Sumar - PARAMAHANSA YOGANANDA - Conferinţe, discursuri

 << 

 >> 

14. MIRACOLELE ŞTIINŢEI RAJA YOGA

Compilaţia unei lecturi şi articol purtând acelaşi titlu şi realizate, cu aproximaţie, între 1926 şi 1927; cu citate din "Autobiografia unui Yoghin"

Un "miracol" este în general considerat un efect sau un eveniment ilogic, ori supranatural, însă toate fenomenele şi evenimentele din universul nostru fizic apăre ca urmare a unor legi exacte şi perfect explicabile. Aşa-numitele puteri miraculoase ale sfinţilor sau înţelepţilor sunt efectele naturale ale înţelegerii lor profunde şi precise a legilor subtile care operează înăuntrul cosmosului conştiinţei. Nu putem afirma despre nici un lucru că este "miraculos", ori putem spune că absolut totul este un miracol. Faptul că fiecare om se manifestă printr-un trup atât de complex şi că ne aflăm pe această planetă, gravitând în spaţiu printre nenumăraţi aştri şi corpuri cereşti- ce poate fi mai miraculos? Este diversitatea şi infinitatea vieţii o banalitate? - Autobiografia unui Yoghin

Foto: Anul 1926 - New York

Raja Yoga - sau "Yoga Regală" - este ştiinţa realizării Sinelui, a desăvârşirii; o tehnică de reunificare a sufletului cu Spiritul, a omului cu Creatorul său. Această ştiinţă, dezvoltată şi experimentată de înţelepţii Indiei antice, a fost sistematizată, structurată şi condensată de Patanjali în aforismele sale, Yoga Sutra. Raja Yoga este crema, vârful tuturor disciplinelor spirituale: devoţiune, acţiune corectă, autocontrol fizic, emoţional şi mental, şi comuniune divină prin metode ştiinţifice de concentrare şi meditaţie. Realizarea finală, emanciparea întru Dumnezeu, "face ca toate lucrurile să devină posibile", pentru că ea ne învaţă cum să transformăm efemerul în etern, mărginitul în infinit, necunoscutul în omniscient.

Occidentul excelează în ştiinţele fizice, care ne oferă cunoaşterea materială şi invenţiile tehnologice. Orientul este specializat în ştiinţa spirituală, care armonizează sufletul cu Infinitul. Observaţia mea este că, trăind de ceva vreme aici, în America, oamenii au prea puţine cunoştinţe în ceea ce priveşte ştiinţa spirituală şi adevărurile nepieritoare descoperite de Orient. Foarte mulţi trăiesc în confuzie şi se lasă controlaţi de tot felul de prejudecăţi.

Un geniu spiritual real nu este un magician sau un ghicitor

Pe când mă aflam în Seattle, am mers la centrul de imigrări pentru a primi viza de intrare în Vancouver, British Columbia. Deşi stăteam de ceva vreme în biroul funcţionarului care trebuia să-mi elibereze viza respectivă, acesta nu-mi acorda nici o atenţie; intrigat de turbanul pe care-l purtam. Pur şi simplu, se făcea că nu mă vede. Atunci am bătut uşor cu degetele în masă, gest care l-a făcut să se ridice de pe scaun fără tragere de inimă. Îndreptându-se agale spre mine şi aruncându-mi o privire zeflemitoare, fixându-şi ochii asupra turbanului, m-a întrebat: "Ştii să citeşti în globuri de cristal? Poţi ghici viitorul? Sau eşti un îmblânzitor de şerpi?"

L-am asigurat că scopul meu în America nu este de a ghici oamenilor viitorul şi nici de a da reprezentaţii magice. După ce i-am explicat că nu sunt un fachir şi că doresc o viză pentru a putea călători în Vancouver, el mi-a zis să revin în ziua următoare.

A doua zi m-am reîntors şi am adus cu mine o carte pe care o scrisesem mai demult şi câteva copii ale poemelor mele. Fără să-i spun nimic, i-am înmânat cărţile. După ce a citit câteva rânduri şi i-am văzut în ochi regretul pentru ieşirea pripită pe care o avusese în ziua anterioară, i-am zâmbit şi i-am spus: "Dragă prietene, ştiai că indienii nu au cunoscut arta producerii globurilor de cristal? Originea acestora este de provenienţă occidentală. De aceea, chiar m-a surprins să aud ieri că hinduşii ghicesc viitorul cu asemenea cristale."

