KARMA ŞI REÎNCARNAREA
"Care este lecţia mea de viaţă?" - iată o întrebare dificilă extrem de
frecventă în scrisorile clienţilor mei. Răspunsul este strict personalizat.
Atunci când vine vorba despre fiinţa umană, orice fel de scenarii stereotipe
ar putea aduce prejudicii personalităţii unice a fiecărui om. Adevăratul
parapsiholog nu se lasă călăuzit de planete, zodii, cărţi de ghicit, tabele
pentru aflarea vieţilor anterioare şi alte inutilităţi de genul acesta.
De fapt, ce este un parapsiholog? Răspunsul poate fi enunţat simplu ca bună ziua: parapsihologul este o persoană care cercetează psihicul uman (sau cel animal) prin metode paranormale. Un om care poate face investigaţii competente în această manieră devine un veritabil parapsiholog şi fără studii sofisticate în America. Esenţial este să posede abilitatea de a pătrunde cu mintea în trecutul spiritual al clientului, analizând vieţile anterioare ale spiritului său. Aceste vieţi au aparţinut unor oameni diferiţi de cel de astăzi, care au trăit în epoci istorice de mult apuse, fiecare dintre ei transmiţându-i peste veacuri, prin intermediul spiritului comun, câte ceva din fizicul şi personalitatea lor. Oamenii aceştia, rămaşi în negura istoriei, reprezintă încarnările precedente ale spiritului care îl animă şi pe omul de astăzi. Eu îi mai numesc antecesori spirituali.
După aceste elemente introductive, vă îndemn să citiţi în continuare ce înseamnă lecţia de viaţă, cu menţiunea că textul respectiv îmi aparţine în totalitate.
A.
1) Conştientizarea greşelilor săvârşite de rudele genetice, antecesorii spirituali şi de rudele acestora, dar şi a greşelilor din viaţa actuală.
2) Tragerea unor învăţăminte din greşelile menţionate mai sus.
3) Nerepetarea acestor greşeli şi corectarea lor prin fapte corespunzătoare.
B.
1) Conştientizarea frustrărilor, neîmplinirilor din această viaţă şi din vieţile antecesorilor spirituali.
2) Lupta pentru a obţine ceea ce nu a fost posibil în viaţa actuală şi în vieţile antecesorilor spirituali.
SPIRITELE PRINTRE NOI
Primul român care a surprins globuri luminoase în clişee fotografice a fost academicianul Bogdan Petriceicu Haşdeu, între 1893-1896. Eruditul om de cultură, retras la Câmpina în celebrul său castel, invoca în şedinţe private diverse spirite elevate, a căror prezenţă s-a întipărit pe plăcile fotografice. Pozele au ajuns în Arhivele Statului şi publicate într-un articol din revista "Fotografia" abia în anul 1979. Le puteţi vedea în pagina dedicată.
Cartea "Din tainele vieţii şi ale universului" scrisă în anul 1939 de prof. Scarlat Demetrescu (fost asistent personal al lui B.P. Haşdeu) conţine mărturia unui "duh alb" despre intenţia spiritelor de a se face prezente în pozele oamenilor:
«Dacă găsim câte un fotograf profesionist sau amator care ne poate servi ca medium, dăm buzna [...] să ne fotografiem şi noi. În acest caz, iau fluid din dublul său vital, îl îmbib în perispiritul meu pentru a-l face mai compact, mai dens. Dar din cauză că el face poza la lumina vie a electricităţii, nu reuşesc să apar clar pe placa lui fotografică, pentru că lumina electrică îmi risipeşte fluidele pe care cu atâta greutate le acumulez în jurul meu [...] Având în vedere că am intrat într-un nou ciclu de mare spiritualitate, am credinţa că se vor naşte mai mulţi mediumi fotografi. Astfel vom reuşi să ne arătăm mai uşor şi mai bine lumii carnale, care va fi zguduită în ideile sale false că morţii s-au prăpădit pentru totdeauna...»
Continuăm cu prezentarea unor fotografii reuşite din colecţia noastră, primite de la cititorii site-ului spiritus.ro în decursul anului 2009.
NONDUALISM premieră
Am găsit pe internet următoarele reflecţii:
«Paradoxul vremurilor noastre este că avem
clădiri mai mari, dar caractere
mai mici;
autostrăzi mai largi, dar puncte de vedere mai înguste.
