< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
Am selectat din scrisorile mele alte schimburi de mesaje
interesante din punct de vedere spiritual.
Primul set de mesaje îl puteţi citi
aici. Răspunsuri pentru
Florin, aici.
Răzvan Petre
Dialog cu Florin: SENSIBILITATE ŞI MEDIUMNITATE
Dialog cu Adrian: DIVERSE SUBIECTE ESOTERICE
Dialog cu Alexandra: UMILIRE ŞI NAIVITATE
Dialog cu Petrică: AM PUTERI?
Dialog cu Dragoş: CITIREA VIITORULUI. CITIREA PREISTORIEI
Dialog cu Lucreţia: REIKI ŞI CANCERUL
Dialog cu Ada: KARMA COPILULUI
Dialog cu Brânduşa: CONTACTAREA SPIRITELOR
Dialog cu Ada: COPIL SOMNAMBUL
Dialog cu Ada: ŢIUIT STRANIU ÎN URECHI
27 septembrie 2011
Florin:
Am apelat la cineva pentru o citire intuitivă. Iată ce a aflat despre mine: "Florin este empat, sensibil la alte lumi şi la energiile din jur şi este o sursă bună pentru entităţi din jur, care sunt atrase de vibraţii joase, pe care el le emite din cauza aurei slăbite. El este acum o sugativă care atrage toate energiile din jur; este prea slăbit pentru a-şi menţine energia benefică. Trebuie să fie calm, liniştit, sigur pe sine şi pe Dumnezeul din el, şi să strălucească. Atunci se va simţi mai bine şi va putea ajuta oamenii. Florin este empatic şi medium, atrage energii şi spirite care ştiu că pot comunica prin el. Trebuie să înveţe să se protejeze şi să ajute cu acest dar!" Nu pot să neg că sunt empatic şi sensibil de felul meu la orice, de la o vorbă spusă de cineva până la ce se întâmplă în jurul meu şi în exterior. Dar să fiu şi medium? Cât adevăr este din această citire intuitivă?
Cât despre comunicarea cu îngerul păzitor, am încercat de câteva ori, dar nu-mi vine nimic notabil în minte. Nu este deloc simplu. Efectiv, parcă nu mă pot concentra prea mult. Care ar fi soluţia? Iar ca să fiu într-o stare de calm absolut, e cam greu. Pentru a forţa mintea "să vadă", cum să pornesc?
Iar dacă el există cu adevărat, de ce nu apare în pozele mele? Pentru că am văzut pe siteul vostru poze cu oameni şi spirite superioare în jurul lor şi apar mereu lângă persoanele în cauză. La mine de ce nu e la fel? În toate pozele cu mine nu apare nici un spirit, niciodată. Nu ar trebui? Spiritul comunică şi mă ajută de foarte departe sau cum ?
Spiritele care apar în fotografii văd ce fac oamenii şi ce gândesc? Spiritele acestea văd cum vedem noi? Sau lor, omul le apare ca o aură? Ele pot vedea tot ce se întâmplă acolo, chiar şi fiecare obiect?
Răzvan:
Mulţi oameni sensibili se simt deseori storşi de vlagă, din cauza energiilor mizerabile care colcăie peste tot. Nu eşti o excepţie. Această sensibilitate se numeşte şi mediumnitate uneori, atunci când o poţi folosi voluntar şi selectiv. Trebuie să înveţi să te protejezi, prin metode simple şi eficace. Lumea este tot mai rea şi ne aşteaptă vremuri tot mai tulburi.
Orice om are mai mulţi îngeri păzitori. Nu trebuie neapărat să apară şi în poze. Spiritele păzitoare stau lângă tine, te ajută cu sfaturi intuitive, fiindcă văd clar ce se întâmplă în apropiere, dar şi mai departe. Nu doar că văd oamenii şi faptele lor, dar le citesc şi gândurile care le ies din cap.
Dacă vrei să comunici cu lumea nevăzută, cu precauţiile de rigoare, trebuie să înveţi să te concentrezi, să meditezi, să invoci Lumina Divină. Există multe cărţi de acest gen pe internet şi în librării. Eu ţi-aş recomanda metodele clasice de yoga. Începe să îţi disciplinezi mintea, lucru oarecum greu (după cum ai mărturisit), dar obligatoriu. S-ar putea să dureze ceva timp, dar important este să perseverezi cu calm şi speranţă! Îţi va folosi şi curiozitatea nativă despre lumea spiritelor... Doamne ajută!
< Sus>
11 septembrie – 3 octombrie 2011
Adrian:
Vara trecută am avut o criză spirituală în urma căreia m-am "trezit". Am început să caut explicaţii pentru ceea ce trăisem şi să îmi descopăr misiunea personală. Am căutat prin intermediul psihologiei, dezvoltării personale, astrologiei şi numerologiei, dar cu rezultate slabe. Într-un final, am ajuns la psihologie transpersonală şi spiritualitate. Aşa am găsit paginile dumneavoastră. Vreau să vă mulţumesc pentru două lucruri:
- După o perioadă în care am consumat predominant hrană crudă, mi-am dat seama că mă autoflagelez. Discuţia dumneavoastră cu doamna Monica m-a ajutat să înţeleg nevoia consumului de carne. Informaţiile de acolo m-au ajutat să mă decid pro carne. La scurt timp după ce am revenit la hrana tradiţională, m-am simţit foarte bine. Discuţia aceea mi-a picat la fix!
- Opinia dumneavoastră despre new age m-a ajutat să mă detaşez de acest curent. De multe ori, pentru a înţelege un adevăr ezoteric, a trebuit să mă dezvăţ de un "trombon" new age.
Mai jos sunt trei subiecte mai puţin comune care mă interesează.
a) După trezirea spirituală, mi-am dat seama că pot "citi" oamenii. De când am realizat asta, am observat cu atenţie oamenii din jurul meu. Sunt fascinat de ochii lor. Îmi dau seama de multe lucruri privindu-le ochii cu atenţie, dar am şi unele percepţii pe care nu ştiu încă să le interpretez. Doresc să aflu mai multe lucruri despre esenţa din ochiului uman.
b) Citind unele cărţi despre atacul psi, am devenit interesat de demonologie. Mi se pare foarte interesantă influenţa lor asupra oamenilor şi influenţa oamenilor asupra lor. Deşi este un subiect tabu, de care multă lume fuge, o dată ce am depăşit frica faţă de conceptul de "demon" am devenit interesat de existenţa lor. Vreau să îi inţeleg mai bine.
c) Un alt subiect care mi-a captivat atenţia este energia
care se transmite prin mâncare. Mi s-a părut interesant ce am citit, faptul
că dacă un bărbat consumă mâncare pregatită de o femeie, îi va scădea nivelul de
testosteron şi va face burtă, energia lui, yang, fiind influenţată de a
ei,
yin. Am mai înţeles că prin mâncare se poate trasmite starea negativă a
celui care o pregăteşte şi că două persoane care mănâncă împreună vor face
schimb de energii prin intermediul mâncării.