"Iar în privinţa acestor ghicitori, să ştii că ei există într-un număr destul de mare şi în America, la fel ca şi în India; însă asta nu cred că te face să-ţi întrebi toţi concetăţenii îmbrăcaţi puţin mai diferit dacă sunt sau nu ghicitori."

Nu toţi hinduşii sunt fachiri, înghiţitori de săbii, sau ghicitori. Iar aceia care profesează cu adevărat această artă nu cred în supoziţii sau probabilităţi linguşitoare, prin care să le spună femeilor necăsătorite, pentru patru-cinci dolari, că vor avea bărbaţi bogaţi şi vor duce o viaţă îndestulată şi fericită. Înţelepţii hinduşi urmăresc să-i ajute pe oameni să-şi rezolve problemele vieţii şi sa­şi modifice în bine "viitorul". Sărăcia sau opulenţa, boala sau sănătatea, bucuria sau tristeţea sunt efecte ale propriilor noastre acţiuni trecute; iar viaţa prezentă şi acţiunile pe care le întreprindem acum ne vor determina viitorul. Geniile spirituale pot diagnostica ştiinţific modul în care poate fi aplicată în viaţa umană legea cauzei şi efectului. Ei nu cred în soartă, într-un curs predestinat apărut fără o cauză anume; şi nu-i păcălesc pe oameni cu preziceri imaginare, ambigue, frauduloase. Adevăraţii astrologi hinduşi au studiat ştiinţific cauzalitatea care le guvernează oamenilor faptele, iar ţelul urmărit de ei nu este simpla prezicere a viitorului, ci doresc să ne înveţe arta sublimă prin care să ştim cum să prevenim un eveniment neplăcut, ori să stimulăm fructificarea unui efect pozitiv şi benefic rezultat în urma unor acţiuni trecute bune. Astrologii autentici nu-şi ţin alături discipolii pentru a le astâmpăra acestora curiozitatea, ci îşi învaţă studenţii doar acele lucruri care îi pot ajuta şi de pe urma cărora pot obţine beneficii semnificative, deoarece, spun ei, nu are nici un rost să dezvălui cuiva un lucru care urmează să i se întâmple, atâta timp cât persoana respectivă nu cunoaşte o modalitate de a-şi controla sau modifica destinul pe care singură şi l-a creat. Uneori ignoranţa este beatifică.

I-am mai spus funcţionarului de la emigrări: "Într-adevăr, fachirii şi magicienii indieni au obiceiul să dea reprezentaţii stradale, unele chiar fascinante. Însă, deşi unii dintre ei posedă puteri neobişnuite, majoritatea nu sunt decât nişte scamatori foarte pricepuţi. Magia lor nu este altceva decât o iluzie optică. În acest sens, orientalii au ajuns cu mult înaintea semenilor lor occidentali."

Apoi, într-o manieră mai deschisă, am continuat: "În America am întâlnit mulţi oameni ipocriţi îmbrăcaţi cu costume şi pălării, dar nu am asociat niciodată ipocrizia cu purtatul acestor veşminte. Dacă aş fi făcut-o, ar fi însemnat să-i cataloghez pe toţi drept ipocriţi. Similar, nu înseamnă că toţi hinduşii care poartă turbane sunt magicieni sau fachiri, înghiţitori de săbii sau îmblânzitori de cobre."

Eliminându-şi din minte prejudecăţile, funcţionarul mi-a spus pe un ton prietenesc: "Îmi pare rău. Fără îndoială că mulţi hinduşi au suferit pe nedrept de pe urma acestor raţionamente greşite, pe care opinia publică occidentală şi le-a format datorită impresiilor greşite lăsate de anumiţi conaţionali de-ai dumneavoastră."