Cheltuim
mai mult, dar avem mai puţin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
mai mult confort, dar mai puţin
timp;
Avem mai multe diplome, dar mai puţin bun-simţ,
mai multe
cunoştinţe, dar mai puţină judecată;
mai mulţi experţi şi, totuşi, mai multe
probleme,
mai multă medicină, dar mai puţină sănătate. […]
Ne-am mărit
averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm
prea des.
Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să trăim cu
adevărat.
Am adăugat ani vieţii, şi nu viaţă anilor.
Am ajuns pâna la Lună
şi înapoi, dar ezităm să trecem strada ca să facem cunoştinţă cu noul
vecin.
Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior.
Am făcut
lucruri mai mari, dar nu şi mai bune.
Am curăţat aerul, dar am poluat
sufletul.
Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai
mult, dar învăţăm mai puţin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine.
Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm. […]»
Sunt des apreciate în cyberspace aceste reflecţii paradoxale ale unui înţelept, care însă nu-i clar cine este. Unii spun că ar fi scriitorul Octavian Paler, alţii că ar fi satiricul George Carlin. Adevărul este că aparţin lui Bob Moorehead, un fost pastor al unei biserici creștine din Seattle, care le-a publicat în cartea sa «Words Aptly Spoken» (1995). Şi care nu prea era "uşă de biserică"… (sursa 1, sursa 2) La prima vedere, par nişte constatări inteligente. (Pe alocuri, a trebuit să corectez traducerea conform cu originalul.) La o gândire mai profundă, putem trage însă altă concluzie.
În nicio epocă ego-ul n-a avut motive de mulţumire. Aşa e şi în vremurile noastre. Nu doar acum lucrurile nu stau tocmai bine. Dintotdeauna a fost aşa, fiindcă imperfecţiunea zace în ochii privitorului.
De fapt, lumea e "perfectă" aşa cum e. Doar senzaţia-de-eu este cea care care o poluează cu păreri despre cum „ar trebui” să stea lucrurile. Viaţa e aşa cum e, indiferentă la judecăţile „eu”-lui uman. Cât timp va fi acolo acest cârtitor, lumea nu va arăta bine în ochii săi.
Abia în clipa când dispare acest „eu-mie-îmi”, lumea devine, ca prin miracol, splendidă în imperfecţiunile ei. Acesta e adevăratul paradox, paradoxul iluminării, al trezirii la realitatea nonduală…!
Poate spune cineva că Dumnezeu e imperfect?! Nu, bineînţeles că nu. Or, Dumnezeu este tot ceea ce vedem şi simţim, absolut totul. Înotăm ca nişte peştişori nătăfleţi în oceanul divin, crezând că Dumnezeu s-ar găsi acolo, sus, la suprafaţa apei. Dar Dumnezeu este chiar viaţa noastră, aşa cum o ştim. Deci poate fi lumea imperfectă?!...
Până şi acest „eu” mereu nemulţumit îşi joacă perfect rolul. Pare a fi musafirul neinvitat care strică petrecerea. Paradoxul este că nimeni nu-l bagă în seamă. Nu numai că n-a fost invitat, dar nici măcar nu există. E ca o fantomă invizibilă care s-a aşezat la volanul unui autovehiculul aruncat la fiare vechi. „Vruum, vruum! Feriţi!” strigă ea...
Adevărul e că oamenii sunt avizi de fantome şi alte iluzii. Şi le place să inventeze mereu poveşti despre „vremurile noastre”… Aşa îşi hrănesc „eul”: crezând în basmele şi lamentările sale. Dar fără aceste poveşti, n-am avea ce mai spune despre nimic.
Viaţa nu respectă niciun scenariu. Ăsta-i alt paradox. „Eu”-l caută mereu semnificaţii şi pare că le găseşte deseori. Dar niciodată nu e sigur de nimic. Iar uneori, teoriile sale nu se potrivesc cu realitatea. Într-un final, viaţa nu pare a avea niciun sens raţional.
Raţional ar fi atunci să renunţe fie la logica minţii, fie la logica divinităţii. Dar asta îi este imposibil, fiindcă ar trebui să renunţe la el însuşi. Acest lucru se mai întâmplă uneori, dar numai prin graţie divină, care, să nu uităm, n-are nicio logică.
În
concluzie, „paradoxul tuturor vremurilor” este că trăim prea mult în cap şi
prea puţin în inimă.