Răzvan:
a) În privinţa ochilor oamenilor, cel mai bun instrument de citire este intuiţia ta personală, pe care te sfătuiesc să ţi-o dezvolţi. Nu există limite în această direcţie, mereu vei avea ceva nou de învăţat în viaţă.
Din punct de vedere ştiinţific, există o disciplină, numită iridologie, care a cartografiat zonele de pe iris în scop medical. Există cărţi în limba română despre acest subiect.
b) Despre demoni - am atins acest subiect în scrierile mele, la modul esenţial. Cine le va parcurge, va găsi lucrurile cele mai importante care se pot spune despre ei. Nu te sfătuiesc să îţi pierzi timpul cu amănunte despre demoni, fiindcă ăştia, pur şi simplu, nu merită aşa onoare. Există atâtea lucruri minunate de aflat despre spiritele superioare şi spiritualitatea pură, încât viaţa este prea scurtă ca să ţi-o pierzi cu aspecte urâte.
Dacă vrei să dobândeşti cunoaştere pentru a te proteja de demoni, atunci cea mai bună cale este de a-ţi dezvolta relaţia cu Îngerii! Nu e nevoie să intri în detalii despre draci, fiindcă este un tărâm foarte periculos. O lege a mentalismului spune că "cu cât te gândeşti mai mult la un subiect, cu atât intri mai uşor în rezonanţă cu el". Deci ai grijă la ce te gândeşti intens şi des!!!
Existenţa demonilor este o oglindire inversă a vieţii îngerilor. Cu cât vei înţelege mai bine viaţa spiritelor superioare, cu atât vei putea citi - invers - mecanismele satanice. Este foarte simplu. Dar dacă nu pricepi viaţa spiritelor superioare, poţi fi uşor înşelat şi deturnat de pe calea spre Lumină.
c) Este adevărat, contează cine şi cum face mâncarea, fiindcă în ea se
impregnează energiile bucătarului. Se ştie doar, cozonacul nu creşte la fel la
orice gospodină! Dar nu trebuie să faci o obsesie din mâncat şi mâncăruri.
Domnul Isus spunea "nu contează atât ce bagi în gură, cât ce îţi iese pe
gură". Mănâncă sănătos, ca să îţi fie bine, iar spiritualitatea este un alt
capitol. Unii le amestecă, spunând că nu poţi fi spiritual dacă mănânci carne şi
alte chestii d'astea, ajungând să fie obsedaţi de actul mâncării... Dar omul are
lucruri mai importante de făcut pe lume...
Adrian:
Mi-au fost de folos răspunsurile dumneavoastră. În schimb, mi-a luat ceva timp digerarea lor. Apreciez stilul direct şi precis în care aţi abordat întrebările. Iată şi comentariile mele.
a) În viaţa aceasta am crezut, până recent, că, pentru a înţelege un lucru, ai nevoie de dobândirea unei cunoaşteri prin studiu. După ce am înţeles mai bine legătura dintre planul fizic şi cele subtile, am realizat că lucrurile nu stau chiar aşa. Una este să te foloseşti de o cunoaştere adunată prin studiu în câţiva ani şi alta este să accesezi instant cunoaştere adunată în miliarde de ani. Cum spuneţi şi dumneavoastră, calea rapidă este folosirea cunoaşterii livrate prin intuiţie, de către spirit, îngeri sau ghizi spirituali.
b) Cu răspunsul despre demoni m-aţi dat peste cap. Bine mi-aţi făcut! :) Mi-a luat vreo 3 zile ca să accept răspunsul. Legea hermetică pe care aţi amintit-o mi-a deschis ochii; într-adevăr, gândindu-mă regulat la ei şi natura lor, creăm nişte legături care numai benefice nu sunt.
Întâmplarea a făcut că, chiar după câteva zile de la răspunsul dumneavoastră, să am programate un curs în Reiki şi Radiestezie. Iniţierile au fost o experienţă deosebită, care mi-au suplimentat numărul de îngeri. Aşa am început să îmi clădesc relaţia cu ei prin rugăciune, autoterapie, hrănire cu lumină şi măsuratori. Mă bucur să îi am alături pe îngerii nou-veniţi, pe lângă cel de la naştere şi cel de la botez. Acum sunt detaşat de curiozitatea faţă de natura demonilor.
c) La întrebarea cu mâncarea am primit un răspuns valoros, deoarece reflectă o perspectivă diferită. Acum, după ce am învăţat să îmi curăţ mâncarea cu lumină, m-am mai liniştit cu preluarea energiei celui care a preparat mâncarea. După perioada în care am încercat naturismul ca stil de viaţă, am realizat că regulile stricte din acest curent sunt de multe ori nepotrivite. Decât să mănânc hrană 100% sănătoasă, mai bine să am o libertate faţă de mâncare şi să mă ocup de rezolvarea problemelor mele serioase. Cred că e mai important să iubeşti, decât să nu mănânci cartofi prăjiţi, de exemplu.
Vreau să vă mai adresez câteva întrebări:
1 - În evoluţia unui spirit, după regnul uman urmează cel angelic. Un supraom în planul material este reprezentat de un înger în planul spiritual?
2 - Conform studiului învăţăturii sacre, după etapa de supraom, urmează cea de eliberat. În planul spiritual, cum este reprezentat eliberatul?
3 - Pentru dezvoltarea clarvederii sunt necesare anumite condiţii. Bănuiesc
ca ele ţin de funcţionarea chakrei VI, lumina interioară, karma/drept divin
legate de clarvedere. Îmi puteţi spune ceva despre condiţiile necesare? La fel,
despre dezvoltarea telepatiei.
Răzvan:
În legătură cu întrebările tale de azi, ne lovim de limitele cuvintelor şi noţiunilor omeneşti...