I-am răspuns: "Aşa este. Dar acum nu înseamnă că toţi hinduşii ar trebui să renunţe să mai poarte turbane, pentru simplul fapt că viaţa unora dintre semenii noştri nu este tocmai exemplară; aşa cum nici americanii nu au de ce să înceteze să se mai îmbrace în costume, deoarece unii din confraţii lor preferă să fie ipocriţi. Influenţaţi de reprezentaţiile fachirilor de stradă şi de aspectul neîngrijit sau sărcăcios al hamalilor şi zilierilor, turiştii occidentali care vizitează India au impresia că un hindus nu poate fi civilizat dacă nu se îmbracă la costum şi cravată. Multitudinea de tradiţii şi obiceiuri prezente în întreaga lume sunt influenţate şi datorate varietăţii condiţiilor climaterice. Adevărata dezvoltare a omului constă în cultivarea şi elevarea puterii sale mentale."

Yoghinii adevăraţi ai Indiei sunt complet diferiţi de fachirii, înghiţitorii de săbii, îmblânzitorii de şerpi şi magicienii care materializează instantaneu mangotieri ce cresc până în înaltul cerului. Yoghinii reali nu sunt circari sau scamatori, ci suflete cu adevărat măreţe şi foarte dificil de recunoscut. Asemenea înţelepţi trăiesc în tăcere şi duc o viaţă cât se poate de simplă, deşi posedă cunoaştere divină şi puteri miraculoase, asemeni celor demonstrate de Cristos. Isus a spus: "Dacă nu vă pocăiţi şi nu deveniţi la fel ca nişte copilaşi, nu veţi putea intra în împărăţia Cerurilor. Însă acela care se smereşte... el va fi cel mai măreţ în împărăţia Tatălui." [1] Prin simplitate divină şi pioşenie sunt obţinute înţelepciunea infinită şi puterea supremă.

[1] Matei 18:3-4.

Miracole fizice şi mentale

"Întreaga creaţie este guvernată de legi imuabile. Principiile care operează în universul fizic - şi care pot fi descoperite de oamenii de ştiinţă - sunt numite legi fizice, sau naturale. Dar există totodată şi legi subtile care controlează planurile spirituale ascunse şi tărâmul lăuntric al conştiinţei: principii cognoscibile numai de ştiinţa yoga. Natura reală a materiei este înţeleasă clar nu de fizicieni, ci de înţelepţii realizaţi, de acei Maeştri care trăiesc întru Dumnezeu. Cu ajutorul acestei cunoaşteri supreme a fost capabil Isus Cristos să-i refacă slujitorului urechea tăiată de unul din apostolii săi." [2] - Swami Sri Yukteswar, în Autobiografia unui Yoghin

[2] "Şi unul din ei îl lovi pe slujitorul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Atunci Isus a intervenit şi-a zis: «Gata, ai suferit destul.» Şi i-a atins omului urechea, vindecându-l pe loc" (Luca 22:50-51).

Nu există nici o diferenţă între legile fizice şi supralegile sau miracolele realizate cu ajutorul cunoaşterii mecanismului minţii umane. Americanii înfăptuiesc miracole numai prin intermediul legilor fizice; yoghinii avansaţi înfăptuiesc miracole cu ajutorul minţii. Modul în care funcţionează aparatele de radio şi camerele fotografice sunt adevărate miracole pentru majoritatea hinduşilor; iar minunile etalate de yoghinii Indiei, prin simpla utilizare a puterilor mentale, reprezintă enigme de nepătruns pentru americani. În aceste vremuri de real progres ştiinţific şi tehnologic, când zi de zi apar invenţii uimitoare, înţelept este să investigăm în profunzime şi descoperirile spirituale miraculoase ale sfinţilor şi yoghinilor, care ştiu cum să opereze cu legile intrinseci creaţiei.

Yoga uneşte puterea minţii cu forţa cosmică. Tehnicile de concentrare din Raja Yoga au fost practicate chiar şi de prinţii şi regii Indiei, ale căror responsabilităţi şi îndatoriri statale arareori le acordau o clipă de răgaz. Aceste metode ne redau controlul asupra propriului destin şi pot transforma eşecurile - materiale, morale, sociale sau spirituale - în succese; tehnici care se potrivesc în egală măsură şi modului agitat de viaţă al maharajahilor occidentali, milionarilor şi miliardarilor americani.

