, nimeni şi nimic nu mă poate obliga să acţionez greşit, să fac ceva ce nu ar trebui să fac. Eu sunt pe deplin responsabil pentru faptele şi consecinţele acţiunilor mele. Aceasta este libertatea pe care mi-a dăruit-o Maestrul meu şi de care nu m-am despărţit niciodată.
"Înţelege aceasta! Prin abandonarea totală (faţă de guru), prin întrebări (adresate gurului şi percepţiei intuitive lăuntrice), şi prin slujirea sa, înţelepţii care au realizat adevărul vor împărtăşi acea înţelepciunea cu tine. Înţelege şi acceptă această înţelepciune şi nu vei mai cădea vreodată în oceanul iluziei." [2] Este foarte dificil să înaintezi singur pe calea spirituală; progresul cel mai facil este realizat atunci când te dăruieşti în totalitate unui învăţător, unui guru al cărui unic interes este evoluţia ta spirituală. Eu m-am abandonat total Maestrului meu şi prin acest abandon am descoperit că el mi-a dăruit absolut totul. Prin abandonarea definitivă şi completă a micului eu, egoul, am ajuns să cunosc libertatea - acea libertate după care tânjeşte fiecare suflet.
[2] Bhagavad Gita IV:34-35.
Un guru autentic nu este interesat decât de progresul spiritual al devotului. Dacă învăţătorul doreşte altceva de la discipol, acela nu este un maestru în adevăratul sens al cuvântului. Un Maestru nu ştie decât să dăruiască, niciodată să ia. Când discipolul are iniţiativa să-şi ajute Maestrul, acesta este meritul său. Învăţătorul nu-şi va asuma niciodată creditul pentru acel ajutor, ci va şti că este un sprijin venit în susţinerea cauzei lui Dumnezeu.
Maeştrii nu sunt interesaţi de mulţimi, ci de suflete însetate după adevăr - suflete pregătite să urmeze disciplina spirituală şi instrucţiunile înţelepte ale învăţătorului. Deşi sunt discipoli care doresc cu sinceritate să-şi ajute Maeştrii şi să le continue munca, din nefericire, unii căutători sunt interesaţi mai degrabă să devină ei învăţători!
În Occident, după cum am observat, membrii congregaţiilor bisericeşti aşteaptă de la preoţi tot felul de ajutoare; preoţi care, de cele mai multe ori, ajung să devină adevăraţi sclavi ai enoriaşilor. Eu nu am cerut niciodată nimic pentru mine. Deşi uneori am sugerat devoţilor să dea o mână de ajutor cauzei noastre, întotdeauna am căutat ca prin aceasta să nu ne înrobim reciproc! Chiar şi atunci când ne-am confruntat cu serioase dificultăţi financiare, nu m-am aplecat în faţa nimănui şi nu mi-am compromis o clipă idealurile şi libertatea. Dacă se întâmplă cumva să-mi fie luat Muntele Washington [3] nu voi avea nimic împotrivă şi nu-mi vor apărea în inimă nici un fel de regrete; iar dacă Dumnezeu doreşte să-mi lase în continuare această sarcină, voi căuta să o îndeplinesc cât pot eu de bine. Acesta este principiul după care trăiesc. Oriunde mă trimite Dumnezeu şi orice îmi trasează, cuvântul Său este lege - pentru că voinţa Tatălui este şi voinţa mea.
[3] Referire la Sediul Central Internaţional al Asociaţiei Realizării Sinelui, clădire situată pe vârful Washington în Los Angeles.
Egoul şi capriciile individuale îl transformă pe om într-un sclav. Şi afirm aceasta din proprie experienţă. Îmi amintesc că în adolescenţă nu puteam mânca orice fel de mâncare, dar imediat ce am ajuns lângă Gurul meu, el mi-a dizolvat toate acele gânduri înrobitoare. Prima oară m-a întrebat ce anume îmi displace să mănânc şi mi-a spus: "Aşa deci, nu-ţi place asta, nu-ţi place aia..." Şapte zile mai târziu m-a întrebat cum mi se pare mâncarea din ashram. I-am răspuns că este minunată. Atunci mi-a zis că în tot acest scurt timp am mâncat preparate din exact acele alimente pe care credeam că nu le suport! Prin disciplina şi înţelepciunea sa, el m-a ajutat să-mi înfrâng definitiv toate capriciile.
Majoritatea occidentalilor se gândesc numai la confort. Maestrul meu, de pildă, nu acorda nici o importanţă locului în care dormeam; iar dacă încercam să-mi fac mai confortabil patul, dojanele gurului loveau fără milă. Dar criticismul său constructiv şi instrucţiunile sale înţelepte m-au ajutat să descopăr libertatea totală şi să mă detaşez complet de conştiinţa limitată a trupului. Am fost atât de fericit când am văzut că, de fapt, am fost întotdeauna liber şi tocmai prin această libertate îmi construisem singur zidurile închisorii în spatele cărora mă ascundeam, trăind ca un sclav al propriilor mele obiceiuri şi capricii.
