Sumar - PARAMAHANSA YOGANANDA - Conferinţe, discursuri

 << 

 >> 

8. INDICI Al PROGRESULUI MEDITAŢIEI

1930

Foto: Anul 1924 - Denver

Pe măsură ce căutătorul progresează pe calea spirituală şi existenţa îşi dezvăluie din ce în ce mai mult realitatea, el înţelege din ce în ce mai clar că întrebarea fundamentală la care trebuie să- şi răspundă este: "Cine sunt eu? De ce mă aflu aici?" Animalul nu deţine puterea de a-şi analiza condiţia sau mediul în care trăieşte; numai omul are această capacitate raţională introspectivă şi discursivă. Fiinţa umană, prin inteligenţa superioară care i-a fost oferită, nu trebuie să se limiteze doar la a mânca, a munci, a se căsători şi a procrea, ci are datoria să-şi îmbunătăţească viaţa, să înţeleagă menirea acestei creaţii şi să descopere libertatea sufletului.

Mai presus de toate cărţile care au fost scrise şi care se vor mai scrie, Cartea Supremă a Naturii rămâne cea mai greu de descifrat şi de pătruns. Însă întreaga creaţie, inclusiv capitolul existenţei umane, pot fi citite foarte uşor atunci când Dumnezeu ne devine învăţător. India ne-a arătat calea de comuniune divină cu El, prin metodele corecte de meditaţie. Contactul cu Dumnezeu este posibil prin meditaţie şi liniştirea totală a minţii. Nimeni nu poate medita dacă gândurile îi aleargă în toate direcţiile. Iar o minte necontrolată şi aflată sub influenţa simţurilor nu are cum să-L realizeze pe Dumnezeu. Unde îţi este inima, acolo îţi va fi şi mintea. Aşadar, dacă îţi controlezi sentimentele şi senzaţiile, atunci îţi va fi foarte uşor să-ţi focalizezi atenţia asupra Divinului [1] şi să obţii tot ce-ţi aparţine de drept. Exact acelaşi lucru l-a spus şi Isus: "Caută mai întâi împărăţia Tatălui, virtutea şi neprihănirea Sa, şi toate celelalte lucruri ţi se vor da pe deasupra."[2]

[1] Calea Kriya Yoga, aşa cum a fost învăţată de Paramahamsa Yogananda, include tehnici ştiinţifice de interiorizare şi de eliberare a minţii de sub influenţa simţurilor şi a distragerilor senzoriale, astfel încât căutătorul să poată fi absorbit pe deplin în comuniunea divină lăuntrică.

[2] Matei 6:33.

Meditaţia profundă şi comuniunea totală cu Dumnezeu conduc la trezirea în Fiinţa Sa Supremă. Numai Spiritul Său este capabil să îndrepte toate relele din lume şi din oameni. Dar pentru aceasta, căutătorul trebuie să depună un efort susţinut de realizare a Conştiinţei Divine şi de a manifesta bunătatea infinită a Tatălui în lăuntrul fiinţei sale. Căutătorul sincer şi devotat ştie că virtutea este mult mai încântătoare şi mulţumitoare decât viciul; el ştie că faptele călăuzite de influenţa obiceiurilor bune sunt mult mai plăcute decât acţiunile aflate sub influenţa amăgitoare a obiceiurilor rele. Obiceiurile bune dau naştere bucuriei şi fericirii; obiceiurile greşite atrag după ele numai suferinţă şi durere. Comportamentul mecanic, trăirea în rutină a vieţii au drept rezultat monotonie, indiferenţă, nelinişte, griji, frică, dezgust, deziluzie. Obiceiul de a urma cursuri spirituale, de a merge la biserică şi citi cărţi sacre dau naştere inspiraţiei şi dorinţei pentru Dumnezeu. Însă numai concentrarea şi meditaţia devoţională sfârşesc prin a produce realizarea.

Meditaţia pare a fi unul dintre cele mai dificile obiceiuri pe care şi-l poate forma omul, deoarece începătorii, novicii sunt asaltaţi de tot felul de gânduri amăgitoare, care le sugerează ideea că trebuie să se aştepte la rezultate imediate. Efectele meditaţiei apar încet, dar sigur. Mulţi începători sunt atraşi de spiritualitate ca de o formă de "distracţie" non-conformistă. Alţii se aşteaptă ca eforturile să le fie pe loc încununate de succes, prin manifestarea luminilor celeste, a zeităţilor şi sfinţilor. Asemenea aşteptări sunt premature. Viziunile reale apar în urma unui progres spiritual îndelungat şi stabil. În general, experienţele sau trăirile aşa-zis supranaturale aie novicilor nu sunt decât simple halucinaţii. Pentru a evita invazia acestor imagini false născute de mintea subconştientă, de mare ajutor este ca în timpul meditaţiei ochii să fie ţinuţi pe jumătate deschişi şi ferm focalizaţi în punctul dintre sprâncene - sălaşul concentrării şi al percepţiei supraconştiente. Şi, ceea ce este cel mai important, nu iubi sau dori viziunile mai mult decât pe Dumnezeu.

Indiciile reale de progres în meditaţie sunt următoarele:

•   Amplificarea păcii şi liniştii lăuntrice.

•  Trăirea conştientă a calmului interior care, în meditaţie, se metamorfozează într-o beatitudine din ce în ce mai profundă.

•   Intensificarea capacităţii de înţelegere şi obţinerea răspunsurilor la întrebări prin starea intuitivă a percepţiei lăuntrice.

•   Sporirea eficienţei mentale şi fizice în activităţile zilnice.

•   Iubirea pentru meditaţie şi dorinţa de a menţine pacea şi bucuria stării meditative, preferându-le pe acestea atracţiei faţă de lucrurile materiale.

•   Expansiunea conştiinţei şi iubirea necondiţionată faţă de tot ce există.

•   Contactul real cu Dumnezeu şi venerarea Sa ca Beatitudine permanent înnoitoare trăită în meditaţie şi în manifestările Sale omniprezente dinăuntrul şi dincolo de întreaga creaţie.