1, 2 - Regnul uman se suprapune, la un moment dat, cu cel angelic. Spiritele evoluează continuu. Când spiritul este matur, are experienţă acumulată şi putere de acţiune, deci este copt să joace rolul de "îngeraş", între încarnările sale de om. Îngerii sunt şi ei de puteri diferite, jucând roluri tot mai importante. Marii Îngeri nu se încarnează, având misiuni grele în lumea astrală.
Supraomul s-ar defini ca un om cu puteri paranormale şi cu o legătură bună cu Îngerii săi şi cu Dumnezeu. Probabil că, după moarte, va avea şi el o misiune de înger.
Eliberatul ar fi un om cu un spirit ajuns la ultima încarnare obligatorie pe Pământ. Nu toţi eliberaţii sunt la fel, după cum nici un spirit nu seamănă cu altul. Unele spirite eliberate rămân în jurul Pământului ca Îngeri, altele pleacă pe alte planete, conform planului pe care îl are Dumnezeu cu fiecare.
Lumea spiritelor are legile ei, care ne vor rămâne în mare parte ocultate. Chiar nu avem nevoie să le ştim în detaliu ca să ne dezvoltăm ca oameni! Ba, poate că unele astfel de cunoştinţe ne-ar putea îndepărta de la practica spirituală obişnuită, cea care ne ajută să creştem spiritual.
3 - Pentru dezvoltarea oricărei abilităţi paranormale nu există reţete sigure, deşi găsim numeroase metode practice. Contează foarte mult talentul nativ într-o privinţă sau alta, uneori accidentele pot avea ca urmare trezirea acestor capacităţi, iar antrenamentul ocult ar putea da roade în funcţie de mulţi factori (ambiţia şi perseverenţa, pregătirea din vieţile anterioare, calitatea metodei, sprijinul subtil al vreunui maestru şi, cel mai important, ajutorul Îngerilor, adică Graţia lui Dumnezeu sau Duhul Sfânt, cum se mai zice). Exista cărţi apărute în limba română care se ocupă cu antrenamentul unor astfel de capacităţi. În rest, Doamne ajută!
< Sus>
22 mai 2011
Alexandra:
Am citit articolul "despre ego-ul uman" şi vreau să te întreb ceva. Am avut un prieten care şi-a adus amanta acasă fără să îmi spună şi, cînd am aflat, am vrut să merg la ei să port o discuţie cu amîndoi. Cînd ea a aflat că vin, a plecat, iar cînd am ajuns, el nu m-a mai primit în casă. Relaţia noastră a luat sfîrşit 2 zile mai tîrziu, pentru că nu l-am putut ierta.
Întrebarea mea este: de ce nu l-am putut ierta? Era egoul? Vreau să îl iert
şi nu pot, încă sunt rănită. Vreau să merg mai departe şi chestia asta mă ţine
pe loc. Aş vrea să ştiu dacă e ego-ul cel din cauza căruia mă simt rănită.
Răzvan:
Alexandra, problema se pune exact invers decât o vezi tu.
Ca să detaşezi de ego, trebuie să te poziţionezi în mod obiectiv, privind situaţia la rece, ca un străin. Astfel, lucrurile sunt cât se poate de clare. Bărbatul ţi-a înşelat încrederea, prin urmare nu merită să îi mai dai atenţie. Ce voiai să mai discuţi cu ei?! Oricine din exterior poate vedea lucrurile în acest fel. Dar ego-ul tău te îndeamnă să îl ierţi, fiindcă nu vrei să rămâi fără un "iubit". Ego-ului tău îi este teamă de singurătate. De fapt, în mod obiectiv, nu trebuie să îl ierţi şi nici măcar el nu are nevoie cu adevărat de reluarea unei relaţii în care tu chiar vei merita să fii tratată cu dispreţ, fiindcă te-ai înjosit să îl ierţi pe nemernic. Dacă te umileşti o dată, te poţi aştepta şi la alte umiliri pe viitor, urmate eventual de alte scuze nesfârşite şi promisiuni neonorate din partea lui. Detaşează-te de lamentările micului ego şi nu-ţi mai fie teamă de viitor! Poti trăi şi fără acest individ, nu crezi?
Ar trebui să dai trecutului relaţia voastră, păstrând din ea lucrurile
frumoase, dar neuitându-le pe cele rele, ca o experienţă dureroasă, dar necesară
pentru viitor. Deci, mergi mai departe! Dar data viitoare fii mai precaută şi nu
accepta o relaţie doar ca "să fii în rândul lumii" sau că aşa îţi cer hormonii.
Dacă vrei iubire adevărată, roagă-L pe Dumnezeu să îţi trimită în cale un om bun
şi devotat, şi mai roagă-te să îl şi recunoşti, să nu treci nepăsătoare pe lângă
el dacă ţi s-ar părea nepotrivit după standardele ego-ului tău!
Alexandra:
Îţi mulţumesc pentru răspuns. Dacă ar fi aşa simplu...
Cum spuneam, deşi am fost rănită cînd nu m-a primit în casă, am trecut cu vederea, însă peste 2 zile am găsit o declaraţie pe telefon către fosta lui iubită, adică altă femeie, şi atunci ne-am despărţit. M-am gîndit că nu pot trăi cu cineva în care nu mai am încredere, iar el s-a combinat aproape instantaneu cu altă fată. Deşi o parte din mine se simţea rănită şi dorea să se îndepărteze de această situaţie, o altă parte din mine dorea să fie cu el. Poate că n-aş fi trăit confuzia asta dacă ar fi fost sincer cu mine să îmi spună adevărul, însă el spunea ce doream să aud şi făcea ce nu-mi doream să facă.
Aşa că el a rămas combinat cu fata respectivă, pe care a umilit-o, aducîndu-şi iar fosta amantă la el acasă, care i-a spus fetei să plece din casa lui. Bineînţeles că fata nu a vrut să plece, aşa că amanta s-a întors la soţul ei, fără succes, după ce a petrecut o noapte împreună cu el într-o garsonieră închiriată. El o întreabă mereu pe prietena lui actuală cînd pleacă şi ea nu pleacă, pentru că simte că l-ar pierde definitiv. Nici el nu vrea ca ea să plece, dar îi place să o chinuie.