Natura umană este pretutindeni aceeaşi. Un american are nevoie de linişte interioară şi putere spirituală la fel de mult ca şi un hindus. Americanii şi-au uşurat semnificativ munca fizică, în vreme ce indienii continuă să depună mult efort fizic pentru a-şi asigura cele necesare întreţinerii trupului. Astfel, teoretic, spre deosebire de semenii săi hinduşi, un om de afaceri occidental are mai mult timp liber la dispoziţie pentru a-şi dezvolta puterea minţii.

Avantajele şi superioritatea dezvoltării puterilor mentale "miraculoase" constau în simplul fapt că nu ne impun nici un fel de limitări. Un om de afaceri poate fi foarte uşor înfrânt de o concurenţă dură şi lipsită de scrupule. În momentul în care inteligenţa sau talentul său de a face afaceri este epuizat, el va cunoaşte eşecul, însă un geniu spiritual ştie că nu trebuie să se bazeze niciodată doar pe resursele intelectuale. El este capabil sa­şi pună la lucru supraputerile mentale nelimitate, pentru a materializa orice dorinţă. Aşa cum Dumnezeu este atotputernic, la fel devine şi raja yoghinul, care se uneşte conştient cu Creatorul său.

Încercările de a vindeca bolile cronice, de a cunoaşte succesul în viaţă, ori de a obţine pacea minţii prin mijloace fizice sunt foarte limitate, deoarece totul este guvernat de legea cauzei şi efectului. Când un om încearcă în mod repetat să-şi trateze bolile fizice sau tulburările mentale şi nu reuşeşte, el trebuie să înceteze orice efort şi să-şi îndrepte atenţia spre interior, pentru a descoperi acolo limitările care-l împiedică să realizeze ceea ce doreşte. În acest sens este necesar să deschidem acea fereastră interioară care ne permite accesul la puterile supra-miraculoase cu ajutorul cărora să ne controlăm şi să ne elevăm viaţa. Altminteri, vom fi simple marionete ale destinului pe care singuri ni l-am creat.

Din nefericire, oamenii trăiesc haotic - şi totuşi se cred atât de înţelepţi. Cu toţii aleargă cu disperare după bani pentru a-şi satisface dorinţele; viaţa lor este asemeni unui tren ce goneşte nebuneşte spre o singură direcţie: bani, bani, bani! Ignorând, uneori cu bună ştiinţă, finalul la care îi vor conduce astfel de atitudini, ei continuă să se joace cu tot felul de ambiţii şi plăceri triviale, până când părăsesc această lume fără să ia nimic cu ei. O viaţă trăită în acest mod este searbădă şi inutilă, în total dezacord cu învăţăturile spirituale şi cu tehnicile yoga ştiinţifice prin care ne putem desăvârşi existenţa - fizic, mental şi spiritual.

Fii propriul tău stăpân şi nu te lăsa controlat de obiceiuri, ci acţionează în permanenţă călăuzit de înţelepciunea infinită a Tatălui Ceresc. Ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu avem privilegiul şi libertatea de a ne transforma viaţa într-un paradis. Dumnezeu ne-a oferit mijloacele prin care putem face acest lucru şi ne-a înzestrat cu puterea de a-L cunoaşte. Prin ştiinţa Raja Yoga, Divinul ne-a dăruit tehnicile şi metodele cu ajutorul cărora să ne îndreptăm atenţia către El, astfel încât să-L putem contacta şi fiinţa în deplină comuniune cu El.

Miracole înregistrate în analele istoriei

În continuare vreau să dezvălui numai câteva din minunile autentice realizate de yoghinii Indiei, ale căror puteri "supranaturale" demonstrează faptul că ei s-au aflat cu mult înaintea vremurilor în care au trăit, înfăptuind miracole pe care ştiinţa modernă nu doar că nu le poate explica, ci de-abia le poate şi înţelege.

