GLOSAR

Arjuna - discipolul căruia Bhagavan Krishna i-a dezvăluit mesajul nemuritor din Bhagavad Gita; unul din cei cinci prinţi ai neamului Pandava din poemul epic hindus Mahabharata.

Ashram - centru de practică yoga, sihăstrie, mănăstire.

Asociaţia Realizării Sinelui - societate fondată de Sri Sri Paramahamsa Yogananda în Statele Unite în anul 1920 (în vreme ce Societatea Yogoda Satsang din India a fost fondată în 1917) pentru promovarea şi propovăduirea mondială, în sprijinul şi ajutorul umanităţii, a principiilor spirituale şi tehnicilor de meditaţie din Kriya Yoga. Centrul internaţional şi cel principal se află în California, Los Angeles. Paramahamsaji a explicat că numele Asociaţiei Realizării Sinelui (Self-Realization Fellowship) semnifică "asocierea cu Dumnezeu prin realizare-de-Sine, precum şi prietenia cu toate sufletele aflate pe calea spirituală şi în căutarea adevărului".

Avatar - întrupare divină; din sanscritul avatara, cu rădăcina ava, jos", şi tri, "a trece". Acela care atinge uniunea cu Spiritul şi apoi revine pe pământ pentru a ajuta omenirea este numit avatar.

Avidya - literar, "non-cunoaştere", ignoranţă; manifestarea în om a iluziei cosmice, maya. Esenţial, avidya este ignoranţa omului faţă de natura sa divină şi realitatea Spiritului.

Aum - cuvânt-rădăcină sanscrit sau sunet-sămânţă simbolizând acel aspect al Divinului care creează şi susţine toate lucrurile; Vibraţia Cosmică Primordială. Aum-ul menţionat în Vede a devenit cuvântul sacru Hum pentru tibetani; Amen pentru greci, romani, evrei şi creştini; Amin pentru musulmani. Marile religii ale lumii susţin că toate lucrurile create îşi au originea în energia cosmică vibratorie Aum sau Amin, Cuvântul sau Duhul Sfânt. "La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul... Toate prin El s-au făcut [Cuvântul sau Aum], şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut" (Ioan 1:1,3).

Amen în ebraica veche înseamnă sigur, credincios, evlavios. "Aceste lucruri născute prin Amen, observatorul real şi cert, apărut la începutul creaţiei lui Dumnezeu" (Revelaţii 3:14). Aşa cum un motor de maşină produce sunete, la fel şi sunetul omniprezent Aum demonstrează existenţa "Motorului Cosmic", care susţine întreaga viaţă şi fiecare particulă a creaţiei prin energia vibratorie. În Lecţiile Asociaţiei Realizării Sinelui, Paramahamsa Yogananda descrie tehnici de meditaţie care pot conduce la experimentarea directă a lui Dumnezeu ca Aum sau Sfântul Duh. Această comuniune beatifică cu Puterea Divină invizibilă ("Mângâietorul, care este Duhul Sfânt" - Ioan 14:26) este adevăratul ţel ştiinţific al rugăciunii. (Vezi de asemenea Sat-Tat-Aum.)

Babaji - vezi Mahavatar Babaji.

Bhagavad Gita - "Cântecul lui Dumnezeu", scriptură indiană antică constituită din 18 capitole, parte componentă a epopeii Mahabharata. Prezentată sub forma unui dialog între avatarul Krishna şi discipolul său Arjuna chiar înainte de începerea istoricei bătălii de la Kurukshetra, Gita este un tratat profund al ştiinţei Yoga (uniunea cu Dumnezeu), oferind totodată reţete nepreţuite pentru găsirea fericirii şi a succesului în viaţa de zi cu zi. Este o alegorie, dar şi o istorie, un dialog spiritual despre lupta interioară între tendinţele bune şi cele rele ale omului. Krishna simbolizează maestrul, spiritul sau Divinul; Arjuna reprezintă aspirantul la spiritualitate. Despre această scriptură universală, Mahatma Gandhi a scris: "Aceia care meditează asupra Gitei vor găsi în ea de fiecare dată înţelesuri noi. Nu există întrebare sau problemă spirituală la care Bhagavad Gita să nu poată răspunde sau pe care să nu o poată rezolva definitiv."

Citatele din Bhagavad Gita prezentate în acest volum sunt interpretările proprii ale lui Paramahamsa Yogananda, pe care le-a tradus din sanscrită uneori literar, alteori prin traducere liberă, în funcţie de contextul discursului său. Pentru majoritatea citatelor din acest volum a fost folosită pentru comparaţie şi cartea sa "Dumnezeu Vorbeşte cu Arjuna: Bhagavad Gita - Ştiinţa Regală a Realizării Divine" (publicată de Asociaţia Realizării Sinelui în 1995). În discursurile în care el a parafrazat un pasaj din Gita mai liber pentru a accentua o anumită idee, interpretarea a fost păstrată şi notată în nota de subsol.

Bhagavan Krishna - un avatar care a trăit în India antică cu mii de ani înaintea erei creştine. Unul din înţelesurile acordate cuvântului "krishna" în scripturile hinduse este acela de "Spirit Omniprezent". Astfel, Krishna, ca şi Cristos, este un titlu spiritual semnificând magnitudinea divină a avatarului - a unităţii sale cu Dumnezeu. Termenul de bhagavan înseamnă "Dumnezeu". În perioada în care a purtat discuţia înregistrată în Bhagavad Gita, Krishna era conducătorul unui regat din nordul Indiei. La adolescenţă, Krishna îi încânta pe toţi cu muzica flautului său. În rolul din Gita, Krishna este considerat a reprezenta, în mod alegoric, sufletul cântând la flautul meditaţiei pentru a direcţiona toate gândurile rele înapoi în focul mistuitor al omniscienţei.

Bhakti Yoga - ramură a sistemului yoga in care apropierea de Dumnezeu se face prin iubire şi devoţiune. Vezi Yoga.

Brahman - Spiritul Suprem, Absolutul, Divinul Transcendent.

Brahma-Vishnu-Shiva - cele trei aspecte ale imanenţei lui Dumnezeu în creaţie. Ele reprezintă funcţia întreită a Inteligenţei Cristice (Tat) care ghidează activităţile Naturii Cosmice ale creaţiei (Brahma), menţinerii (Vishnu) şi distrugerii (Shiva). Vezi Trinitate.