Nu-i permite voinţei să devină o prizonieră a obiceiurilor şi prejudecăţilor, ci foloseşte-o cu discernământ şi ajut-o să se dezvolte, comparând-o neîncetat cu înţelepciunea gurului; pentru că numai aşa poţi fi sigur că nu deviezi de pe calea binelui şi corectitudinii. Însă, din păcate, oamenii sunt prea ataşaţi de gândurile lor şi, oricât de puerile sau nesemnificative ar fi acestea, ei sunt în stare să aducă în sprijinul lor toate scripturile lumii. Dar un căutător adevărat, comparându-şi necontenit voinţa cu voinţa Maestrului, va şti dacă urmează calea înţelepciunii sau este în continuare sclavul instinctelor şi a karmei din trecut.
Scripturile spun că trebuie să avem un guru în carne şi oase. Singura modalitate prin care putem fi siguri că acţiunile ne conduc spre eliberarea de karmă este acceptarea şi urmarea cu sârguinţă a sfaturilor şi instrucţiunilor unui învăţător autentic. Un înţelept nu are nici o dorinţă personală şi nici nu caută să-şi atragă alături adepţi care să i se supună ca unui stăpân. El îşi dezvăluie învăţătura tuturor acelora care-i acceptă călăuzirea; şi, indiferent dacă va fi criticat sau chiar părăsit, el le va spune întotdeauna adevărul şi le va dori binele. Aşa era Maestrul meu. El nu ezita o clipă să-mi dezvăluie ce greşeli am făcut şi adeseori spunea: "Uşa este acolo; oricând doreşti, eşti liber să pleci." Mulţi au plecat. Eu însă am continuat să-i rămân alături, deoarece ştiam că nu doreşte absolut nimic de la mine; dimpotrivă, eu eram cel care doream Ceva ce el deţinea. Maestrul mi-a spus încă de la început că disciplina sa va fi uneori puţin mai aspră; însă dacă i-am promis că o voi urma, atunci am datoria să-mi onorez legământul. Şi nu mi-am încălcat cuvântul. El mi-a spus: "Metodele tale vor fi mult mai moderate decât ale mele. Însă calea mea este aceasta; eşti liber să o accepţi, sau poţi pleca chiar în acest moment." Şi am acceptat-o cu toată inima! Aceasta m-a transformat într-o persoană cu adevărat liberă.
Însă nimeni nu ne poate elibera atâta timp cât nu depunem un efort în acest sens. Dumnezeu vrea să fim liberi. El ne-a oferit libertatea de a alege pe ce cale să mergem: pe cea a înţelepciunii sau pe cea a karmei şi încătuşărilor. Înfăptuieşte fiecare acţiune cu înţelepciune şi, noaptea, examinează-te cu atenţie, pentru a vedea dacă ai reuşit în ceea ce ţi-ai propus. Autocontrolul este foarte important. Prin atenţie continuă asupra propriei fiinţe şi prin urmarea fermă a învăţăturilor spirituale dăruite de guru vei cunoaşte şi vei trăi clipă de clipă în libertate.
Imaginează-ţi cât de măreaţă este acea libertate în care nu se mai abat asupra ta nici un fel de influenţe, fie ele din partea comunităţii sau familiei, vecinilor sau trecutului, obiceiurilor sau societăţii. Atunci realizezi că eşti Spirit pur! Nu aparţii nici unui grup, nici unei naţionalităţi, nici unei familii, nici unor prejudecăţi, nici unei karme. Gândeşte clipă de clipă: "Eu şi Tatăl suntem Unui - veşnic liber şi neîntinat de karmă sau de nimic altceva."
"O Arjuna, aşa cum vâlvătaia transformă lemnul în cenuşă, la fel şi focul înţelepciunii prefac în scrum toată karma. Într-adevăr, nimic în această lume nu este la fel de purificator ca focul înţelepciunii. În decursul timpului, devotul care practică cu succes yoga va realiza spontan acest adevăr înăuntrul Sinelui său."[4] Imediat ce vei distruge cauzele karmei, vei fi dizolvat şi rădăcinile sau seminţele suferinţelor viitoare. Atunci, indiferent ce se va întâmpla cu acest trup din carne şi oase, vei fiinţa ca adevărat copil al lui Dumnezeu. Aceia care se îmbăiază neîncetat în izvorul înţelepciunii ştiu că nimic nu-i poate răni sau distruge. Isus, deşi a ştiut că va fi crucificat, nu s-a lăsat doborât sufleteşte şi mental de acest trist eveniment. Reconstruindu-şi templul corpului după moarte, a demonstrat că a fost o fiinţă pe deplin eliberată de legea karmei.
[4] Bhagavad Gita IV:37-38.