În urmă cu aproape şaptezeci de ani, sfântul oraş Banaras a fost martor al minunilor realizate de Trailanga Swami.[2] Pe atunci, înţeleptul ajunsese deja la venerabila vârstă de 250 de ani şi era capabil să privească în minţile oamenilor ca în nişte cărţi deschise; de asemenea, se spunea despre el că putea sta sub apa Gangelui două-trei zile fără întrerupere; se putea materializa instantaneu în orice loc dorea; putea înghiţi mari cantităţi de lichide sau alimente otrăvitoare, fără ca acestea să producă nici un efect asupra lui. Puterile sale erau într-adevăr uimitoare. Cunoaşte ştiinţa modernă un caz asemănător?

[2] "Autobiografia unui Yoghin", capitolul 31.

Un alt miracol al ştiinţei divine Raja Yoga a fost demonstrat în secolul trecut de Sadhu Haridas, care a fost îngropat de viu timp de şase săptămâni şi a cărui reprezentaţie incredibilă a fost confirmată de mai mulţi medici europeni şi consemnată în cărţile de istorie ale Indiei. După ce corpul i-a fost uns cu ceară şi închis într-un sac din pânză foarte rezistentă, Haridas a fost aşezat într-un sicriu din piatră şi îngropat la câţiva metri sub pământ, în curtea familiei regale a Punjabului, respectiv la palatul prinţului Ranjit Singh. Vreme de şase săptămâni, locul a fost în permanenţă păzit şi milioane de oameni au aşteptat cu sufletul la gură "dezhumarea" sfântului. La sfârşitul acestei perioade, sicriul a fost deschis şi, după îndepărtarea pânzei şi a stratului de ceară, doctorii francezi şi englezi care supravegheau experimentul au examinat corpul sfântului, declarându-l mort. Totuşi, câteva minute mai târziu, Sadhu Haridas a clipit din ochi şi a început să respire! Atunci, tunurile au bubuit de pe crenelurile fortului din Lahore (Punjab), anunţând în întregul ţinut vestea că Sfântul Haridas era viu şi nevătămat.

Chiar şi în zilele noastre există sfinţi care, din când în când, le demonstrează devoţilor avansaţi puterile lor miraculoase. Mama mea mi-a povestit că l-a văzut pe Lahiri Mahasaya (Gurul învăţătorului meu) într-o stare extatică în care îşi întrerupea la voinţă toate procesele vitale.[3] Dar marii yoghini au considerat dintotdeauna că manifestarea publică a puterilor divine, pentru satisfacerea curiozităţii căutătorilor superficiali, este o degradare spirituală şi o blasfemie la adresa legilor supreme ale Divinului. Deşi relaţia dintre noi era una foarte apropiată, mi-a trebuit totuşi destul de mult timp pentru a recunoaşte puterile miraculoase deţinute de Maestrul meu, Swami Sri Yukteswarji.

[3] "Spre uimirea tuturor acelora care veneau fie pentru a-l privi, fie pentru a căuta îndrumare, starea fiziologică obişnuită în care trăia Lahiri Mahasaya manifesta o mulţime de caracteristici supraumane: lipsa respiraţiei, veghea continuă, absenţa pulsului şi bătăilor inimii, ochi limpezi care nu clipeau ore în şir, o profundă aură de pace şi împlinire... Nici un vizitator nu pleca de lângă el fără să simtă o elevare reală a propriului suflet; toţi ştiau că au fost binecuvântaţi în tăcere de un om care fiinţează cu adevărat întru Dumnezeu." - Autobiografia unui Yoghin

Puterea infailibilă a lui Dumnezeu

Sri Yukteswar era întotdeauna foarte rezervat, iar conduita sa era cât se poate de pragmatică. Nimic din exterior nu-i trăda calităţile lăuntrice extraordinare. În vreme ce picioarele-i erau ferm aşezate pe pământ, mintea-i zburda neprihănită în infinitatea paradisului... Deoarece evita adeseori discuţiile pe tema tărâmurilor metafizice, singurul lucru cu adevărat "miraculos" ce putea fi observat la Gurul meu era simplitatea perfectă în care trăia. În nici o conversaţie nu făcea afirmaţii sau aluzii surprinzătoare, iar faptele-i erau întotdeauna de-o expresivitate şi libertate elocventă. Mulţi învăţători vorbesc despre miracole, fără să fie capabili să demonstreze practic ceea ce spun; Sri Yukteswar arareori făcea referire la legile subtile ale creaţiei, deşi le folosea la voinţă ori de câte ori dorea.