Castă - în conceptul său originar nu a reprezentat un statut ereditar, ci o clasificare bazată pe capacităţile naturale ale fiecăruia. În evoluţia sa, omul trece prin patru nivele diferite, desemnate de anticii hinduşi ca sudra, vaisya, kshatriya şi brahmin. Sudra este interesat în general să îşi satisfacă dorinţele şi nevoile trupeşti; ce i se potriveşte cel mai bine unui astfel de om este munca fizică. Vaisya este ambiţios şi doreşte să câştige cât mai mult pentru a-şi satisface simţurile; el are o abilitate creativă mai mare decât a unui sudra, fiind interesat de afaceri, artă, agricultură sau de orice domeniu în care energia sa mentală găseşte împlinire. Kshatriya, satisfăcându-şi de-a lungul multor vieţi dorinţele stării de sudra sau vaisya, începe sa caute sensul vieţii; ei încearcă să îşi depăşească obiceiurile rele, să îşi controleze simţurile şi să facă numai ceea ce este bine şi corect. Un kshatriya, ca ocupaţie, poate fi un conducător, un nobil, un războinic. Brahminul şi-a depăşit natura inferioară, are o afinitate naturală pentru căutarea spirituală şi a ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu, fiind astfel capabil să îi înveţe şi să îi ajute şi pe alţii să se elibereze.

Centrul Cristic - kutastha sau ajna chakra în zona din mijlocul frunţii; centrul voinţei divin integrate şi al clarviziunii, şi al Conştiinţei Cristice; locul ochiului spiritual, cel de-al treilea ochi.

Chakra - în Yoga, şapte centri subtili ai vieţii şi conştiinţei, a căror proiecţie în planul fizic se află de-a lungul coloanei vertebrale şi în creier, care vitalizează şi însufleţesc corpul fizic şi pe cele subtile. Acestor centri li se mai spune şi "roţi" energetice, deoarece energia este concentrată în ei sub forma unui cerc din care radiază raze ale luminii şi vieţii. În ordine crescătoare, după numărul de raze energetice emise, aceşti centri sunt: muladhara (la baza coloanei, în zona coccigiană), svadhisthana (în zona sacrală, aproximativ 5 centimetri deasupra primului centru), manipura (în zona ombilicului), anahata (în zona pieptului, dorsală), vishuddha (zona cervicală, la baza gâtului), ajna (tradiţional, localizată la mijlocul frunţii), iar ultimul este sahasrara (aflat în creierul mare, chiar în creştetul capului).

Cei şapte centri sunt portiţe divine prin care sufletul descinde în corp şi prin care poate reveni la starea sa iniţială de libertate. Prin şapte paşi succesivi, sufletul se contopeşte cu Conştiinţa Cosmică. În ascensiunea conştientă prin cei şapte centri cerebrospinaii deschişi sau "treziţi", sufletul parcurge calea spre Infinit, singura cale prin care el se poate reuni cu Dumnezeu.

Tratatele yoga, în general, consideră că doar primii şase centri sunt chakre, ultimului acordându-i doar termenul de "cei de-al şaptelea". Toţi centrii însă sunt descrişi ca nişte lotuşi, ale căror petale se deschid ori se ridică, pe măsură ce conştiinţa şi energia se elevează.

Chitta - sentimentul intuitiv; un agregat al conştiinţei, în care se află inerente ahamkara (sentimentul de ego), buddhi (inteligenţa) şi manas (mintea sau conştiinţa senzorială).

Conştiinţa - omul experimentează trei stări ale conştiinţei: veghea, somnul şi visul. Dar el nu experimentează şi a patra stare, supraconştiinţa - însuşi sufletul său. Aşa cum omul muritor este conştient prin corpul său, omul cristic este conştient prin întregul univers, pe care îl simte ca şi trup al său. Dincolo de starea de conştiinţă cristică se află conştiinţa cosmică, experienţa unităţii cu Dumnezeu în conştiinţa Sa absolută, aflată mai presus de creaţia vibratorie, dar şi cu omniprezenţa divină manifestată în universurile fizice.

Conştiinţa Cosmică - Absolutul; Spiritul Suprem transcendent creaţiei. Poate fi trăită de fiinţa evoluată în starea de meditaţie-samadhi, stare de unitate cu Divinul. Vezi trinitate.

Conştiinţa Cristică - conştiinţa divină proiectată, imanentă în întreaga creaţie. În scripturile creştine, "Cristos" este denumit "unicul fiu", singura reflexie pură în creaţie a lui Dumnezeu Tatăl; în scripturile hinduse acesta este denumit Kutastha Chaitanya sau Tat, inteligenţa cosmică a Spiritului prezentă pretutindeni în creaţie. Este conştiinţa universală, unitatea cu Dumnezeu, manifestată de Isus, Krishna şi alţi avatari. Marii înţelepţi şi yoghini o cunosc ca fiind o stare de samadhi, meditaţie în care conştiinţa lor s-a identificat cu inteligenţa din fiecare particulă a creaţiei; ei simţind astfel întregul univers ca pe propriul lor corp. Vezi trinitate.

Conştiinţa Krishna - Conştiinţa Cristică, Kutastha Chaitanya. Vezi Conştiinţa Cristică.

Corpul astral - corpul subtil şi luminos al omului, compus din prana sau vitatroni; al doilea din cele trei învelişuri succesive care învăluie sufletul: corpul cauzal, astral şi fizic. Puterile corpului astral trezesc la viaţă trupul fizic, aşa cum electricitatea luminează prin filamentul becului electric. Corpul astral este format din 19 elemente: inteligenţa, egoul, sentimentul, mintea (conştiinţa-senzorială); cinci instrumente de cunoaştere (puterile senzoriale din interiorul organelor de văz, auz, mirosit, gust şi pipăit); cinci instrumente de acţiune (puterile executive din instrumentele fizice pentru procreare, excreţie, vorbire, mişcare şi îndemânare); şi cinci instrumente ale forţei vitale care funcţionează în circulaţie, metabolism, asimilare, cristalizare şi eliminare.

Corpul cauzal - esenţial, omul ca suflet este o fiinţă cauzală. Învelişul său cauzal este o idee-matrice pentru corpurile astral şi fizic. Corpul cauzal este compus din 35 de elemente ideatorii corespunzătoare celor 19 elemente ale corpului astral plus cele 16 elemente materiale ale trupului fizic.

Dharma - principiile eterne ale adevărului care susţin întreaga creaţie; datoria inerentă a omului este să trăiască în conformitate cu aceste principii. Vezi, de asemenea, Sanatana Dharma.

Diksha - iniţiere spirituală; din verbul-rădăcină diksh, a se dedica. Vezi, de asemenea, discipol şi Kriya Yoga.

Discipol - un aspirant spiritual care vine la un guru, maestru spiritual, pentru a învăţa cum să îl caute pe Dumnezeu, motiv pentru care stabileşte o relaţie spirituală eternă cu maestrul. În Asociaţia Realizării Sinelui, relaţia guru-discipol este realizată prin iniţierea, diksha, în Kriya Yoga. Vezi guru şi Kriya Yoga.