Eu am rămas într-o relaţie de amiciţie cu el, iniţial pentru a mă răzbuna, apoi pentru a îl înţelege mai bine (căci am înţeles că nu s-a purtat aşa doar cu mine, ci cu toată lumea şi m-am gîndit că poate e bolnav cu capul) şi apoi pentru a mă înţelege pe mine, pentru că uneori mi se făcea foarte dor de el şi, decît să stau cu dorul, îl căutam, el spunea ceva care mă făcea să îmi treacă dorul pentru vreo 2 săptămîni şi apoi iar aşa. Chiar i-am zis: "te mai sun cînd mi se face iar dor de tine, pentru că ştii exact ce să spui ca să îmi treacă". Dacă am atras aşa ceva în viaţa mea, e clar că nu a fost întîmplător. Lucrurile se întîmplă în interiorul nostru, nu în exterior. Deci era o situaţie exceptională de a vedea de ce simt ceea ce simt. Am avut de lucrat la mine cu ataşamentul, cu iertarea, cu iubirea. După cum probabil ştii, ceilalţi suntem tot noi şi dacă un tip, eventual cu probleme, apare în calea mea şi mie îmi place de el, este clar că o parte din mine vrea să fie vindecată.
Revenind, zilele trecute am zis să fac o trecere în revistă a persoanelor pe care le cunosc şi să le cer iertare pentru ce le-am făcut sau mi-au făcut, să le mulţumesc şi să le trimit iubire. Mă simţeam detaşată şi aveam o stare de bine, însă a doua zi m-a sunat el, fostul prieten de care vorbeam mai sus. Vorbind cu el, mi-am dat seama că, deşi fusesem convinsă că îl iertasem şi mă detaşasem, episodul cu amanta (pe care l-am povestit în prima scrisoare) era viu, ca şi cum s-ar fi întîmplat ieri. Faptul că nu m-a primit în casă m-a durut şi n-am putut să trec peste aşa ceva. Apoi am aflat că amanta luase busuiocul de pe pervaz, pe care îl adusesem de la ţară, şi a "descîntat" prin casă, cu siguranţă că şi-a lăsat energiile p-acolo şi asta cred că a contribuit, printre altele, la faptul de a nu mă primi el în casă.
Revenind la întrebarea mea. Ştiu că, odată înţeleasă lecţia şi iertînd, omul
nu mai are treabă cu mine, îşi vede de alte părţi cu care are treabă, iar eu mă
detaşez de el. Dacă el s-a întors, înseamnă că a rămas ceva ce n-am înţeles. Şi
ştiu că are legătura cu reacţia mea faptul că nu m-a primit în casă, pentru că
am simţit emoţia acolo. După ce ţi-am citit articolul, mă gîndeam că poate e
vorba de ego... ego-ul s-a simţit rănit. Însă tu spui că ego-ul vrea să posede
şi aici nu era vorba de a poseda ceva, ţine probabil de demnitate... are vreo
legatură demnitatea cu ego-ul? Mă poate jigni cineva fără ca eu să vreau să mă
simt jignită? Şi dacă nu, atunci ce parte din mine se simte jignită? D-asta îţi
scrisesem... aveai acea temă legată de ego şi mă gîndeam că poate mă poţi
ajuta... Înainte de a merge mai departe e bine să îmi învăţ lecţiile, pentru a
nu le repeta...
Răzvan:
După despărţire, ai încercat să te joci de-a şoarecele şi pisica cu individul acela. Dar uite că şoricelul erai chiar tu. Tu eşti cea vulnerabilă, fiindcă ai pus suflet şi el te-a rănit. În schimb, individul este un şarpe fără sentimente, care acţionează cu sânge rece, batjocorindu-vă pe toate cele care i-aţi trecut prin pat. Este necesar să îl eviţi pe viitor, lasă timpul să treacă şi rana să se închidă de la sine.
Poţi să îl ierţi, dar el nu trebuie să ştie acest lucru. Dimpotrivă, lui trebuie să îi arăţi doar dispreţ. Cel mai usturător este pentru el să nu îl mai recunoşti, pur şi simplu. El e convins de farmecul lui masculin şi de faptul că va duce cu vorba pe voi, "puicuţele". Pedeapsa cea mai potrivită este să i se arate că este un "nimeni". Pe tine nu te costă nimic, decât să rupi orice contact cu el. El nu are nevoie de iertare, ci de pedeapsă. Dacă nu va fi pedepsit, va considera că este bine ceea ce face. Deci poţi să îl ierţi, în sinea ta, dar manifestă-te cu demnitate, ca să nu devii complice cu apucăturile lui. Rămânând prietenă cu el, tu i-ai încurajat greşeala, nu l-ai ajutat să conştientizeze faptul că răneşte nişte suflete de femei. Acum, e adevărat, după cum mi-ai relatat faptele, aceste femei îşi cam merită soarta... Dar de ce te-ai amestecat tu cu un tip care preferă astfel de femei fără demnitate? Naivitatea şi lipsa ta de experienţă i-au permis să îşi bată joc de tine.
Şi acum, câteva afirmaţii ciudate ale tale.
1. «Poate că n-aş fi trăit confuzia asta dacă ar fi fost sincer cu mine să îmi spună adevărul.»
Să nu te aştepţi ca oameni de teapa acestui individ să te ajute în vreun fel! El e programat să chinuie, nu să ajute. Adică, tu vrei ca escrocul să îţi spună, "ştii, vreau să te păcălesc"?!?
2. «uneori mi se făcea foarte dor de el şi, decît să stau cu dorul, îl căutam, el spunea ceva care mă făcea să îmi treacă dorul pentru vreo 2 săptămîni şi apoi iar aşa.»
O larvă mentală te îndemna să faci asta, iar tu răspundeai instantaneu. Aşa se întâmplă şi cu cei care nu reuşesc să se lase de fumat. Mereu apare ispita de a relua viciul. Uneori "iubirea" este de fapt un viciu, nu un sentiment divin. Ar trebui să rupi complet relaţiile cu acel individ atât de dubios. Nu ţi se pare că destul l-ai hrănit psihic pe profitor?
3. «ceilalţi suntem tot noi şi dacă un tip, eventual cu probleme, apare în calea mea şi mie îmi place de el, este clar că o parte din mine vrea să fie vindecată.»
Un tip îţi poate plăcea dintr-o mulţime de motive. De exemplu, biologice. Sau ca să suferi o decepţie, prin care să încasezi o pedeapsă karmică din bagajul spiritului. Aşa se arde karma. Fără prea multe explicaţii. Suferi şi rabzi. Nu întotdeauna poţi să înţelegi ce anume s-a "vindecat", pentru asta ţi-ar trebui o înţelepciune şi clarviziune remarcabile.
