| Sumar - PARAMAHANSA YOGANANDA - Conferinţe, discursuri |
Foto: Anul 1930 - de Crăciun
Chemarea vieţii şi chemarea morţii sunt imperative, dar chemarea lui Dumnezeu este cea mai importantă. De aceea, prin concentrare intensă şi profundă, avem datoria să ne dăruim inima şi sufletul Tatălui Ceresc şi să uităm complet de conştiinţa temporalităţii. Astăzi trebuie să ne folosim toată puterea sufletului, pentru a-I arăta Divinului că pe El îl iubim mai mult ca pe orice în viaţă. Să I ne închinăm continuu şi El ne va binecuvânta cu revelarea Prezenţei Sale.
Îndepărtaţi din minte gândul de timp şi spaţiu, extindeţi conştiinţa propriei fiinţe şi lăsaţi-vă pătrunşi de pace şi bucurie. Bucuria pură este dovada prezenţei lui Dumnezeu. Pe măsură ce meditaţi, simţiţi cum sufletul vă este îmbibat din ce în ce mai mult cu această bucurie neprihănită. Simţiţi contopirea în spiritul lui Cristos. Noi ne aflăm aici pentru a-l venera pe Cristos, dar şi pe Isus, omul care a manifestat Conştiinţa Cristică, precum şi pe toate acele suflete măreţe care fiinţează ca unul în această conştiinţă. Dumnezeu şi Cristos sunt Unul. Toţi maeştrii eliberaţi, prin comuniune perfectă cu Fiul, sau Conştiinţa Cristică, Kutastha Chaitanya, sunt unul cu Dumnezeu. Acesta este şi ţelul nostru.
Diamantul pur al Conştiinţei Cristice dăinuie neîntinat dedesubtul torentului gândurilor, sub rocile împovărătoare ale grijilor, însă el poate fi descoperit foarte uşor dacă ne folosim atenţia. Fie ca această zi să ne aducă zorii glorioşi ai trezirii din lumea onirică a materiei în bucuria eternă şi libertatea veşnică a Creatorului. Uniţi în spirit, cu toată iubirea, atenţia şi puterea noastră, să ne alăturăm palmele în dreptul pieptului şi să rostim într-un glas - Pranam.[1] Şi acum, să ne rugăm împreună:
"Ne închinăm Divinului Suprem. Domnului nostru Isus Cristos, Bhagavan Krishna, Mahavatar Babaji, Lahiri Mahasaya, Sri Yukteswar, sfinţilor tuturor religiilor, Conştiinţei Cristice prezente în noi toţi. Aum. Aum. Aum. Tată Ceresc, revarsă-ne în trup, minte şi suflet Conştiinţa Cristică, Lumina Inteligenţei Tale. Transmitem această umilă rugăciune întregii lumi: naşterea lui Cristos în trup să fie celebrată aşa cum o facem noi, în deplină comuniune cu Conştiinţa Cristică. Oriunde vom merge, vom vorbi tuturor despre această zi măreaţă şi-i vom inspira pe oameni să adopte celebrarea spirituală a Crăciunului cu o zi înainte de Sărbătoarea socială, pe 25 decembrie. Cristos este al lui Dumnezeu, iar festivităţile aparţin lumii; astfel, prin meditaţie îl venerăm pe Cristos în spirit, iar prin tradiţiile lumeşti îl venerăm în trup. Aum. Pace. Aum"
[1] Din pra, "complet", şi nam, "salutare" sau "plecăciune". Această formă de salut devoţional, în care palmele sunt apropiate în dreptul inimii, este o expresie de reverenţă faţă de Dumnezeu sau faţă de o fiinţă în care se manifestă Divinul.
Meditaţia nu este o înşiruire haotică de gânduri, ci focalizarea conştientă şi din ce în ce mai intensă a atenţiei către Dumnezeu - o bucurie profundă născută din contactul cu Spiritul Suprem. În acea tăcere lăuntrică, devotul imploră Prezenţa Divinului să i se reveleze, să-i descindă asupră-i. Cu o dorinţă arzătoare, el I se roagă necontenit şi-I cere să i se dezvăluie: "Arată-mi-Te! Vino la mine, pentru că eu sunt copilul Tău. O Doamne, aşa cum ai descins în Issus Cristos, vino şi la mine. Nu mă da uitării, fiindcă şi eu sunt al Tău." Atenţia trebuie să fie asemeni unui fluviu care devine din ce în ce mai măreţ pe măsură ce se apropie de oceanul prezenţei Divinului.