Duhul Sfânt - vezi Aum şi trinitate.

Egoism - sentimentul de ego, ahamkara (lit. "eu fac"), este principala cauză a dualismului sau a separării ireale dintre om şi Creatorul său. Ahamkara conduce fiinţele umane sub vraja iluziei, maya, unde subiectul (egoul) apare în mod fals ca obiect; creaturi care îşi imaginează că sunt creatori. Dizolvând conştiinţa egotică, omul se trezeşte la adevărata sa identitate divină şi îşi realizează unitatea cu Sursa Ultimă a Vieţii: Dumnezeu.

Elemente (cinci) - Vibraţia cosmică, sau Aum, structurează întreaga creaţie fizică, inclusiv corpul material al omului, prin manifestarea celor cinci tattva (elemente): pământ, apă, foc, aer şi eter. Acestea sunt forţele structurale, inteligente şi vibratorii în natură. Fără elementul pământ nu ar exista nici o stare a materiei solide; fără elementul apă, nici o stare lichidă; fără aer, nici o stare gazoasă; fără elementul foc, nici un fel de căldură; fără eter nu ar exista un fundal pe care să se proiecteze filmul cosmic. În corp, prana (energia cosmică vibratorie) pătrunde prin creştetul capului şi apoi este divizată în cinci curent elementari prin acţiunea celor cinci chakre inferioare: coccigian (pământ), sacral (apă), lombar (foc), dorsal (aer) şi cervical (eter). Terminologia sanscrită pentru aceste elemente este următoarea: prithivi, apas, tejas, vayu şi akasha. Energia cosmică - vezi prana.

Eter - în sanscrită, akasha. Deşi în prezent oamenii de ştiinţă spun că undele radio, magnetice etc se propagă prin eter, ei totuşi nu îl consideră un factor important şi nu îl includ în teoria ştiinţifică în care este explicată natura universului material. Însă înţelepţii indieni au vorbit de milenii de acest element. Paramahamsa Yogananda a descris eterul ca fiind fundalul pe care Dumnezeu proiectează filmul cosmic al creaţiei. Spaţiul conferă dimensiune obiectelor; eterul separă imaginile. Acest "fundal", o forţă creativă care coordonează toate vibraţiile spaţiale, este un factor esenţial şi necesar forţelor subtile - gândurile şi energia vitală (prana) - şi naturii spaţiale, el aflându-se la originea forţelor materiale şi a materiei. Vezi elemente.

Exerciţii de energizare - omul este înconjurat de energie cosmică, aşa cum un peşte este înconjurat de apă. Exerciţiile de energizare, create de Paramahamsa Yogananda şi predate în Lecţiile Asociaţiei Realizării Sinelui, îi permit omului să îşi reîncarce corpul fizic cu energie cosmică, ori prana universală.

Forţa vitală - vezi prana.

Guna - cele trei atribute ale naturii: tamas, rajas şi sattva - obstrucţia, activitatea şi expansiunea; sau materia, energia şi informaţia. În om, cele trei guna se manifestă ca ignoranţă sau inerţie, activitate sau luptă şi zbucium, şi puritate sau înţelepciune.

Guru - învăţător spiritual. Deşi termenul de guru este adeseori folosit pentru a desemna un învăţător sau instructor oarecare, un adevărat guru este acela care, pe deplin stăpân pe sine, şi-a realizat identitatea cu Spiritul omniprezent. Un astfel de om este pe deplin calificat să conducă discipolii pe calea interioară a realizării divine.

Când un devot este pregătit să Îl caute pe Dumnezeu, Divinul îi trimite un guru. Prin înţelepciune, inteligenţă, iluminare şi învăţătura unui astfel de maestru, Dumnezeu însuşi îl călăuzeşte pe discipol. Urmând învăţăturile şi sfaturile maestrului, discipolul este capabil să îşi realizeze dorinţa de împlinire în Dumnezeu. Un guru autentic, coordonat de Dumnezeu să-i ajute pe căutătorii sinceri să evolueze, nu este un învăţător obişnuit: el este un vehicul, un instrument a cărui voce, minte şi spiritualitate Dumnezeu le foloseşte ca un magnet pentru a atrage şi călăuzi sufletele pierdute să îşi regăsească drumul care să îi conducă spre nemurire. Un guru este Adevărul personificat, materializat în formă fizică. El este un agent mântuitor desemnat de Dumnezeu să ajute devotul sincer care doreşte să se elibereze din sclavia materială. Vezi maestru.

Swami Sri Yukteswarji scrie în Ştiinţa Sacră: "A sta cu adevărat în compania unui Guru, nu înseamnă neapărat a ne afla în preajma trupului său fizic (ceea ce uneori este imposibil), ci a comunica în mod direct cu el, de la inimă la inimă, a-i urma cu fermitate principiile şi de a trăi cu el în deplină armonie."

Guru ai Asociaţiei Realizării Sinelui - Maeştrii Asociaţiei Realizării Sinelui (Societatea Yogoda Satsang din India) sunt Isus Cristos, Bhagavan Krishna şi un număr de maeştri spirituali din timpurile contemporane: Mahavatar Babaji, Lahiri Mahasaya, Swami Sri Yukteswar şi Paramahamsa Yogananda. A arăta armonia şi unitatea esenţială dintre învăţăturile lui Isus Cristos şi preceptele yoga ale lui Bhagavan Krishna este una dintre sarcinile cele mai importante ale Asociaţiei Realizării Sinelui. Toţi aceşti guru, prin învăţăturile lor sublime şi instrumentalitatea lor divină, contribuie la realizarea misiunii Asociaţiei Realizării Sinelui de a oferi umanităţii o ştiinţă spirituală practică de realizare a lui Dumnezeu.

Gurudeva - "învăţător divin", un termen sanscrit de respect conferit unui învăţător spiritual; uneori putând fi tradus în limbile occidentale ca "Maestru spiritual".

Hatha Yoga - un sistem de tehnici şi posturi fizice (asana) care promovează sănătatea trupească şi calmul mental. Vezi yoga.

Iluzia cosmică - vezi maya.

Intuiţie - facultatea atotcunoscătoare a sufletului, care îi permite omului să experimenteze percepţia directă şi imediată a adevărului fără intermediul simţurilor sau minţii.

Jadava Krishna - Jadava este un termen care se referă la clanul regal din care făcea parte Bhagavan Krishna, fiind unul din numele sub care mai este cunoscut Krishna. Vezi Bhagavan Krishna.

Ji - un sufix care denotă respect, adăugat la sfârşitul prenumelor şi a titlurilor din India; de exemplu: Gandhiji, Paramahamsaji, Guruji.

Jnana Yoga - calea uniunii cu Dumnezeu, în care puterea discriminatorie a intelectului este transmutată în înţelepciunea omniscientă a spiritului.