"Un om cu adevărat realizat nu va înfăptui niciodată un miracol, atâta timp cât nu primeşte în acest sens o confirmare lăuntrică clară" - explica Maestrul. "Dumnezeu nu doreşte ca secretele creaţiei Sale să fie dezvăluite oricui, la întâmplare. În plus, fiecare individ are dreptul inalienabil de a-şi folosi în mod liber voinţa. Un sfânt nu va încălca niciodată această independenţă." - Autobiografia unui Yoghin

Eu am avut privilegiul să fiu martor la foarte multe miracole manifestate de Gurul meu; dar dintre toate aceste minuni, pot dezvălui întregii lumi cum mi-am obţinut titlul universitar numai cu ajutorul puterii sale miraculoase. În anii de facultate obişnuiam să­mi petrec aproape tot timpul în ashram-ul Maestrului, absorbit în meditaţie şi în înţelepciunea prezenţei sale. Îmi amintesc că-mi neglijasem atât de mult învăţătura, încât nici nu mai ştiam unde-mi erau cărţile de studiu. Cu cinci zile înainte de examenul final, i-am destăinuit Maestrului că nu aveam de gând să mă prezint la examen, intenţie care l-a făcut să mi se adreseze cu gravitate: "În această situaţie, între noi va înceta orice relaţie." După care a insistat: "Totuşi, te rog măcar să fii prezent la examen." Apoi m-a asigurat că, deşi nu am studiat, voi absolvi facultatea şi-mi voi lua licenţa. Fără prea mare tragere de inimă, i-am promis că voi fi acolo, gândindu-mă că în acest fel îi voi îndeplini rugămintea şi voi avea şi prilejul să-i aştern învăţăturile pe paginile de examen.

După aceea m-a rugat, mai întâi cu blândeţe, apoi insistând cu asprime, să caut ajutorul unui eminent coleg şi prieten, Romesh Chandra Dutt. Îmi amintesc că în acea perioadă, pe toată durata examenului, în fiecare dimineaţă trebuia să-l întreb pe Romesh tot ce-mi trecea prin minte despre materiile de studiu şi să memorez răspunsurile sale. Din anumite puncte de vedere, examenul de licenţă de la universitatea din Calcutta este mult mai dificil chiar şi decât cel de la Harvard, deoarece profesorii sunt foarte exigenţi şi uneori chiar nedrepţi cu studenţii care dau acest examen. Eu am făcut tot ceea ce mi-a cerut Maestrul şi, spre marea mea surprindere, am primit la examene exact acele subiecte pe care le-am discutat cu Romesh şi la care el îmi oferise răspunsuri în orele noastre de pregătire. Chiar din prima zi, am fost atât de sigur că voi trece examenul încât am dezvăluit tuturor acest lucru; şi, într-adevăr, după ce mi-am obţinut licenţa, tatăl şi prietenii mei, care îşi pierduseră orice speranţă în ceea ce priveşte absolvirea facultăţii, mi-au spus că numai printr-un miracol a fost posibil aşa ceva. Acesta este şi motivul pentru care îmi semnez întotdeauna orice articol sau carte şi cu titlul universitar, titlu care îmi aminteşte de această experienţă unică şi de binecuvântarea primită prin puterea divină a Gurului meu.[3] Iar când l-am întrebat pe Maestru cum de-a fost posibil ceea ce s-a petrecut la examene, el mi-a răspuns că, acolo unde eforturile fizice şi cunoaşterea egotică limitată dă greş, credinţa, dăruirea şi înţelegerea modului de funcţionare a legilor supramentale fac adevărate miracole.

[3] La scurt timp după acest discurs, Paramahamsaji a renunţat să-şi mai folosească titlul universitar, simţind că acesta şi-a îndeplinit scopul pentru care Sri Yukteswar l-a ajutat să-l obţină - şi anume, să-i faciliteze autoritatea şi recunoaşterea în faţa occidentalilor sceptici. "Într-o bună zi, vei ajunge în Occident" - i-a spus Sri Yukteswar - "şi oamenii de acolo vor fi mult mai receptivi faţă de antica înţelepciune indiană dacă prezentarea acesteia este efectuată de un învăţător spiritual care deţine un titlu universitar."