(După aceasta a urmat o perioadă de meditaţie. Revenind, Paramahamsaji a continuat cu următoarea povestire adevărată:)
Un doctor foarte materialist a pornit odată în căutarea unui sfânt, cu scopul de a-i combate acestuia învăţătura. "Imediat ce-l voi întâlni" - gândi doctorul în drum spre coliba înţeleptului - "îl voi trage de ureche şi-i voi dovedi eu că lumea este reală, nu Dumnezeu."
Nici nu-şi termină bine doctorul ideea, că un discipol al sfântului veni alergând spre el şi-i spuse: "Maestrul meu de-abia aşteaptă să vă întâlniţi, ca să-l tragi de ureche şi să-i araţi că Dumnezeu este ireal."
Deşi a fost mai mult decât surprins de cele auzite, doctorul nu renunţă la hotărârea de a-l întâlni pe sfânt. După ce ajunse în faţa acestuia, i-a spus: "Pentru prima dată în viaţă trebuie să recunosc că am greşit, deoarece simt că Dumnezeu este cel care te-a informat despre venirea mea şi intenţiile pe care le-am avut. Dar, te rog, spune-mi, eu îl voi putea întâlni vreodată pe Dumnezeu?"
Sfântul i-a răspuns: "Da, dacă te rogi cu sinceritate zi şi noapte, îl vei întâlni de două ori."
"Dar mintea-mi hoinăreşte neîncetat, nu stă o clipă locului" - se plânse doctorul.
"Nu are importanţă de câte ori mintea îţi tulbură atenţia" - îi răspunse înţeleptul. "Dacă de fiecare dată revii asupra rugăciunii şi meditaţiei, Dumnezeu îţi va răspunde negreşit."
O lună mai târziu, soţia fratelui doctorului se îmbolnăvi foarte grav, iar tratamentul naturist pe care-l urma aceasta impunea neapărat consumul de struguri - fructe care, din nefericire, nu mai erau în sezon. Doctorul, amintindu-şi de vorbele sfântului, că Dumnezeu îi va răspunde chemării, i-a şoptit fratelui său: "Nu-ţi face griji, pentru că-i voi găsi fructele de care are nevoie."
Aşa că doctorul a început să se roage, în speranţa că Dumnezeu îi va răspunde solicitării. Ziua a trecut şi seara târziu, aproape de miezul nopţii, el auzi o ciocănitură în uşă. Când deschise, văzu în prag un bărbat cu un coş plin,cu struguri. Uimit, doctorul îl întrebă ce-i cu el şi acesta îi răspunse: "Angajatorul meu vă trimite aceste fructe."
A doua zi, angajatorul servitorului îl sună pe doctor şi-i spuse: "Noaptea trecută, într-o viziune profundă, v-am văzut că aveţi neapărată nevoie de struguri. Soţia mea şi cu mine tocmai ne întorsesem dintr-o călătorie în nordul ţării, unde aceste fructe au început deja să se coacă şi ne-am gândit să luăm câteva kilograme cu noi. După cum v-am zis, aseară mi-a apărut în fată o Lumină orbitoare şi o Voce răsunătoare mi-a spus: «Du aceşti struguri doctorului X.» Imediat m-am ridicat din pat, dar, gândindu-mă că am visat, m-am întins la loc. Nu peste multă vreme, aceeaşi Lumină a reapărut şi Vocea mi-a repetat: «Du strugurii doctorului X.» La puţin timp, soţia a intrat în cameră şi mi-a povestit că a trecut prin aceeaşi experienţă ca şi mine. De aceea am hotărât că trebuie să vă trimitem deîndată strugurii respectivi."
Aşa a realizat doctorul că Dumnezeu i-a răspuns chemării. El i-a dus strugurii soţiei fratelui său şi, cu ajutorul acestor fructe binecuvântate direct de Dumnezeu, femeia s-a însănătoşit grabnic.
Aceasta este o întâmplare reală, pe care mi-a destăinuit-o doctorul - experienţă care i-a transformat radical viaţa.
Bineînţeles, Dumnezeu nu trebuie căutat de dragul unor asemenea experienţe, fiindcă atâta vreme cât există o dorinţă pentru astfel de "miracol", El nu va veni. Fără să ştie nimeni ceea ce simţim pentru El, trebuie să-L chemăm necontenit. Şi El va veni.
În această zi sfântă trebuie să încercăm mai mult ca niciodată să-L primim în inimile noastre şi să uităm complet de trecut şi de plăcerile lumeşti. Să ne rugăm împreună din toată inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea noastră devoţională.
