< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
articol de Răzvan-Alexandru Petre
„Oamenii sunt marionetele spiritelor invizibile.
Spiritele sunt, şi ele,
marionetele păpuşarului divin.
De păpuşar nu se ştie nimic.”
Spiritismul este dualist. Este o relaţie dintre două entităţi: omul (entitatea încarnată) şi spiritul (entitatea descarnată, invizibilă). Totuşi, în ultima vreme, unele mesaje spiritiste au început să conţină elemente clare de nondualism. Spiritele se exprimă transpersonal, lăsând în urmă poveştile religioase sau cele spiritiste anterioare, devin purtătoare de cuvânt ale Sursei, Originii, Absolutului, Divinităţii Supreme şi Unice.
Este o tendinţă tot mai evidentă (dacă nu cumva mi se întâmplă numai mie să dau peste asemenea mesaje cu tentă nondualistă!), care ne transmite că şi noi, oamenii, suntem expresii directe ale Divinităţii, suntem chiar Dumnezeu întrupat. Interesant, nu?!
Dar, pentru că suntem încă ameţiţi de parfumul dualismului şi de mândria personalismului, ni se inoculează doze mici de nondualism, ca să nu ne trezim prea brusc. Pentru cei mai curajoşi, recomand NONDUALISMUL RADICAL.
Parcă spiritele ar prelua ideile care circulă prin cercurile spiritualiste şi nondualiste şi ni le-ar pune în faţă, ca şi cum ar veni de la ele. De fapt, chiar sunt ale lor şi chiar ele ne-au strecurat ideile pe care le tot învârtim prin cercurile spirituale. Nu sunt noutăţi. Deci noi, oamenii, suntem la mijloc, prinşi în menghina spiritualităţii inventate de spirite, şi doar îngânăm repetitiv înţelepciunea care ni se induce. Ce truc!
Iată cum descrie spiritul lui Isus, prin mediumul Gina Lake, portretul îngerului păzitor:
«Află că ghidul tău personal NU arată chiar aşa cum ţi-ar putea apărea, ci este mai degrabă o întruchipare a Iubirii, lucru valabil pentru toate entităţile care veghează şi îndrumă umanitatea. La acest nivel, Noi nu suntem prea diferiţi, deşi am putea să ne înfăţişăm în moduri diferite. Ci suntem fiinţe de energie cu un specific unic, dar fără o identitate sau individualitate distinctă. Ne identificăm doar prin tipul de serviciu pe care vi-l aducem, prin rolul nostru în relaţia cu voi, dar în esenţă, toţi cei care ghidăm omenirea suntem la fel.» (Sursa video: A Guided Meditation to Meet Your Guide)
Poate de aceea, tot mai des, în comunicările spiritiste contemporane, spiritul se semnează cu numele de „Entitate colectivă” sau „Colectiv de spirite”, ca să ne obişnuiască cu acest concept, inedit şi ciudat pentru noi, care eram obişnuiţi numai cu individualităţi bine conturate.
Substratul nondual al existenţei - Erin Lyons channeling
Dimensiunea a cincea (nonduală) - Sara Landon channeling
Subcapitolul: Marele experiment necesar ca Originea să se înţeleagă pe Sine
6. Fii conştient de ceea ce este real
Putem găsi şi alte mesaje nondualiste în această carte, precum şi în celelalte cărţi ale Ginei Lake, medium care a preluat mesaje de la Isus şi Maica Domnului
Exploratorul astral Jurgen Ziewe: "Nu comunicăm cu forma astrală, ci cu Esenţa"
Lista rămâne deschisă...
Răzvan A. Petre
22 septembrie 2023
< Sus >
Iată cum se vede de AICI. Spiritualitatea ca şi ateismul sunt parte din vis/iluzie (nu spun că visul e ce nu trebuie sau că e greşit, ci doar că e vis/poveste).
Ceea ce observi tu ca tendinţă se poate explica în următorul fel: Absolutul, prin propria lui vrere, decide când să relaxeze energia contractată ce se simte ca separare, sau când Nondualismul să pătrundă "aparent" în cadrul spiritualităţii şi a ateismului. Nu de la ele înspre Sursă se dizolvă visul dualităţii, ci totul îi aparţine Sursei.
Am spus mai demult că nondualitatea reprezintă "capăt de drum", de vis/de iluzie/poveste. Când timpul îşi atinge propria limită, se pare că note nondualiste apar în spiritualitate şi în celelalte domenii. Doar "se pare", dar de fapt, are loc o "topire" în ceea ce este. Iar la "sfârşitul timpului", "totul se împlineşte", în sensul că, din interior, se percepe că "totul s-a iluminat". Dar când interior/exterior nu mai există, rămâne TOTUL ESTE DELA LUMINĂ, nimeni care să se ilumineze, timpul nu mai există, dualitatea e poveste, separarea e poveste.
Cum am scris într-o postare pe facebook, cărămizile ateismului sunt precum credinţa în forme, adică precum credinţa că doar valurile există, totul e hazard. Iar cărămizile spiritualităţii implică credinţa în Dumnezeu şi existenţa încă a "eu-lui", eu şi Dumnezeu, apoi o cale de parcurs, ceva de făcut, undeva de ajuns. Însă unirea cu Dumnezeu este precum valurile care vor să se unească cu oceanul, să ajungă la el, să parcurgă căi şi timp până la el, nerealizându-se că doar Oceanul există.
La sfârşitul timpului, TOTUL ESTE. Cercul spiritualităţii şi al ateismului se va închide automat în Nondualitate, dezvăluindu-şi irealitatea. Însă Nondualitatea nu spune că visele sunt rele, nici bune, ci NU NEAGĂ NIMIC, deoarece, din Ea, totul apare.
Laura Averchi, 23 septembrie 2023