Îmi amintesc că un prieten, care văzuse cât sunt de devotat Maestrului meu şi învăţăturii sale spirituale, a încercat odată să mă ridiculizeze, spunându-mi: "Îmi pare rău pentru tine, dar să ştii că Gurul şi Dumnezeu nu te pot ajuta să-ţi iei examenele." Dorind să-i ascult argumentele care l-au făcut să afirme acest lucru, însă fiind totodată convins că este perfect posibil contrariul vorbelor sale, i-am răspuns "De ce nu?". Pe atunci nici măcar nu visam că voi fi martorul viitoarei minuni despre care am vorbit.

Maestrul meu trăieşte astăzi în India şi nu-mi permite să dezvălui toate miracolele la care am asistat,[4] dar pot spune următoarele: nicăieri în lumea occidentală nu am găsit o singură persoană la fel de măreaţă ca el. Decât să mă bucur de confortul şi bunăstarea vieţii americane, aş accepta fără nici cea mai mică ezitare să trăiesc în sărăcia, foametea şi nesiguranţa care predomină în India, dar să fiu la picioarele Maestrului meu. Prin simpla atingere a mâinii sau picioarelor unei fiinţe realizate, un discipol receptiv şi devotat devine fermecat de spiritul infinit şi imuabil al Divinului.

[4] Swami Sri Yukteswar a intrat în mahasamadhi (vezi Glosar), părăsirea conştientă a corpului, în 9 martie 1936. În 1927, Occidentul nu era încă pregătit să primească şi să înţeleagă revelaţiile pline de inspiraţie care abundă în vieţile yoghinilor divini şi care au fost dezvăluite de Paramahamsaji douăzeci de ani mai târziu în cartea Autobiografia unui Yoghin.

Cunoaşterea directă a legilor Adevărului

"Progresul spiritual nu este determinat şi nici dovedit prin manifestarea în exterior a puterilor supranaturale, ci numai prin profunzimea beatitudinii în meditaţie..."

"Cât de rapid ne plictisim de plăcerile lumeşti! Dorinţele pentru tot felul de lucruri triviale continuă la nesfârşit; nefiind niciodată satisfăcut, omul aleargă în permanenţă după un ţel sau altul, însă ceea ce caută el cu adevărat, "acel altceva" este Dumnezeu, Spiritul Suprem care-i poate dărui bucuria veşnică..."

"După ce mintea a fost purificată prin Kriya Yoga de obstacolele senzoriale, meditaţia profundă îi furnizează devotului o îndoită dovadă a existenţei Divinului. Bucuria veşnic nouă este evidenţa existenţei Sale, o încântare ce pulsează intens în fiecare atom al fiinţei fiecăruia dintre noi. De asemenea, în meditaţie primim călăuzirea, răspunsurile Sale concrete la toate problemele pe care le avem." - Swami Sri Yukteswar, în "Autobiografia unui Yoghin"

Americanii care ştiu să asculte şi iubesc cu adevărat progresul au datoria să pătrundă mai în profunzime în învăţătura spirituală şi să nu se mulţumească doar cu simplul mesaj filosofic transmis de înţelepţii şi marii sfinţi ai Indiei. Ei trebuie să înveţe tehnicile care le permit să înţeleagă funcţionarea minţii şi modul în care pot fi controlate acele legi superioare care le pot transforma viaţa într-un paradis.

Cunoaşterea reală şi imaginaţia sunt două lucruri total diferite. Cine urmează învăţătura Raja Yoga, expusă mai mult decât elocvent în lecţiile Societăţii Yogoda,[5] va beneficia de ceva mai presus de orice închipuire: percepţia directă a Adevărului. Eu am ştiut încă de la început că, decât să mă îndop orbeşte cu tot felul de crezuri şi să mă mulţumesc cu asimilarea lor intelectuală, după care să sufăr de "indigestie spirituală", este mult mai bine să urmez instrucţiunile Gurului meu şi să obţin realizarea. Credinţa bazată pe dogme sau înţelegere raţională nu pot rezista prea mult în faţa realităţilor vieţii. Puterea, fermitatea convingerii ia naştere din realizarea concretă. Atunci nici măcar munţii nu-ţi vor sta în cale - adevăr pe care l-au demonstrat şi predicat Isus Cristos şi Marii Maeştri.[6] Nu te lăsa amăgit de jocurile iluziei. Caută înţelepciunea!