Atunci când mă aşteptam cel mai puţin, Dumnezeu a venit la mine. Adeseori mi-a stat alături când mă plimbam pe malurile oceanului, aici în Encinitas. Sfântul Francisc şi mulţi alţi Sfinţi sunt chiar acum lângă noi, deoarece tărâmul astral se află în spatele vibraţiei grosiere a lumii fizice. Noaptea trecută am primit vizita scumpei noastre prietene Seva Devi [2] care, într-un trup astral perfect şi încântător, mi-a spus: "Sunt liberă. Mâine voi fi alături de tine în meditaţia de dinainte de Crăciun." Este o mare bucurie să o revăd, în adevăr şi cu mare reverenţă.
[2] Adeptă occidentală, căreia Paramahamsaji i-a acordat acest nume iniţiatic indian. Cu o lună înainte, ea şi-a părăsit definitiv trupul fizic datorită unei boli necruţătoare.
Cu toţii avem datoria să dezlegăm marile mistere ale vieţii şi morţii. Rostul acestora fiind unul singur: să ne îndemne să-L căutăm cu fervoare pe Dumnezeu.
Ştiu cât de mult ne lipseşte şi preaiubitul nostru prieten, Sfântul Lynn;[3] dar - în pofida voinţei sale - a fost nevoit să rămână în Kansas City de această dată. Însă el se află lângă noi, în spirit, chiar acum.
[3] Vezi Sri Sri Rajarsi Janakananda, în Glosar.
Mă rog neîncetat ca fiecare om să trăiască şi să se bucure zi de zi de comuniunea pe care o împărtăşim acum întru Dumnezeu. Inima-mi este atât de recunoscătoare; pur şi simplu este copleşită de bunătatea şi iubirea Tatălui nostru. El mi-a dăruit tot ce mi-am dorit în această viaţă; dar mai presus de toate, mi S-a dăruit pe Sine. Ce încântare! Cu multă vreme în urmă Se juca de-a v-aţi ascunselea în inima mea, însă acum este mai aproape ca oricând - se află chiar în spatele acestor manifestări "reale" şi ne aşteaptă.
Nu este nici o nevoie să continuăm să suferim, ci este suficient să facem un singur pas către El - pentru că preaiubitul nostru Părinte ne aşteaptă cu braţele deschise şi este gata să ne spiritualizeze şi să ne imortalizeze în Templul Eternităţii Sale.
Dragi prieteni, tigrul feroce al morţii sau bolii nu există decât în lumea imaginaţiei, în visul ignoranţei noastre. Fiţi sinceri în inimă şi suflet şi dăruiţi-vă devoţiunea doar lui Dumnezeu. Sinceritatea este esenţială. Concentrarea, focalizarea atenţiei în meditaţie nu trebuie să slăbească o clipă, pentru că Dumnezeul Atotputernic este cu noi.
"Tată, Mamă, Prietene, Preaiubite Spirit Suprem inimile noastre îţi sunt veşnic recunoscătoare pentru că, în loc să ne irosim timpul în frivolitatea materială, ne ajuţi să Te venerăm şi să-Ţi arătăm gratitudinea noastră."
(A urmat o scurtă perioadă de meditaţie.)
"Vocea inimii este Vocea Ta, O Doamne! În rugăciuni şi devoţiune îţi auzim ecoul vocii şi Te rugăm din suflet să nu ne cauţi pricină în karma trecută ori în neatenţia noastră prezentă, pentru a ne pedepsi cu absenţa Ta. Vino, revelează-Ţi prezenţa, fiindcă suntem copiii Tăi! Fie ca această zi sacră să devină o rază de lumină care să ne călăuzească pe cărările întortocheate ale vieţii şi să ne conducă la veşnica nemurire. Doamne, Tată Ceresc, încununează-ne cu gloria prezenţei Tale şi arată-ne că această zi este într-adevăr a Ta, total diferită de celelalte 364 de zile în care ne complăcem în mediocritatea materială."
"Doamne, binecuvântează-ne! şi insuflă-ne iubire în inimi, astfel încât clipă de clipă să gustăm din nectarul Beatitudinii Tale, să ne îmbibăm fiinţa cu Bucuria Ta neţărmurită şi să ne detaşăm de tumultul lumesc."