4. «Ştiu că, odată înţeleasă lecţia şi iertînd, omul nu mai are treabă cu mine, îşi vede de alte părţi cu care are treabă, iar eu mă detaşez de el.»
Este fals. Indivizii ca el se agaţă de om ca vampirii, să-l sugă de vlagă. Trebuie să fii fermă şi să îl îndepărtezi din viaţa ta. Schimbă-ţi numărul de telefon sau respinge-i apelurile. Chestia asta, că "vrei să te autocunoşti aducându-l mereu în minte", este o înşelătorie a minţii sau a vreunui demonaş. Rupe orice contact cu golanul, ce te costă? Nu ar fi laşitate din partea ta, ci instinct de conservare.
5. «Mă poate jigni cineva fără ca eu să vreau să mă simt jignită? Şi dacă nu, atunci ce parte din mine se simte jignită?»
Bineînţeles că poţi fi jignită! Nu e suficient să-ţi propui, doar aşa, să fii indiferentă. Trebuie să deţii o reală detaşare spirituală, pe care tu nu o ai. Mintea nu e spiritul. Interacţiunea cu golanul acela, prin telefon sau direct, produce un schimb de energie între voi doi. Te îmbăiezi în energia lui mizerabilă şi începe să te doară sufletul pe ici, pe colo.
6. «aveai acea temă legată de ego şi mă gîndeam că poate mă poţi ajuta...»
Este lăudabilă dorinţa ta de autocunoaştere, dar tema ta prezentă nu este ego-ul, ci lipsa de experienţă de viaţă. Pur şi simplu, ai fost batjocorită. Data viitoare vei constata că această lecţie ţi-a prins bine.
< Sus>
1 mai 2011
Petrică:
Am văzut blogul dumnevoastră cu subiecte despre spiritualitate, paranormal, şi mi-a plăcut foarte mult. De ceva timp simt că am aceste puteri de clarviziune. Îmi apare noaptea, cînd este linişte, întuneric, ca un film. Văd persoane din familie care au probleme, cînd este cineva în pericol, simt o energie puternică. Am prevestit că o persoană din familie este bolnavă grav şi a doua zi am aflat că este nana mea, după o săptămînă a murit. În ziua cînd a murit, am simţit înţepături puternice în picior şi că prin casă umblă spiritul ei. Am prevestit din nou că altă persoană din familie este bolnavă, m-a sunat verişoara şi mi-a spus că matuşa, sora lui mama, e bolnavă şi are mai multe probleme.
De puţin timp vorbesc cu o fată din Moldova pe mes, care este ajutor de contabil la finanţe. Prima dată cînd am avut clarviziunea despre ea, îmi apărea chipul ca o poză şi mă ruga să o ajut să vină în Romînia, că este mai greu la ei. Am vorbit cu ea pe mes, abia venise de la facultate şi a trecut pe la muncă să caute ceva pe net. Am simţit că este încordată, am întrebat-o dacă prin meritele la învăţătură a ajuns în funcţia aceasta, ea ocolea răspunsul, nu era în apele ei. În noaptea aceea m-am rugat, mi-a apărut în clarviziune o fată care semăna cu ea foarte bine, era ea, întinsă pe un birou şi 2 bărbaţi în costum negru, şefi din institutie, nu ştiu, o abuzau sexual, am simţit o energie puternică, nu ştiam cum să o ajut să scape, toată noaptea m-a chinuit acea imagine.
Am vorbit şi cu un psihoterapeut despre aceste fenomene şi mi-a spus să
vorbesc cu oameni care se ocupă cu acest domeniu paranormal. Vă rog să îmi
spuneţi dacă chiar am aceste puteri. De fel, sunt o persoană mai timidă, vreau
să îmi spuneţi de ce sunt aşa şi cum pot rezolva să fiu mai îndrăzneţ. Am 30 de
ani.
Răzvan:
1. Mă întrebaţi dacă aveţi aceste "puteri". Le-aş spune, mai degrabă,
"daruri" sau "ponoase", depinde ce folos le daţi. Dacă le transformaţi mai
departe în daruri pentru ceilalţi, atunci sunt "daruri". Dacă vă deranjează şi
vă provoacă probleme în relaţiile cu oamenii, atunci sunt "ponoase". Puteţi
verifica singur dacă le aveţi cu adevărat, comparând viziunile cu realitatea.
Dacă se confirmă, puteţi avea o anumită încredere în ele. Totuşi, există oricând
posibilitatea să vă şi înşelaţi. Mintea omului este foarte receptivă la
sugestiile pe care i le facem. Dacă vrem să vedem, de exemplu, o fantomă, şi ne
gândim intens la ea, atunci s-ar putea să apară cu adevărat ceva asemănător.
Prin urmare, aceasta nu ar fi o viziune adevărată, ci auto-inducerea unei
vedenii. Mintea umană e capabilă de orice. Şi bun, şi rău.
2. Pentru sănătatea dv. psihică, vă recomand să căutaţi o relaţie cu o fată
reală, nu una virtuală pe messenger. Acest lucru este FOARTE IMPORTANT pentru
viaţa şi viitorul dv. Lăsaţi discuţiile interminabile pe chat şi grijile pentru
viaţa presupusă a cutărei fete de la distanţă. De fapt, totul se petrece în
mintea dv., sunt fantasmele proprii. Căutaţi o relaţie reală, palpabilă, care să
vă scoată din timiditate şi interiorizare. Fete sunt destule, slavă Domnului! O
fată ar fi cel mai bun psihoterapeut pentru dv. (în plus, şi foarte plăcut).
Folosiţi-vă clarviziunea ca să găsiţi o fată potrivită pentru dv., dar nu pe
computer, ci în viaţa concretă! Şi acţionaţi fără reţinere, intraţi în vorbă şi
arătaţi-vă prietenos. Restul va veni de la ea, dacă vă place. Dacă nu se leagă
nimic, încercaţi şi mâine cu alta, sau cu aceeaşi fată. Chiar dacă nu aveţi
succes de la prima discuţie, măcar v-aţi simţit bine amândoi, exersând o
modalitate autentică de socializare, faţă în faţă.