Karma - efecte ale acţiunilor trecute, din viaţa actuală sau cea trecută; din sanscritul kri, "a face". Această lege divină universală, aşa cum este descrisă în scripturi, este aceea a cauzei şi efectului, a acţiunii şi reacţiunii, a sădirii şi semănării. În cursul evoluţiei, fiecare fiinţă umană, prin propriile gânduri şi acţiuni, devine modelatorul propriului destin. Orice tip de energii, benefice sau malefice, care au fost puse în mişcare, se vor întoarce la punctul lor de plecare - aşa cum un cerc se completează neîncetat pe sine. Înţelegerea legii karmice şi a dreptăţii oferite de aceasta ajută la eliberarea minţii de resentimentele arătate împotriva oamenilor şi lui Dumnezeu. Karma unei persoane o urmăreşte pe aceasta viaţă după viaţă, până când este arsă sau transcensă spiritual. (vezi reîncarnare)

Acţiunile cumulate ale fiinţelor umane care trăiesc în colectivităţi şi comunităţi, naţiuni, ori lumea ca întreg, constituie karma colectivă; aceasta producând efecte locale sau generale, în funcţie de preponderenţa binelui sau răului. Gândurile, dar şi acţiunile fiecărei fiinţe umane contribuie la bunăstarea sau denaturarea lumii şi a oamenilor.

Karma Yoga - calea uniunii cu Dumnezeu prin realizarea acţiunilor şi serviciilor îndeplinite fără ataşament. Prin altruism, oferind fructele propriilor acţiuni lui Dumnezeu, şi înţelegând că Unicul Făptuitor este Dumnezeu, devotul devine eliberat de ego şi îl experimentează pe Dumnezeu. Vezi yoga.

Krishna - vezi Bhagavan Krishna.

Kriya Yoga - ştiinţă spirituală sacră, apărută în India cu mii de ani în urmă. În aceasta sunt incluse anumite tehnici de meditaţie care conduc la realizarea Divinului. Paramahamsa Yogananda a explicat că rădăcina sanscrită a cuvântului kriya este kri, a face, a acţiona şi reacţiona; aceeaşi rădăcină este găsită în karma, principiul natural al cauzei şi efectului. Kriya Yoga este "uniunea (yoga) cu Infinitul printr-o anumită acţiune sau ritual (kriya)" Kriya Yoga, o formă a Raja Yoga ("regală" sau "completă"); este expusă de Krishna în Bhagavad Gita şi de Patanjali în Yoga Sutra. Renăscută în această epocă de către Mahavatar Babaji, Kriya Yoga este diksha (iniţierea spirituală) folosită de maeştrii Asociaţiei Realizării Sinelui. De când Paramahamsaji a trecut în mahasamadhi, diksha este oferită prin reprezentantul spiritual numit de Paramahamsaji, preşedintele Asociaţiei Realizării Sinelui/Societatea Yogoda Satsang din India (sau de altcineva numit de preşedinte). Pentru a putea fi iniţiaţi în disciplina Asociaţiei Realizării Sinelui, aspiranţii trebuie să îndeplinească anumite cerinţe spirituale. Cel care a primit diksha este un kriya yogi sau kriyaban. Vezi, de asemenea, guru şi discipol.

Kutastha Chaitanya - vezi Conştiinţa Cristică.

Lahiri Mahasaya - Lahiri a fost numele de familie al lui Shyama Charan Lahiri (1828-1895). Mahasaya este un titlul religios sanscrit, care semnifică "minte deschisă". Lahiri Mahasaya a fost discipolul lui Mahavatar Babaji, şi gurul lui Swami Sri Yukteswar (maestrul lui Paramahamsaji). Deşi era un învăţător cu puteri miraculoase, totodată el nu-şi neglija responsabilităţile familiale şi pe cele sociale. Misiunea sa a fost aceea de a crea pentru omul modern o yoga accesibilă, în care meditaţia să fie echilibrată şi completată prin îndeplinirea corectă a activităţilor zilnice. El a fost denumit Yogavatar, "Încarnarea Yoga". Lahiri Mahasaya a fost discipolul căruia Mahavatar Babaji i-a dezvăluit antica şi aproape pierduta ştiinţă a Kriyei Yoga, instruindu-l şi călăuzindu-l cum să-i iniţieze pe căutătorii sinceri. Viaţa lui Lahiri Mahasaya este descrisă în "Autobiografia unui Yoghin".

Laya Yoga - sistem care învaţă concentrarea şi absorbţia minţii prin focalizarea asupra anumitor sunete subtile, conducând la uniunea cu Dumnezeu în aspectul Său de sunet cosmic Aum. Vezi Aum şi yoga.

Lecţii - lecţiile Asociaţiei Realizării Sinelui.

Lecţiile Asociaţiei Realizării Sinelui - tehnici dăruite de Paramahamsaji, compilate într-o serie de lecţii care pot fi studiate acasă, accesibile oricărui căutător spiritual. Aceste lecţii conţin tehnici de meditaţie yoga predate chiar de Paramahamsaji, incluzând, pentru aceia care îndeplinesc anumite condiţii, şi Kriya Yoga.

Lumea astrală - sferă subtilă a creaţiei, un univers de lumină şi culoare compus din energii mai fine decât atomii, vibraţii ale energiei vitale sau vitatroni (vezi prana). Fiecare fiinţă, fiecare obiect/fiecare vibraţie din planul material are o contraparte a sa, deoarece universul astral este şablonul din care ia fiinţă universul material. În momentul morţii fizice, sufletul omului, învăluit în corpul astral luminos, urcă într-un nivel astral inferior sau superior, conform meritelor pe care le are, pentru a-şi continua evoluţia spirituală în acel tărâm subtil care permite mult mai multă libertate de acţiune. Aici el rămâne o anumită perioadă de timp până când va renaşte în planul fizic.

Lumea cauzală - în spatele lumii fizice materiale (atomi, protoni, electroni) şi a lumii subtile astrale, constituită din energie vitală luminoasă (vitatroni), se află lumea cauzală, ideaţională, ori lumea gândurilor (ideatroni). După ce omul evoluează suficient pentru a transcende universul fizic şi astral, el va ajunge în universul cauzal. În conştiinţa fiinţelor cauzale, universurile fizice şi astrale sunt descompuse în elementele lor esenţiale. Tot ce poate construi prin imaginaţie un om fizic, o fiinţă cauzală poate face în realitatea cauzală - singura limitare fiind însăşi gândul. În cele din urmă, fiinţa trebuie să dizolve şi acest ultim văl care îi învăluie sufletul - corpul cauzal - pentru a se putea uni cu Spiritul Omniprezent, aflat dincolo de orice tărâm vibratoriu.