A accepta karma înseamnă a anchiesa ideii că suntem fiinţe efemere şi limitate. Nu păstra în suflet asemenea idei greşite, ci afirmă neîncetat: "Eu sunt un copil al Divinului. Eu sunt veşnic al Său". Acesta este adevărul. De ce să nu proclamăm necontenit adevărul? Cu toţii suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Cum ne-ar putea influenţa karma? Refuză încătuşarea karmică; ideea că destinul nu poate fi schimbat este o superstiţie a persoanelor ignorante.
Şi nu gândi niciodată că eşti păcătos. Cum ai putea fi? Dumnezeu este Tatăl tău. Iar dacă El a creat această lume în care răul potenţial poate lua multe forme, atunci am putea spune că şi El este un păcătos. Iată modul în care eu vorbesc zilnic cu Dumnezeu şi El nu se supără niciodată, deoarece argumentele mele sunt întemeiate în adevăr şi sinceritate. Din moment ce Dumnezeu fiinţează în permanenţă detaşat de răul din creaţia Sa, la fel putem şi noi să ne separăm de tot ce-i necurat. Libertatea Sa este şi libertatea noastră. De aceea, nu te identifica niciodată cu răul. Chiar dacă uneori ai greşit, imediat ce ţi-ai conştientizat greşeala şi te-ai debarasat de ea, nu va mai avea nici un efect asupra ta. Distruge karma prin înţelepciune şi trăieşte clipă de clipă în conştiinţa Spiritului.
Unii oameni se lasă însă pradă deznădejdii. Astăzi îşi spun "eu sunt Spirit" şi mâine, imediat ce au greşit, vor să renunţe la tot. Nu accepta şi nu alimenta slăbiciunile egoului. Isus a fost crucificat şi nu şi-a abandonat o clipă idealul! Chiar şi aflat în mijlocul celor mai aprige torturi sau ispite, dacă-ţi poţi menţine atenţia asupra înţelepciunii intuitive a sufletului, în acel moment vei cunoaşte libertatea. Înţelepţii îşi păstrează libertatea chiar şi în faţa morţii.
+ + + + +
Religia trebuie să fie în principal o cale de realizare a Sinelui sau comuniune cu Conştiinţa Divină, atât lăuntric cât şi exterior, şi, de-abia în al doilea rând, un sistem de credinţe, doctrine şi dogme. Atunci, strict vorbind, în lume nu poate exista decât o singură religie, pentru că există un Singur Dumnezeu... Când religia este privită şi înţeleasă în acest mod, atunci şi numai atunci îi vom putea menţine neştirbită universalitatea, deoarece obiceiurile, tradiţiile şi credinţele particulare nu vor putea fi niciodată universalizate." .
Isus spune: "Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, sunt şi eu în mijlocul lor."[5] Ţelul primar şi fundamental al bisericii nu trebuie să fie acela de a ridica din ce în ce mai multe lăcaşe sfinte şi de a aduna cât mai mulţi credincioşi, ci de a împărtăşi realizarea spirituală. Stupii lipsiţi de mierea comuniunii cu Divinul nu au nici o valoare, Isus ne-a avertizat că "orbii nu-i pot conduce pe orbi". Cine nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, nu-i poate învăţa nici pe ceilalţi. Eu i-am spus Maestrului meu că nu voi vorbi niciodată unei congregaţii despre Dumnezeu, atâta timp cât eu nu am ajuns la Realizare, la cunoaşterea Divinului.
[5] Matei 18:20.
Dumnezeu ne-a dăruit mijloacele prin care putem anihila karma: permite-le acţiunilor să-ţi fie călăuzite de înţelepciunea lăuntrică, nu de influenţele exterioare; autocorectează-te neîncetat, acceptă şi urmează instrucţiunile spirituale şi luminatoare ale unui învăţător autentic; crede cu fermitate în adevărul că eşti un copil al lui Dumnezeu, creat după chipul şi asemănarea Sa; asociază-te întotdeauna cu persoanele care au aceleaşi ţeluri ca şi tine; şi pune în practică tehnicile spirituale care te pot conduce la realizarea, la experimentarea şi cunoaşterea reală a Divinului. "O Arjuna, ascultă înţelepciunea Yoga, prin cunoaşterea căreia vei spulbera încătuşările karmei." [6]
[6] Bhagavad Gita 11:39.
Aici, toţi căutătorii învaţă ce să facă în tăcerea meditaţiei şi, în special, pătrund în tainele practicii Kriya Yoga, astfel încât să experimenteze cu adevărat comuniunea cu Divinul. Iată de ce Asociaţia Realizării Sinelui ia amploare şi se dezvoltă în întreaga lume. Această cale spirituală a fost creată de marii Maeştrii ai Indiei, pentru a creştiniza bisericile şi pentru a le arăta oamenilor că unicul ţel al religiei este comuniunea şi realizarea lui Dumnezeu. Fie ca noi toţi, prin exemplul propriei vieţi, să devenim un mesager al Luminii Eterne.