3. Cum să vă dezvoltaţi clarviziunea? În primul rând, învăţaţi să deosebiţi
viziunile oarecare de clarviziuni. Primele nu se confirmă în
realitate, pe când ultimele se potrivesc cu ea. În al doilea rând, studiaţi
multe cărţi serioase (eventual site-uri alese cu grijă) care dezbat astfel de
probleme, pentru a vă forma un limbaj şi un orizont larg de înţelegere a
fenomenului. În al treilea rând, este obligatoriu să vă chemaţi un sfetnic sau
GHID SPIRITUAL dintre sfinţii sau maeştrii sprituali de care auziţi sau citiţi
şi pe care îi simţiţi aproape, gata să vă ajute cu dragoste, pentru a evolua
spiritual. Ţineţi minte că această capacitate extrasenzorială vă poate ajuta să
evoluaţi numai dacă o folosiţi spre binele oamenilor şi al dv. personal. Există
multe capcane de care nu vă puteţi feri fără un ajutor primit din lumea
spirituală (de exemplu, primiţi viziuni false despre cineva, cu care vă puteţi
face de râs dacă le faceţi publice). Viziunile pot veni chiar din partea unor
spirite inferioare, cu rolul de a îşi bate joc de clarvăzător sau pot veni, de
obicei, de la propriul subconştient, cu rolul de a ne ajuta în diverse treburi
şi a fi corect informaţi din timp.
< Sus>
15 – 18 noiembrie 2010
Dragoş:
Am găsit un articol şi o cercetare legată de prezicerea numerelor generate aleator de computer. Pe mine m-a impresionat prezicerea a astfel de numere aleatoare. Dacă prin clarvedere se pot vedea - într-un timp viitor apropiat, bineînţeles - numerele generate întâmplător, înseamnă că influenţa predestinării este mult mai precisă decât credem noi. Sau, prin faptul că un clarvăzător a accesat acele informaţii, le-a pre-determinat şi viitorul nu a făcut decât să urmeze acel curs "pre-văzut".
Răzvan:
În privinţa viitorului, se ştie că predicţiile pe termen scurt sunt mai apropiate de realitate decât cele despre un viitor depărtat. Să luăm fenomenul deja-vu: părerea mea este că el se realizează prin amintirea unui vis (despre ce se va întâmpla a doua zi), visat în noaptea care premerge evenimentul şi apoi uitat. În concluzie, este mult mai uşor să prezici un eveniment de peste câteva minute decât de peste câteva secole! Asta indică şi faptul că viitorul nu este bătut în cuie, cum cred mulţi, ci pot interveni schimbări pe parcurs...
După cum vezi, nu am introdus în discuţie predestinarea, ci doar previzibilitatea. Predestinarea omului este un program aprobat de spiritul său, pe care omul reuşeşte sau nu reuşeşte să îl pună în aplicare. Mai există şi anumite întâmplări obligatorii, care ar putea fi văzute prin precogniţie, dar acestea nu sunt în număr foarte mare... Şi oricum, dacă într-un nod al timpului alegi o altă variantă, chiar şi acea întâmplare obligatorie ar putea lua cu totul altă formă decât cea prevăzută iniţial.
19 noiembrie – 12 decembrie 2010
Dragoş:
Am găsit un articol foarte interesant care face o construcţie pe baza Genezei din Biblie, legând evenimentele din Vechiul Testament cu aşa zişii annunaki. Cât de mult credit merită astfel de afirmaţii?
Răzvan:
În privinţa preistoriei, există multe poveşti care ne pot ţine cu sufletul la gură. Însă sunt greu de demonstrat fără tăgadă. Totul se reduce la talentul scriitorului de a lega diverse indicii, ca într-un roman poliţist. Şi e vorba de credinţa cititorului, care vrea să accepte toate aceste lucruri extraordinare posibil întâmplate într-un trecut imemorial. Esenţial este cu ce rămânem după o astfel de lectură, ce ajutor ne aduce în înţelegerea realităţii de azi, ce folos spiritual şi sufletesc primim. Oricum, în acest domeniu al istoriei, fabulaţiile domină, dar sunt şi unele revelaţii care ne conduc dincolo de graniţele imaginaţiei noastre.
Este cert că au mai existat încă vreo 4-5 civilizaţii terestre înainte de cea actuală, a căror viaţă era mult diferită şi într-un areal mai restrâns, deci istoria îndepărtată reală este greu de imaginat deocamdată. Dar se poate specula la liber.
Inspiratorii civilizaţiilor au fost dintotdeauna spiritele înalte ale Pământului (Shambala). Asta este misiunea lor principală. Au mai fost şi sunt schimburi cu extratereştri, dar diferenţa dintre noi şi ei este mult prea mare; şi putem bănui că au propriile interese, nu sunt chiar dezinteresaţi.
< Sus>
25 noiembrie 2010
Lucreţia:
Am citit recent un document scris de dumneavoastră despre Reiki. Sunt şi eu
iniţiată gradul II şi am o nedumirire în ceea ce priveşte tratarea anumitor
bolnavi. Maestrul meu nu ne-a spus că ar fi periculoasă tratarea bolnavilor de
cancer. Eu însămi sunt bolnavă de cancer de sân din 2004, cu metastaze osoase,
hepatice şi pulmonare, un tip de cancer triplu negativ (galopant), la care
metastazele au apărut la scurt timp după operaţia din 2005. V-aş ruga să-mi
spuneţi pe ce anume vă bazaţi când afirmaţi că Reiki sporeşte numărul de celule
canceroase.
Răzvan:
Articolul cu pricina nu este scris de mine, iar informaţia vine de la spiritul lui Mikao Usui, fondatorul Reiki. Această revelaţie poate fi completată cu următorul raţionament: Energia universală hrăneşte orice formă de viaţă, inclusiv microbi sau celule vii (fie ele canceroase sau nu). Totuşi, în privinţa tratamentului, aveţi libertatea să nu ţineţi cont de acest sfat dezinteresat şi să încercaţi orice metodă de vindecare! Însă faptul că vă îndoiţi de indicaţiile metodice ale maestrului dv. de Reiki arată că, în realitate, căutaţi cea mai bună cale către sănătate şi nu doriţi să experimentaţi cu orice risc pe propriul organism... Cu siguranţă că există şi alte remedii naturiste contra cancerului diagnosticat medical. Dumnezeu să vă lumineze calea!