Lumina astrală - lumină subtilă emanată din vitatroni (vezi prana); esenţa structurală a lumii astrale. Prin percepţia intuitivă atotcuprinzătoare a sufletului, devoţii aflaţi într-o meditaţie profundă pot percepe lumina astrală, în special prin ochiul spiritual.

Maestru - cel care a ajuns la realizarea finală. Paramahamsa Yogananda a spus: "Calităţile remarcabile ale unui maestru spiritual nu sunt fizice, ci spirituale... Dovada prin care poate fi demonstrată calitatea de maestru spiritual este abilitatea de a intra la voinţă în starea de suspensie totală (sarvikalpa samadhi) şi atingerea beatitudinii imuabile (nirvikalpa samadhi)" Vezi samadhi.

Paramahamsaji spune mai departe: "Toate scripturile susţin că Dumnezeu a creat omul după imaginea Sa omnipotentă. Controlul asupra universului pare a fi o facultate supranaturală, dar în realitate această putere este inerentă şi naturală în oricine realizează «reamintirea corectă» a originii sale divine. Oamenii realizaţi... sunt lipsiţi de sentimentul de ego (ahamkara) şi de dorinţe personale; acţiunile maeştrilor adevăraţi sunt realizate fără efort, în conformitate cu rita, virtutea naturală. În cuvintele lui Emerson, toţi marii înţelepţi devin «nu virtuoşi, ci Virtutea însăşi; atunci creaţia e depăşită şi Dumnezeu este mulţumit.»"

Mahasamadhi - în sanscrită, maha înseamnă "mare". Este meditaţia finală, comuniunea conştientă cu Dumnezeu, în timpul căreia maestrul se contopeşte în Aum şi renunţă la trupul fizic. Un maestru adevărat cunoaşte dinainte ziua în care Dumnezeu i-a hotărât părăsirea învelişului corporal. Vezi samadhi.

Mahavatar Babaji - "Marele avatar" nemuritor care în 1861 l-a iniţiat în Kriya Yoga pe Lahiri Mahasaya, restaurând astfel în lume o tehnică străveche ce conduce la eliberare. Permanent tânăr, el a trăit secole întregi în Himalaya, binecuvântând constant omenirea. Misiunea sa a fost să asiste şi să ajute profeţii în transmiterea mesajului divin. I-au fost conferite multe titulaturi care să-i descrie statura şi elevarea spirituală, dar el a adoptat simplul nume Babaji, din sanscritul baba, "părinte", "tată", şi sufixul ji, care denotă respect. Mai multe informaţii despre viaţa şi misiunea sa spirituală pot fi găsite în "Autobiografia unui Yoghin". Vezi avatar.

Mama Divină - aspectul divin activ în creaţie; shakti, sau Energia Creatorului Transcendent. Alţi termeni pentru acest aspect al Divinităţii sunt Natura, sau prakriti, Aum, Duhul Sfânt, Vibraţia Cosmică Inteligentă. De asemenea, aspectul personal al Divinului prin care se manifestă calităţi precum iubirea şi compasiunea.

În scripturile hinduse scrie că Dumnezeu este imanent şi transcendent, personal şi impersonal. El poate fi cunoscut ca Absolutul Transcendent, sau ca una din calităţile Sale eterne manifestate, cum ar fi iubirea, înţelepciunea, beatitudinea, lumina; în forma unei ishta (zeităţi); sau într-un concept precum Tatăl Ceresc, Mama Divină sau Prietenul Etern.

Mantra Yoga - comuniunea divină este realizată prin repetarea concentrată şi devoţională a unui sunet-rădăcină care să aibă o capacitate vibratorie spirituală benefică. Vezi yoga.

Maya - puterea iluzorie inerentă structurii creaţiei, prin care Unicul apare ca fiind multiplicat. Maya este principiul relativităţii, inversiei, contrastului, dualităţii, stărilor de opoziţie; "Satana" (lit., în ebraică, "adversarul") descris de profeţii Vechiului Testament; "diavolul", pe care Isus l-a descris pitoresc ca "ucigaş" şi "mincinos", deoarece "în el nu există nici un strop de adevăr" (Ioan 8:44).

Paramahamsaji a scris: "Cuvântul sanscrit maya înseamnă «măsurătorul»; este puterea magică din creaţie prin care limitările şi divizările sunt aparent prezente în Nemăsurabil şi Inseparabil. Maya este Natura însăşi - lumile fenomenale, aflate veşnic în tranziţie şi ca antiteză a Imuabilităţii Divine."

"În planul şi jocul (lila) lui Dumnezeu, unica funcţie a Satanei sau mayei este aceea de a încerca să distragă atenţia omului de la Spirit la materie, de la Realitate la irealitate. «Diavolul a păcătuit chiar de la început. Pentru acest motiv a apărut în manifestare Fiul lui Dumnezeu, care poate distruge lucrul diavolului» (Ioan 3:8). Manifestarea Conştiinţei Cristice în fiinţa omului distruge definitiv «lucrarea diavolului»."

"Maya este vălul care acoperă efemeritatea Naturii, neîncetata devenire şi transformare a creaţiei; vălul pe care fiecare om trebuie să îl dizolve, astfel încât să îl poată vedea pe Creator, eternul Imuabil, Realitatea veşnică."

Meditaţie - Termenul este folosit în sens general pentru a denota practica oricărei tehnici de interiorizare a atenţiei şi focalizarea ei asupra unui aspect al Divinului. Într-un sens mai specific, meditaţia este rezultatul încununat cu succes al practicii acestor tipuri de tehnici: experimentarea directă a lui Dumnezeu prin percepţie intuitivă. Este a şaptea etapă (dhyana) a căii descrise de Patanjali în Yoga Sutra, atinsă doar după ce s-a obţinut concentrarea în interiorul fiinţei, fără să existe nici o distracţie sau tulburare cauzată de impresiile senzoriale din lumea exterioară. În meditaţia profundă se poate experimenta al optulea nivel al căii Yoga: samadhi, comuniunea, unitatea cu Dumnezeu. Vezi yoga.

Medulla oblongata - punctul principal prin care forţa vitală (prana) pătrunde în corp; lăcaşul fizic al celui de-al şaselea centru cerebrospinal, a cărui funcţie este de a recepţiona şi dirija fluxul energiei cosmice. Forţa vitală este înmagazinată în al şaptelea centru (sahasrara), aflat în partea superioară a creierului; din acest rezervor ea este distribuită în întregul trup. Centrul subtil aflat în medulla este comutatorul principal, întrerupătorul care controlează recepţionarea, înmagazinarea şi repartizarea energiei cosmice.

Mintea supraconştientă - puterea atotcunoscătoare a sufletului care percepe adevărul direct, intuitiv.