"O Spirit Divin şi Suprem! binecuvântează-ne să trăim necontenit în Conştiinţa Ta. De fiecare dată când suntem asaltaţi de conştiinţa materială, ajută-ne să Te dorim numai pe Tine. În visul lumii arareori avem o clipă de pace, dar în Templul Tău fiinţăm veşnic extatici, în beatitudinea comuniunii cu Tine, ne închinăm la picioarele Tale cu profundă reverenţă şi devoţiune. Tată, Tu eşti viaţa şi iubirea noastră. Tu eşti Stăpânul inimilor noastre - Revelează-ni-Te. Chiar dacă vezi că dăruirea noastră nu este suficient de profundă, nu Te îndepărta de noi şi preţuieşte sinceritatea şi hotărârea de care dăm dovadă."
"Fie ca iubirea Ta să strălucească veşnic pe sanctuarul devoţiunii noastre. Tată Ceresc, ajută-ne să nu devenim victime ale ispitelor, cărora le-am căzut pradă de atâtea ori prin utilizarea greşită a măreţului Tău cadou: raţiunea."
Să ne cufundăm din ce în ce mai profund în interior; să ne îmbăiem în bucuria celestă a acestui preţios moment, astfel încât întreaga viaţă să retrăim aceeaşi experienţă divină. "Preaiubite Cristos, în această sacră zi invocăm prezenţa ta. Fie ca iubirea şi conştiinţa ta să descindă pe altarul devoţiunii noastre. Tată Ceresc, luminează-ne neîncetat cu Prezenţa Ta şi, asemeni lui Isus Cristos şi toţi marii Sfinţi, să fiinţăm pentru vecie în Templul Tău. Aum. Aum. Aum"
(Meditaţie)
Măreţul Babaji, împreună cu Isus Cristos, au dăruit lumii această Asociaţie a Realizării Sinelui. Cristos a coborât printre noi pentru a ne eleva conştiinţa şi pentru a ne arăta adevărul; dar este foarte trist când vede că umanitatea nu doreşte să-l venereze în spirit. Compasiunea sa pentru toţi oamenii este reală; comuniunea cu el este reală - totuşi, aceste adevăruri înseamnă atât de puţin pentru majoritatea oamenilor, deoarece ei s-au îndepărtat de spiritul Crăciunului şi preferă să sărbătorească într-un mod profan naşterea lui Cristos. Care este rostul celebrării, dacă mai întâi nu ne trezim în Conştiinţa Cristică? Este total greşit să deviem ori să denaturăm ţelul real al Crăciunului. Cristos este cel care m-a inspirat să ţin aceste meditaţii şi sper ca în curând exemplul nostru să fie urmat de fiecare biserică şi familie.
Tăcerea este altarul Divinului. De aceea trebuie să ne reducem la tăcere gândurile şi să intrăm în comuniune profundă cu Cristos. Lumina pură a Conştiinţei Cristice este prezentă pretutindeni, atât înăuntru, cât şi în afara noastră. Pruncul Isus ia naştere numai în leagănul iubirii noastre. Să preţuim această zi şi să ne deschidem inimile Conştiinţei Cristice.
În general, oamenii îşi minimizează puterea de care dispun - suflete veşnic treze, dar care şi-au închis ochii faţă de Dumnezeu. Omniscienţa Divinului este prezentă atât în cel înţelept, cât şi în acela care preferă să-şi ţină închişi ochii. Depinde numai de noi dacă dorim să trăim în lumina Realităţii, prin iubire şi devoţiune constantă, ori dacă preferăm în schimb să-I întoarcem spatele Tatălui Atotputernic.
Un devot adevărat nu-şi va îndreptă atenţia şi iubirea decât spre Dumnezeu. O persoană a cărei minte trece necontenit de la un lucru la altul, nu va fi capabilă să simtă, să perceapă prezenţa Divinului. Dacă filmele, sexul şi plăcerile lumeşti sunt capabile să ne reţină atenţia ore-n şir, cât de beatifică trebuie să fie comuniunea cu Dumnezeu! Problema e că majoritatea nici măcar nu încearcă să-L cunoască. Eu nu-mi găsesc bucuria în nimic, indiferent ce-aş face, atâta timp cât Dumnezeu nu-i lângă mine. De fiecare dată când sunt dezgustat de lume, îmi închid ferestrele simţurilor şi fiinţez în totală comuniune cu Dumnezeu. Ce încântare! Ce minunăţie!