[5] Societatea Yogoda Satsang (vezi Glosar) este titulatura sub care este cunoscută în India Asociaţia Realizării Sinelui. În primii ani, Paramahamsaji a folosit termenul Yogoda în legătură cu munca sa începută în America.

[6] "Dacă aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi... chiar de veţi spune acestui munte «Ridică-te şi aruncă-te în mare», aşa va fi" (Matei 21:21).

Nimeni nu poate sta degeaba, fără să facă ceva; de aceea e bine întotdeauna să căutăm să facem ceva creativ, constructiv, şi să acţionăm pentru a-I face plăcere lui Dumnezeu. Aceasta a fost una din învăţăturile cu care m-a binecuvântat Maestrul meu. Singura sa dorinţă era să-şi ajute discipolii să intre în contact cu Dumnezeu. Oamenii însă îşi trădează fericirea şi se mulţumesc cu plăcerile mărunte oferite de lucrurile materiale, uitând că Dumnezeu este Stăpânul universului şi Sursa bucuriei veşnice. Caută-L numai pe El şi, realizând Adevărul, vei fiinţa în Căminul tău etern.

Poarta lăuntrică ce conduce către Puterea Divină şi Beatitudine

Cum de-a reuşit Cristos să-şi reînvie trupu-i crucificat? Cum au putut înfăptui Lahiri Mahasaya şi Sri Yukteswar toate acele miracole? Ştiinţa modernă, deocamdată, nu deţine un răspuns la aceste enigme; dar, o dată cu începutul Erei Atomice, capacitatea de înţelegere a minţii umane a crescut semnificativ. Astăzi, cuvântul "imposibil" devine din ce în ce mai puţin proeminent în vocabularul nostru. - Autobiografia unui Yoghin

Succesele, bunăstarea, vindecarea bolilor cronice, eliminarea obiceiurilor greşite - toate acestea şi multe altele pot fi realizate prin simpla deschidere a porţii sufletului. Imediat ce-i permitem puterii spirituale să ne vitalizeze fiinţa, toate eşecurile şi slăbiciunile se vor dizolva ca prin minune. Calmul şi pacea născute din meditaţia asupra Spiritului reprezintă izvorul nesecat al puterii divine.

Dumnezeu nu este parţial - El dezvăluindu-Se tuturor acelora care-I urmează calea şi respectă legile. Eu, o dată ce L-am descoperit înăuntrul meu, L-am descoperit pretutindeni. Încă din copilărie, L-am dorit numai pe El. Odată chiar i-am trimis o scrisoare, adresată "Dumnezeului din Ceruri"! Bineînţeles, oricine trimite o scrisoare, se aşteaptă să primească un răspuns. La scurtă vreme, înţelegând şi acceptând faptul că nu-mi va răspunde, aşteptările şi speranţele mele s-au transformat în râuri de lacrimi şi suspine. Totuşi, nu peste mult timp, răspunsul mult aşteptat a sosit - desigur, nu prin cuvinte tipărite sau scrise, ci printr-o viziune luminoasă extraordinară. Ce minunăţie!

Dumnezeu răspunde căutătorilor care-L doresc din tot sufletul, care meditează profund şi-şi deschid inima în faţa înţelepciunii Sale neţărmurite. O dată ce vălul ignoranţei este spulberat prin meditaţie, iubire şi comuniune lăuntrică, Dumnezeu ne arată deîndată poarta către Prezenţa Sa. Atunci, nu trebuie să facem altceva decât să batem insistent şi să ne rugăm cu stăruinţă: "Tată Ceresc, noi doi suntem Unul; Tu eşti în mine, eu sunt al Tău. Pacea, beatitudinea, omnipotenţa, înţelepciunea veşnică, totul domneşte în mine - în Dumnezeul Atotiubitor care-mi insuflă necontenit viaţă."