Muntele Washington - nume folosit frecvent pentru Centrul Principal şi Internaţional al Asociaţiei Realizării Sinelui. Aceşti 50.100 m² au fost obţinuţi de Paramahamsa Yogananda în anul 1925. Aici a ridicat un centru al ordinului monastic Realizarea-de-Sine şi un centru administrativ principal de unde să răspândească în întreaga lume ştiinţa antică Kriya Yoga.

Ochi spiritual - ochiul intuiţiei şi al percepţiei omniprezente aflat în centrul cristic (ajna chakra sau kutastha) localizat între sprâncene. Devotul care meditează profund vede acest ochi ca pe un cerc auriu luminos care încercuieşte o sferă albastră opalescentă, iar în centrul acesteia se află o stea albă pentagonală. Din punct de vedere microcosmic, aceste forme şi culori epitomizează tărâmul vibratoriu al creaţiei (Natura Cosmică, Duhul Sfânt), Fiul sau Inteligenţa lui Dumnezeu în Creaţie (Conştiinţa Cristică) şi Spiritul nevibrator transcendent întregii creaţii (Dumnezeu Tatăl).

Ochiul spiritual este poarta prin care se pătrunde în stările finale ale conştiinţei divine. În meditaţie profundă, pe măsură ce conştiinţa devotului penetrează ochiul spiritual, în cele trei tărâmuri interioare menţionate mai sus, el experimentează succesiv următoarele stări: supraconştiinţa sau veşnic noua beatitudine a realizării sufleteşti, şi unitatea cu Dumnezeu ca Aum sau Duhul Sfânt; unitatea cu Conştiinţa Cristică, ori inteligenţa universală a lui Dumnezeu manifestată în creaţie; şi conştiinţa cosmică, unitatea cu omniprezenţa Divinului, care se află şi dincolo dar şi în interiorul manifestării vibratorii. Vezi, de asemenea, conştiinţă, conştiinţa cristică.

Explicând un pasaj din Ezechiel (43:1-2), Paramahamsa Yoganandaji a scris: "Prin ochiul divin aflat între sprâncene (în est), yoghinul îşi conduce conştiinţa în omniprezenţă, ascultând cuvântul sau Aum, sunetul divin al «apelor multe»: vibraţiile luminii care constituie singura realitate a creaţiei." În cuvintele lui Ezechiel: "După aceea el m-a adus la poartă, iar acea poartă dădea spre est; şi minune!, gloria lui Dumnezeu venea chiar din est; vocea Sa era precum zgomotele apelor învolburate şi pământul strălucea de Gloria şi Măreţia Sa."

Isus a vorbit şi el despre ochiul spiritual: "Când ochiul tău este unic, întregul trup îţi va fi scăldat în lumină... Însă ia seama ca lumina ta interioară să nu fie întuneric" (Luca 11:34-35).

Paramahamsa - un titlu spiritual semnificând un maestru realizat. Poate fi conferit de un guru adevărat unui discipol calificat. Literar înseamnă "lebăda supremă". În scripturile hinduse, hamsa sau lebăda simbolizează discernământul şi discriminarea spirituală. Swami Sri Yukteswar i-a acordat acest titlu preaiubitului său discipol Yogananda în anul 1935.

Paramguru - "gurul suprem" sau "marele guru"; maestrul unui guru. Pentru discipolii lui Paramahamsa Yogananda, paramguru se referă la Sri Yukteswar. Pentru Sri Yukteswar, însemna Lahiri Mahasaya. Mahavatar Babaji este param-paramguru pentru Paramahamsaji.

Patanjali — renumit exponent al sistemului yoga, în a cărui Yoga Sutra sunt expuse principiile căii yoga, divizată în opt etape: 1) yama, conduita morală; 2) niyama, observaţia religioasă; 3) asana, postura corectă pentru încetarea agitaţiei corporale; 4) pranayama, controlul curenţilor pranici subtili; 5) pratyahara, interiorizarea; 6) dharana, concentrarea; 7) dhyana, meditaţia; 8) samadhi, experienţa supraconştientă. Vezi yoga.

Prana - scântei de energie şi inteligenţă divină, mai subtile decât atomii, care constituie viaţa, pe care Paramahamsaji le-a tradus ca "vitatroni". În esenţă, gânduri condensate ale lui Dumnezeu; substanţa lumii astrale şi principiul vital al cosmosului fizic. În lumea fizică există două tipuri de prana: 1) energia cosmică vibratorie omniprezentă în univers, care structurează şi susţine toate lucrurile; 2) prana specifică sau energia care pătrunde şi susţine corpul uman prin cinci curenţi sau funcţii. Curentul prana îndeplineşte funcţia de cristalizare; vyana reprezintă circulaţia; samana, asimilarea; udana, metabolismul; iar apana, eliminarea.

Pranam - un mod de salut în India. Palmele se lipesc una de cealaltă şi sunt ţinute în dreptul inimii, în timp ce capul este aplecat până ce fruntea atinge vârful degetelor. Acest gest este de fapt o modificare a adevăratului pranam, lit. "salutul complet", din sanscritul nam, "a saluta sau închina până la pământ", şi prefixul pra, "complet". Salutul pranam este folosit pretutindeni în India. În faţa sannyasinilor sau a asceţilor, ori altor persoane aflate pe calea spirituală, poate fi însoţit şi de rostirea cuvântului "pranam".

Pranayama - controlarea conştientă a pranei (vibraţia sau energia creativă care susţine viaţa în trupul fizic). Ştiinţa pranayama este calea directă prin care se poate deconecta mintea de funcţiile vitale şi percepţiile senzoriale care leagă omul de conştiinţa-de-trup. Pranayama eliberează conştiinţa omului, astfel încât aceasta să poată comunica şi uni cu Dumnezeu. Toate tehnicile ştiinţifice care conduc la uniunea sufletului cu Spiritul pot fi trecute în categoria yoga, iar pranayama este cea mai măreaţă metodă yoga prin care se poate atinge uniunea cu Divinul.

Raja Yoga - calea "regală" sau supremă a uniunii cu Divinul. Eu îl învaţă pe căutător meditaţii ştiinţifice speciale, tehnici sau mijloace finale ce conduc la realizarea lui Dumnezeu, incluzând în structura ei formele esenţiale din celelalte sisteme yoga. Tehnicile de Raja yoga folosite de Asociaţia Realizării Sinelui conturează în general o conduită de viaţă care să creeze echilibrul perfect între corp, minte şi suflet, bazate pe o meditaţie din Kriya Yoga. Vezi yoga.

Răul - forţa satanică prin care este obstrucţionată omniprezenţa lui Dumnezeu în creaţie, manifestându-se ca dizarmonie în om şi natură. De asemenea, o definiţie mai amplă îl defineşte ca pe ceva contrar legii divine (vezi dharma) şi care îi provoacă omului pierderea conştiinţei unităţii sale esenţiale cu Dumnezeu, împiedicându-i realizarea-de-sine.