Pentru mine este foarte simplu, dar nu pot spune acelaşi lucru despre persoanele care cred că nu mai există nimic dincolo de întunericul din spatele ochilor închişi. Şi, totuşi, Bucuria Infinită este atât de aproape! Omul nu o vede fiindcă nu este suficient de răbdător, însă imediat ce trecem de pragul minţii subconştiente, ne aşteaptă bucuria supraconştientă care, pur şi simplu, ne va extazia trupul, mintea şi sufletul. În acea stare beatifică, ore la rând, devotul este complet detaşat de dimensiunea materială.
Foarte mulţi trăiesc într-o feerie utopică, o fericire efemeră care le este rapid spulberată dacă nu-i susţinută de zâmbetul etern al lui Dumnezeu. Eu văd foarte clar cum toate plăcerile umane sfârşesc inevitabil în suferinţă. Dumnezeu nu-Şi impune voinţa asupra nimănui. Tot ce trebuie să facem este să dorim să-L căutăm - şi s-o facem cu adevărat. El ne-a dăruit iubirea care ne înalţă sufletele şi face să ne tresalte inimile, dar noi ne folosim de aceasta pentru a ne ataşa de alţi semeni, despre care credem că ne aparţin, uitând că aceştia - părinţii, copiii, rudele, prietenii, colegii - nu vor fi mereu lângă noi. Dumnezeu iubeşte prin noi şi, într-adevăr, aceia care nu simt iubire pentru familie şi prieteni, nu-L pot iubi pe Dumnezeu; dar cei care se pierd în iubirea umană îl vor pierde pe Dumnezeu. Nu facem decât să ne pedepsim singuri dacă uităm sau ignorăm care este ţelul real al acestui film cosmic. Activităţile lumeşti sunt necesare, însă întâietate trebuie să-I acordăm lui Dumnezeu. Deşi munca depusă în cadrul Asociaţiei îmi ocupă mult timp, activitate pe care doresc s-o realizez cât pot de bine, în inimă şi-n suflet sunt pe deplin liber, ştiind că absolut totul se desfăşoară la voinţa Domnului.
Ştiu că El mă iubeşte şi eu îl iubesc mai mult decât orice. Nimic altceva nu-mi încântă inima, deoarece am văzut că Dumnezeu este infinit mai seducător decât orice altă ispită materială.
"Zi şi noapte nu-mi persistă în inimă decât o singură dorinţă, o Doamne! Ambiţiile şi dorinţele mele îţi urmează voinţa, învaţă-mă cum să fac doar ceea ce-Ţi este pe plac. Ajută-ne să transformăm această lume într-una perfectă, unde toţi copiii Tăi să conlucreze în pace şi iubire pentru Tine."
Dragii mei, meditaţi şi dimineaţa, şi seara. Nu pierdeţi timpul. Chiar dacă mintea mai aleargă într-o parte sau alta, nu-i permiteţi să se ataşeze de nimic. Ştiu că, la început, este dificil, deoarece mintea vi se va împotrivi voinţei de a o controla; însă cu ajutorul sincerităţii şi conştiinciozităţii, veţi vedea că nimic nu vă poate satisface şi împlini mai mult decât meditaţia. Când îmi închid ochii, ce libertate descopăr! Beatitudinea Divinului mă conduce în stări extatice inimaginabile. De ce miracole mai avem nevoie, când vedem minunea trupului uman şi pe a corpului cosmic al Naturii create de Divin? Fragilul corp uman nu este însufleţit de hrană, ci de fiecare cuvânt al Creatorului - valuri ale energiei universale - ce rezonează în creier, coloană şi inimă. Să nu precupeţim nici un efort pentru descoperirea Izvorului infinit şi etern al vieţii şi fericirii.
Mai demult, am întâlnit un sfânt în India care meditase timp de 18 ani până să-L găsească pe Dumnezeu. Dar cât de mult a câştigat! Dumnezeu pentru eternitate, pentru întreaga veşnicie! Similar, meditaţia nu trebuie să lipsească din programul nostru zilnic, însă cea mai bună perioadă de comuniune cu Dumnezeu este noaptea. Nu trebuie niciodată să ne ducem la culcare, fără ca mai întâi să ne rugăm: "Tată Ceresc, Tu eşti totul pentru mine. Chiar dacă mă ispiteşti neîncetat cu minunatele lucruri pe care le-ai creat, nu vreau altceva decât Beatifica Ta Prezenţă."