< Sus>
22 ianuarie 2010
Ada:
Tocmai citeam nişte citate din Lazarev şi am rămas contrariată de unele dintre acestea. Cel mai mare semn de întrebare mi-l ridică următorul citat :
"Faptele mamei şi comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil. Părinţii le transmit copiilor o informaţie completă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului şi spiritului acestuia."
Atunci, cum rămâne cu faptele spiritului care se întrupează în acel copil? Nu acelea determină soarta, destinul, bolile viitorului om?
Cum poate o biată fiinţă umană (mama), pe timpul a nouă luni de sarcină, să DETERMINE soarta unui copil? Accept termenul de a influenţa (într-o anumită masură), dar nu pot accepta că DETERMINĂ soarta acelui copil.
Cum poate sta la baza formării caracterului unui om/copil faptele şi comportamentul altui om (adică ale părinţilor, moşilor şi strămoşilor)? Caracterul unui om nu este dat de însuşi SPIRITUL lui, de experienţele/ înţelepciunea acumulate în sute sau mii de vieţi?
Vedeţi, de aceea nu am putut eu să-l citesc pe Lazarev. Nu l-am înţeles
niciodată. Poate mă ajutaţi să înţeleg mai mult.
Răzvan:
Afirmaţiile lui Lazarev sunt adevărate dacă le înţelegem substratul şi nu le
luam dogmatic sau mot-a-mot, precum iau unii litera Bibliei.
Uneori mama se poate interpune, prin liberul său arbitru şi neascultând de vocea
intuiţiei, în destinul viitorului copil. De exemplu, luând un medicament
puternic şi dăunător, îi poate modifica conformaţia creierului bebeluşului, ceea
ce va duce ulterior la imposibilitatea acestuia de a-şi urma linia destinului
ursit de spiritul său. Ar urma deci o viaţă semi-ratată.
Totuşi, fiecare viaţă de om este un cadou pentru care spiritele se înghesuie
la încarnare. Dar dacă spiritul respectiv chiar nu este mulţumit de întorsătura
pe care a luat-o destinul viitorului copil şi este un spirit înalt, atunci va
putea ceda locul altui spirit mai "micuţ" chiar înainte de naştere (este
fenomenul numit de new-age "walk-in",
adică înlocuirea spiritului).
Apoi, să nu uităm că, pe lângă karma individuală, mai există şi karma de
familie, precum şi cea a etniei şi cea naţională. De exemplu, un ţigan va
suporta necazurile etniei sale, indiferent dacă vine cu un spirit evoluat.
Influenţa familiei este şi ea copleşitoare, depinzând foarte mult de părinţi cum
va evolua copilul. Poate că, la alegerea viitorilor părinţi, spiritul a văzut că
sunt oameni de treabă, dar dacă ei se vor transforma în nişte troglodiţi cu
timpul, asta nu ar fi putut prevedea, fiindcă fiecare om are şi un liber
arbitru! Spiritul are un rol important, dar nu este singurul factor care
determină evoluţia vieţii omului. Cu cât spiritul este mai evoluat, mai
puternic, mai experimentat, cu atât împrejurările exterioare îşi diminuează
importanţa, el putând şi ştiind să îşi impună voinţa spirituală, depăşind orice
obstacol terestru.
De reţinut deci că viaţa umană este un mare cadou pentru spiritele aflate în
plină evoluţie, dar prezintă şi un mare risc; tocmai de aceea spiritele înalte
"eliberate" preferă să nu se mai încarneze. Iar când o fac, vin cu o misiune
specială direct de la Dumnezeu, pe care fac eforturi mari să nu o rateze cu nici
un preţ... (vezi cazul lui Isus şi altor avatari divini).
< Sus>
17 ianuarie 2010
Branduşa:
Mi-aş dori enorm să contactez două persoane decedate. Vreau să vă întreb dacă
e păcat sau dacă e bine să fac acest lucru, cu ajutorul cuiva care se pricepe,
bineînţeles. Cred foarte mult în Dumnezeu şi sunt ortodoxă.
Răzvan:
Spiritismul este o filozofie şi o activitate practică cu multiple valenţe, care este mai presus de instituţiile clericale ale oamenilor. Apelează la comunicări spiritiste oameni din toate religiile, în diverse scopuri personale, colective, umanitare, ştiinţifice etc.
Ar trebui ca, înainte de toate, să citiţi bibliografia dedicată acestui subiect, putând găsi articole şi cărţi esenţiale chiar în site-ul nostru (Cartea Spiritelor de Allan Kardec, este o lectură fundamentală). Este important să înţelegeţi bine cum stau lucrurile cu spiritele şi relaţia lor cu oamenii, pentru a nu vă lăsa indusă în eroare de părerile unora şi altora.
Totuşi, întrebarea dv. are nişte implicaţii ascunse, pe care încerc să vi le
lămuresc:
- Trebuie să vă răspundeţi singură dacă dorinţa dv. de a comunica cu un spirit
anume este legitimă sau nu, dacă acel spirit are vreun interes să
comunice cu dv. şi dacă aţi avea de câştigat ceva
serios în urma acestui contact.
- Trebuie să vă gândiţi că poate spiritul
nu ştie sau nu are voie să vă comunice tot ce doriţi dv.
- Trebuie să vă gândiţi şi la persoana medium care îşi oferă ajutorul,
cât de competentă şi de onestă este.
- Trebuie să vă gândiţi şi la faptul că aţi putea deranja acel spirit,
care, eventual, încă se află la Judecată, fiind cam bulversat şi incoerent.
- Mai puteţi lua în calcul şi varianta de a comunica chiar dv. direct mental
cu acel spirit sau cu propriul dv. subconştient, care are răspunsuri la toate.
- De asemenea, puteţi alege alte metode mai accesibile de a limita
frământările sufleteşti pe care le aveţi.
Deci, punând în balanţă avantajele şi dezavantajele acestei încercări, luaţi decizia în conformitate cu propria conştiinţă, nu cu părerile altora.
< Sus>
9 noiembrie 2009
Ada:
Cum se poate ajuta un copil de 10 ani care se pare că este somnambul? Bunica lui i-a povestit mamei mele disperată că nu mai ştie ce să facă cu băiatul care o sperie în fiecare noapte, deoarece îl găseşte ba sub pat bolborosind, ba iese din casă în toiul nopţii şi aşa mai departe.