Realizare-de-Sine - Paramahamsa Yogananda a definit Realizarea Sinelui, astfel: "Realizarea-de-Sine este cunoaşterea - în crop, minte şi suflet - că suntem una cu omniprezenţa Divinului; că nu trebuie să ne rugăm să vină la  noi şi nici că este separată de noi,  ci faptul că omniprezenţa lui Dumnezeu este omniprezenţa noastră, că facem parte din El acum şi pentru veşnicie. Tot ce trebuie să facem este să ne îmbunătăţim cunoaşterea."

Reîncarnare - lege a evoluţiei, prin care fiinţele umane se întrupează repetat în vieţi succesive - pline de suferinţă, din cauza acţiunilor şi dorinţelor greşite, ori existenţe beatifice datorită parcurgerii căii spirituale. Aceste întrupări se repetă până când este obţinută relizarea-de-sine şi uniunea cu Dumnezeu. Realizând astfel transcenderea limitării şi imperfecţiunii conştiinţei fizice, sufletul este pentru totdeauna eliberat de condiţia reîncarnării. "Cel care este victorios îl voi face un pilastru al templului Dumnezeului meu, şi el nu va mai fi niciodată izgonit." (Revelaţii 3:12).

Conceptul reîncarnării nu aparţine exclusiv filosofiei orientale, ci a fost adoptat ca adevăr fundamental al vieţii de multe civilizaţii antice. Iniţial, biserica creştină a acceptat principiul reîncarnării, care a fost expus de gnostici şi de numeroşii părinţi spirituali creştini, inclusiv Clement din Alexandria, Origene şi Sfântul Ieremia. De-abia în anul 553 d.Hr., la al doilea conciliu de la Constantinopole, doctrina a fost oficial înlăturată din învăţăturile creştine. În prezent, mulţi gânditori occidentali au început să adopte legea karmei şi a reîncarnării, găsind prin ea o explicaţie clară şi corectă a inechităţilor existente în viaţă.

Respiraţie - "Afluxul în fiinţa umană a nenumăraţilor curenţi cosmici prin respiraţie induce tulburarea şi agitarea minţii" - a scris Paramahamsa. "Astfel, respiraţia este cea care îl leagă pe om de efemerele lumi materiale. Pentru a scăpa de suferinţa produsă de aceste tranzite şi pentru a pătrunde în tărâmul beatific al Realităţii, yoghinul trebuie să înveţe să îşi calmeze respiraţia prin meditaţie."

Revista Realizării Sinelui  - revistă trimestrială publicată de Asociaţia Realizării Sinelui, în care sunt prezentate convorbiri şi scrieri ale lui Paramahamsa Yogananda, conţinând totodată şi alte articole informative, spirituale şi practice de interes curent şi de o valoare nepreţuită. De asemenea, discursurile spirituale (satsang) ţinute de Sri Daya Mata, preşedinta Centrului Internaţional al Asociaţiei Realizării Sinelui.

Rishi - văzători, înţelepţi, fiinţe care manifestă înţelepciunea divină; în special înţelepţii iluminaţi ai Indiei antice cărora Vedele le-au fost revelate intuitiv.

Sadhana - disciplină spirituală. Practici meditative şi tehnici speciale prescrise de guru discipolilor săi, care, urmându-le corect, ajung la realizarea-de-sine.

Samadhi - etapa finală din sistemul yoga expus de Patanjali. Samadhi este atins când cel ce meditează, procesul meditaţiei (în care mintea este retrasă de la simţuri prin interiorizare) şi obiectul meditaţiei (Dumnezeu) devin Unul. Paramahamsa Yoganandaji a explicat: "În stadiile iniţiale de comuniune cu Dumnezeu (sarvikalpa samadhi) conştiinţa devotului se contopeşte cu Spiritul Cosmic; forţa sa vitală este retrasă din corp, care pare mort, rigid, inert. Yoghinul însă este pe deplin conştient de condiţia de suspensie în care se află corpul său. Pe măsură ce progresează spre stări superioare (nirvikalpa samadhi), el comunică cu Dumnezeu fără să mai fie nevoit să îşi controleze trupul şi să îl pună în tot felul de posturi. O astfel de fiinţă va păstra comuniunea cu Divinul chiar şi în timpul activităţilor zilnice." Ambele stări sunt caracterizate prin unitatea cu veşnic noua beatitudine a Spiritului, dar nirvikalpa este experimentată doar de maeştri foarte avansaţi.

Sanatana Dharma - lit., "religia eternă". Nume dat corpului principal din învăţăturile Vedice, care a ajuns să fie cunoscut sub numele de hinduism, după ce grecii au vorbit despre oamenii care trăiau pe malurile fluviului Indu ca induşi sau hindu. Vezi dharma.

Satana - lit., în ebraică, "adversar". Satana este forţa universală independentă care urmăreşte să menţină totul şi pe oricine în iluzia conştiinţei nespirituale a limitării şi separării de Dumnezeu. Pentru a realiza aceasta, Satana se foloseşte de armele maya (iluzia cosmică) şi avidya (iluzia personalităţii, a separării, ignoranţă). Vezi maya.

Sat-Tat-Aum - Sat, Adevărul, Absolutul, Beatitudinea; Tat, inteligenţa sau conştiinţa universală; Aum, vibraţia cosmică inteligentă şi creativă, cuvânt-simbol pentru Dumnezeu. Vezi Aum şi trinitate.

Siddha - lit., "acela care are succes". O fiinţă care a atins realizarea-de-Sine.

Sine - când este scris cu literă mare denotă scânteia divină din fiecare fiinţă, sau Atman, esenţa divină a omului, ca fiind complet diferit de sinele obişnuit, reprezentând personalitatea umană sau egoul. Sinele este Spiritul individualizat, a cărui natură este veşnic existentă, etern conştientă şi peren beatifică. Sinele sau Spiritul este fântâna interioară fiinţei umane din care izvorăşte iubirea, înţelepciunea, curajul, pacea, compasiunea şi toate celelalte calităţi divine.

Societatea Yogoda Satsang din India - denumirea sub care este cunoscută în India societatea înfiinţată de Paramahamsa Yogananda, fondată în 1917. Sediul central, Yogoda Math, este situat pe malurile fluviului Gange, în Dakshineswar, în apropiere de Calcutta, cu o filială în Ranchi, Bihar. În afară de centrele de meditaţie şi grupurile de pregătire de pe întreg cuprinsul Indiei, Societatea Yogoda Satsang mai are şi 21 de instituţii educaţionale, de la clasele primare până la colegiu. Yogoda este un cuvânt creat de Sri Sri Paramahamsa Yogananda, derivat din cuvântul yoga, "uniune, armonie, echilibru", şi da, "ceea ce informează, împărtăşeşte". Satsang înseamnă "asociere divină" sau "asocierea cu Adevărul". Pentru occidentali, Paramahamsaji a tradus această denumire indiană ca "Asociaţia Realizării Sinelui".