Devotul care se roagă cu sinceritate, negreşit va primi răspunsul lui Dumnezeu şi va realiza că nu are nici un sens să-şi irosească vremea criticând greşelile altora sau pe ale sale. Indiferent cât de mult încearcă diavolul să mă abată de pe cale (şi o face adeseori, chiar şi după atâţia ani în care nu am deviat de la măreaţa învăţătură Kriya Yoga), eu ştiu că Dumnezeu este veşnic în inima mea. Poate că uneori greşelile mi-au fost foarte grave, dar iubirea mea pentru Spiritul Suprem le-a spulberat pe toate. În inima mea nu mocneşte nici o dorinţă, pentru că pe El îl iubesc mai mult decât orice. Şi, dacă Tatăl Ceresc doreşte, sunt gata să spăl şi podelele pentru a-I arăta iubirea mea necondiţionată.
"Trupu-mi, inima, mintea şi sufletul sunt ale Tale, o Doamne! Nu are nici o importanţă ce i-ai hărăzit acestui trup firav, fiindcă atâta vreme cât exist în această lume sunt numai al Tău, Doamne! Fiecare muşchi îmi dansează în fericirea Ta; fiecare corpuscul şi moleculă a fiinţei mele se îmbăiază în gloria Luminii Tale. Nimic în această lume nu se compară cu nectarul pe care mi-l reverşi permanent în inimă. Ţie îţi dăruiesc viaţa, gândurile şi dorinţele mele. Fie ca toţi copiii Tăi să-Ţi cunoască prezenţa şi să se bucure de ea aşa cum mă bucur şi eu - şi chiar mai mult, pentru că Tu eşti Fericirea neţărmurită. Revelează-ni-Te!"
"Tată ceresc, nu ne aflăm aici doar pentru a cânta sau ruga şi nici pentru a celebra ca nişte roboţi ziua de naştere a Fiului Tău, ci dorim să-Ţi aşternem la picioarele omniprezenţei Tale iubirea noastră necondiţionată. Primeşte parfumul bucuriei noastre. Ştim că nu este mult, însă încântarea şi iubirea care cresc în grădina inimilor noastre sunt ale Tale. Primeşte ceea ce este al Tău. Noi suntem ai Tăi. Buni sau răi, nu poţi nega că suntem copiii Tăi. A Ta iubire Te leagă să ni Te manifeşti. Vino la noi!"
"Aurorele dansând în albastrul cerului, munţii, răcoarea vântului, vâlvătăile orbitoare ale soarelui şi aştrilor - toate sunt expresii ale Graţiei şi Omniprezenţei Tale. O Spirit Suprem, pe măsură ce inimile noastre Te doresc din ce în ce mai mult, ne grăbim sufletele întrupate în aceste forme efemere spre ţărmul eternităţii Tale. De ce să Te ascunzi de noi? Binecuvântează-ne şi ajută-ne să ne închidem porţile simţurilor şi să Te iubim, astfel încât pe altarele sufletelor noastre spălate cu lacrimi să nu mai rămână nimic altceva decât iubirea Ta. Tată, Mamă, Prietene, Preaiubite Dumnezeu!, nu privi la bunătatea sau răutatea noastră - pentru că suntem cu toţii ai Tăi. Toate slăbiciunile noastre, deznădejdile sau obiceiurile greşite nu ne mai pot intimida, fiindcă iubirea noastră pentru Tine este mult mai intensă. Distruge buruienile obiceiurilor negative care încearcă să împiedice creşterea copacului etern al vieţii. Orhideea plăcerilor umane o aşternem la picioarele Tale. Tu eşti unica bucurie pe care o căutăm în activităţile noastre lumeşti. Binecuvântează-ne cu strălucirea gloriei Tale, cu luminozitatea fiinţei Tale, cu eternitatea existenţei Tale."
"Tată Ceresc şi Suprem, Ţie îţi mulţumim. Fie ca această zi să fie o rază de lumină în vieţile noastre, un far etern al graţiei, gloriei şi veşniciei Tale, care să ne călăuzează pe cărările întunecate ale acestei întrupări. Tată, dacă voia-Ţi este să ne mai trimiţi în lume, nu ne părăsi şi luminează-ne drumul. Tată, Mamă, Prietene, Preaiubite Dumnezeu, primeşte fervoarea şi sinceritatea sufletelor noastre. Acceptă-ne iubirea şi devoţiunea inimilor. Ce putem spune mai mult, decât că Te iubim numai pe Tine? Revelează-ne conştiinţa Ta şi exprim-o în noi aşa cum ai manifestat-o şi în Cristos. Îţi suntem veşnic recunoscători pentru bucuria pe care ne-o dăruieşti clipă de clipă şi pentru Conştiinţa Cristică din sufletele noastre."