Puteţi să-mi spuneţi din punctul dvs. de vedere ce înseamnă a fi
somnambul? Mama mi-a povestit că şi ea, când era mică (până la 8 ani) avea
această problemă. Umbla prin casă, ieşea afară din casă şi o aduceau vecinii
înapoi în toiul nopţii, speriaţi că le umbla prin curţi etc. Nu făcea probleme,
doar se juca. Dar i-a trecut după vârsta de 8 ani.
Răzvan:
Somnambulismul este o stare specială a psihicului uman, nu neapărat o boală,
în care este suspendată conştiinţa de veghe, dar mintea subconştientă îşi
continuă activitatea de rutină. Poate că dacă, în timpul visului nostru obişnuit
(faza de somn REM), nervii motori nu ar fi ca şi paralizaţi, cu toţii am fi
nişte somnambuli! Cred că în timpul "şedinţei" de somnambulism, spiritul este
ieşit din corp, dar stă aproape de el, comandându-l de la distanţă. Este o stare
asemănătoare hipnozei uşoare, în care omul dezinhibat spune lucruri pe care nu
le-ar spune altfel. Poate chiar somnambulismul este o stare hipnotică
spontană, în care lipseşte un hipnotizator exterior. Am putea afla multe
lucruri uimitoare din întrebările inteligente adresate unui somnambul sau cuiva
care vorbeşte în somn... [NOTĂ: Am explicat mai multe astfel de stări modificate
de conştiinţă în cartea mea "Conştiinţa umană, între Minte şi Spirit".]
Pentru rezolvarea cazului înfăţişat, apelul la un psiholog este desigur cel mai
adecvat.
< Sus>
10 octombrie 2009
Ada:
De ceva vreme (chiar 1 an), în anumite momente ale zilei, aud un fel de ţiut în urechi şi parcă simt o presiune în zona capului. Nu mă deranjează şi nici nu mă doare. Nu prea ştiu cum să explic fenomenul, dar e ceva ce mă preocupă. Am fost la doctor, mi-am făcut analizele, crezând că am o problemă de sănătate. Sunt perfect sănătoasă. Chiar şi tensiunea arterială este perfectă. O prietenă care face yoga mi-a zis că poate "intru" pe ceva frecvenţe şi trebuie să am grijă, că s-ar putea să nu fie o frecvenţă înaltă. Eu m-am gândit la un moment dat că s-ar putea să aud circulaţia sanguină din zona capului.
Ciudat este că, într-o seară (de obicei atunci aud sunetul), când eram cu
fiul meu în pat, el îmi zice: "mama, nu pot să dorm pt. că e gălăgie, aud
un ceva în urechi". În încăpere era linişte, dar nu totală (stăm la oraş) şi
l-am întrebat ce aude el. Mi-a descris ceea ce aud eu în fiecare seară sau în
momentele de linişte de peste zi. Chiar şi acum, când vă scriu, aud acelaşi
sunet, deşi afară e agitaţie, trec maşini, tramvaie şi totuşi aud sunetul. Ce
părere aveţi?
Răzvan:
Acest fel de ţiuit în urechi sunt sunetele astralului, adică are o sursă energetică, nu fizică. Există în yoga o tehnică numită laya-yoga sau nada-yoga, care porneşte de la receptarea acestui sunet şi rafinarea lui, în rezonanţă cu o mantră. Aceasta ar însemna să nu mai auzi doar un "bloc de sunete" în interiorul capului (nu a urechii), ci mult mai pregnant o anumită frecvenţă. Îţi recomand să intonezi mental mantra AAAUUUMMM şi apoi să te concentrezi pe sunetul corespondent astral care îşi va face apariţia.
Acest sunet energetic poate fi auzit de oricine, mai ales în locurile foarte liniştite, la ţară, în încăperi închise, unde este îţi "ţiuie urechile de linişte". Fiecare om aude în felul său sunetele astralului, putând fi amplificate prin exerciţiu. De obicei, dimineaţa, când te trezeşti odihnit, le poţi auzi mai bine, fiindcă ai mai multă energie astrală înmagazinată peste noapte. Lucrul yoghin cu mantrele este foarte eficient pe baza acestor sunete astrale.
Mai poţi observa următorul lucru: când te afli între starea de somn şi veghe, în zona crepusculară de vis, apare un moment când te "trezeşti". Abia în acel moment începi să auzi blocul de sunete respectiv, dar nu şi înainte, când te aflai într-o stare de semivis-semitrezie conştientă. Acest fenomen confirmă teza pe care am susţinut-o în "Modelul trinitar al psihicului uman". Ce se întâmplă? În starea de semitrezie, Spiritul stă în apropierea locului său din trunchiul cerebral, dar încă nu este total intrat. În acest timp, Conştiinţa este supusă tirurilor venite din partea Minţii, care îi generează fie un vis, fie gânduri coerente legate de realitatea imediată. Abia în momentul când Spiritul intră complet în corp se produce "trezirea" şi începi să recepţionezi sunetele astrale. Concluzia este că Spiritul este cel "responsabil" de existenţa acestor sunete subtile, ele semnalând, de fapt, prezenţa energiilor subtile din perispirit. Cu cât eşti mai conştient de ele, cu atât s-ar părea că eşti mai aproape de Spiritul propriu şi de posibilităţile Sale nesfârşite (cu alte cuvinte, Spiritul a venit aproape de Conştiinţa ta omenească).
Straturile energetice ale perispiritului pot fi folosite ca antenă de emisie-recepţie pentru alte energii astrale din universul infinit. Lucrând cu o mantră (de exemplu mantra creştină AMIN, similară cu AUM), tu cauţi să rafinezi un sunet pe care îl poţi auzi în creier. Este ca şi cum ai folosi potenţiometrul de la radio ca să intri pe frecvenţa unui anumit post de radio şi nu pe a altuia. În yoga se pune accentul pe recepţia sunetului subtil pe care îl doreşti, iar emisia mentală are doar rolul de direcţionare a "antenelor sufletului" către sursa cosmică aleasă, comunicând subconştientului intenţiile tale, pentru ca el să facă restul lucrării parapsihice. În procente: 10% din timp emiţi mantra, iar restul de 90% cauţi să auzi acel sunet extrem de înalt. Cu cât avansezi în practică, apar efecte deosebite, începând cu o stare de bine, un sentiment de expansiune a corpului, amplificare a sunetului, regenerare energetică ş.a.m.d. Iată ce simplu poate avea oricine acces la efectele benefice ale practicii yoga secrete, cu condiţia să persevereze regulat!
< Sus>