Sri - un titlu de respect. Când este folosit înaintea prenumelui unei persoane religioase, înseamnă "sfânt sau "venerat".

Sri Sri Rajarsi Janakananda (James J. Lynn) - preaiubit discipol al lui Paramahamsa Yoganandaji; primul său succesor la poziţia de preşedinte şi învăţător spiritual al Societăţii Yogoda Satsang / Asociaţia Realizării Sinelui, poziţie deţinută până la dispariţia sa, la data de 20 februarie 1955. Paramahamsaji l-a iniţiat pe dl. Lynn în Kriya Yoga în anul 1932, iar progresul spiritual foarte rapid al acestuia l-a făcut pe Guruji să i se adreseze adeseori cu apelativul "Sfântul Lynn", până în anul 1951, când i-a conferit titlul monahal de Rajarsi Janakananda.

Sri Sri Yukteswar - Swami Sri Yukteswar Giri (1855-1936), jnanavatar indian, "întruparea înţelepciunii", gurul lui Paramahamsa Yogananda şi paramguru pentru discipolii din Asociaţia Realizării Sinelui. Sri Yukteswarji a fost discipolul lui Lahiri Mahasaya. La cererea gurului lui Lahiri Mahasaya, Mahavatar Babaji, el a scris "Ştiinţa Sacră", un tratat care demonstrează unitatea dintre scripturile creştine şi cele hinduse; de asemenea, el l-a pregătit pe Paramahamsa Yogananda pentru misiunea sa spirituală mondială: răspândirea ştiinţei Kriya Yoga. Paramahamsaji a descris elogios viaţa lui Sri Yukteswarji în "Autobiografia unui Yoghin".

Suflet - reprezintă învelişurile cauzal şi astral ale fiinţei umane, care se dezvoltă de-a lungul multor vieţi. Esenţa sufletului este Spiritul veşnic conştient, etern existent şi permanent Beatific.

Supraconştiinţă - conştiinţa pură, intuitivă, clarvăzătoare şi etern beatifică a sufletului. Este un termen folosit câteodată pentru desemnarea unor stări din samadhi experimentate în meditaţie, dar în mod specific descrie prima stare din samadhi, unde omul transcende conştiinţa-de-ego şi îşi realizează sinele ca fiind creat după imaginea lui Dumnezeu. După ea urmează stările de realizare superioare: Conştiinţa Cristică şi Conştiinţa Cosmică.

Sunetul cosmic - vezi Aum.

Swami - membru al celui mai vechi ordin monastic indian, reorganizat la sfârşitul sec. VIII sau începutul sec. IX d.Hr. de către Swami Shankara. Un swami face mai multe legăminte de celibat şi renunţare la legăturile şi ambiţiile lumeşti, devotându-se meditaţiei şi altor practici spirituale, precum şi ajutorării umanităţii. În Ordinul Monastic Swami există zece titluri clasificatorii: Giri, Puri, Bharati, Tirtha, Saraswati şi altele. Swami Sri Yukteswar şi Paramahamsa Yogananda au aparţinut ramurii Giri ("munte").

Cuvântul sanscrit swami înseamnă "acela care este una cu Sinele (Swa)".

Swami Shankara - sau, Adi ("primul") Shankaracharya (Shankara+acharya, "învăţător") - cel mai ilustru înţelept al Indiei. Datele sale de naştere nu se cunosc cu certitudine; mulţi scolastici atribuindu-i perioada de sfârşit a sec. VIII şi începutul sec. IX. El a expus conceptul divin nu ca aspect al negaţiei, ci al afirmării, etern, omniprezent şi veşnic beatific. Shankara a reorganizat anticul Ordin al Swami-lor şi a fondat patru mari math (centre monastice de disciplinare şi educaţie spirituală), ale căror lideri în succesiune apostolică au purtat titlul de Jagadguru Sri Shankaracharya. Înţelesul termenului "jagadguru" este de "învăţător mondial".

Şcoala Ranchi - Yogoda Satsang Vidyalaya, fondată de Paramahamsa Yogananda în 1918 când Maharajahul din Kasimbazar i-a pus la dispoziţie palatul său de vară şi încă 25 de acri de pământ în Ranchi, Jharkhand, pentru a ridica o şcoală pentru băieţi. Proprietatea a fost obţinută definitiv în perioada în care Paramahamsaji a stat în India, în 1935-1936. În prezent, mai mult de două mii de copii frecventează cursurile şcolilor şi colegiilor Yogoda din Ranchi. Vezi Societatea Yogoda Satsang din India.

Tehnică de Concentrare - cunoscută şi sub numele de Tehnica Hong-Sau, predată în Lecţiile Asociaţiei Realizării Sinelui. Această metodă ajută în mod ştiinţific la retragerea atenţiei de la obiectele exterioare şi focalizarea ei asupra unui singur lucru. Concentrarea este o etapă premergătoare şi esenţială meditaţiei. Tehnica Hong-Sau este parte integrantă din ştiinţa Kriya Yoga.

Trinitate - când Spiritul manifestă creaţia, El devine Trinitate: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ori Sat, Tat, Aum. Tatăl (Sat) este Dumnezeul Creator existând dincolo de creaţie. Fiul (Tat) este inteligenţa omniprezentă a lui Dumnezeu în creaţie. Sfântul Duh (Aum) este puterea vibratorie a lui Dumnezeu care obiectivează sau devine creaţie.

Multe cicluri de creaţii şi disoluţii cosmice s-au produs şi evaporat în Eternitate (vezi yuga). În momentul disoluţiei cosmice, Trinitatea şi toate celelalte relativităţi ale creaţiei se dizolvă în Spiritul Absolut.

Vedanta - lit., "sfârşitul Vedelor"; filosofie izvorâtă din Upanishade, ultimele părţi din Vede. Shankara a fost exponentul cel mai de seamă al Vedantei, el declarând că Dumnezeu este unica realitate, iar creaţia este în mod esenţial o iluzie. Deoarece omul este singura creatură capabilă să Îl perceapă pe Dumnezeu, omul însăşi fiind divin, datoria sa principală este aceea de a-şi realiza propria natură.

Vede - patru scripturi hinduse: Rig Veda, Sama Veda, Yajur Veda şi Atharva Veda. În ele sunt descrişi psalmi, ritualuri şi texte de recitare pentru vitalizarea şi spiritualizarea tuturor fazelor vieţii şi activităţii omului.