R.A.P.
SPIRITISM
INDEPENDENT DIRECT VOICE este un tip spectaculos de mediumnitate, în care oricine poate auzi vocile spiritelor "direct din aer", fără intervenţia de niciun fel a mediumului.
Ba chiar, acesta poate vorbi în acelaşi timp cu spiritele, infirmând astfel
supoziţia unora că ar fi vorba de o farsă.
LESLIE FLINT (1911-1994) a fost un medium fizic de excepţie. Biocâmpul său robust era folosit de spirite la producerea unui "dispozitiv eteric" clar audibil fără nicio amplificare. Mii de şedinţe spiritiste au fost înregistrate, benzile originale aflându-se astăzi la Universitatea din Manitoba.
Citiţi mai multe despre Leslie Flint şi mediumnitatea sa excepţională
Ascultaţi o înregistrare a unei alte şedinţe spiritiste, cu traducerea în limba română, în care spiritul dr. Marshall vorbeşte despre cum ne pare drept solid ceea ce vibrează pe frecvenţa noastră, despre faptul că ştiinţa spirituală este cea mai înaltă dintre religii, că marile personalităţi sunt "suflete bătrâne", că gândul e fluid, nu proprietatea cuiva, iar Viaţa este colectivă, despre cum conştiinţa creează realitatea şi alte subtilităţi spirituale.
PROFEŢII
În cartea sa "Life Before Life", dr. Helen Wambach descrie rezultatele obţinute după hipnotizarea a 750 de persoane, pe care le-a condus în vieţile anterioare, în starea dintre vieţi şi în vieţile viitoare. Între 1980-1988, a realizat un alt studiu sistematic asupra viitorului, folosind un eşalon de 2500 subiecţi. Doar 20% dintre subiecţi au putut progresa în vieţile viitoare. Din spusele acestora, dr. Wambach a concluzionat că, peste câteva generaţii, va exista un declin demografic major (cam 95%), dar nu a putut stabili şi motivele.
Iată care ar fi direcţiile probabile ale viitorului îndepărtat:
1. În jurul anului 2150, majoritatea populaţiei va trăi în doar 4 tipuri de ambianţe:
Prima: comunităţi plasate în mijlocul pădurilor, într-un climat ecologic, sănătos, creativ,
spiritual, în zonele temperate. A doua: oraşe înalt tehnologizate, depinzând de domuri sau
alte protecţii artificiale împotriva unui mediu exterior dur. A treia: aşezări izolate, rustice,
unde oamenii au părăsit tehnologia modernă, întorcându-se la un stil de viaţă mai simplu.
A patra: călători spaţiali, care locuiesc în staţii cosmice deasupra Pământului sau în colonii
protejate pe planete apropiate, cum ar fi Marte.
2. Vor apare unele populaţii sau grupuri de oameni cu puteri telepatice sporite şi alte puteri paranormale.
3. După anul 2300, umanitatea nu va mai depinde nici de sistemul solar, nici de concepţiile actuale
despre realitatea tridimensională.
Subiecţilor cufundaţi într-o transă adâncă li s-a pus şi întrebarea: "De ce ai ales să te naşti în a doua jumătate a secolului 20?". Jumătate dintre spiritele încarnate au răspuns că această perioadă este foarte favorabilă creşterii spirituale şi expansiunii conştiinţei umane. Iată câteva fraze semnificative:
"Acum începe o nouă eră de conştientizare şi multe, multe suflete vor transcende către alte planuri de vibraţie."
"Tot mai multe spirite evoluate se nasc şi suntem mai aproape de a obţine pacea mondială şi sentimentul unităţii omenirii."
"Se naşte o epocă de aur."
"Conştiinţa va fi ridicată pe un plan superior."
"Evoluţia omenirii va fi foarte rapidă în această perioadă."
"Tranziţie istorică de la un punct de vedere religios la unul ştiinţific, iar la sfârşitul acestei epoci,
o trezire spirituală."
"O creştere a conştiinţei spirituale în culturile occidentale."
"Schimbări dramatice se petrec şi se vor petrece."
BEST-SELLER ÎN FOILETON
Paramahamsa Yogananda (5 ianuarie 1893 - 7 martie 1952), a fost un yoghin şi guru indian care a iniţiat mulţi occidentali în învăţăturile despre mediaţie şi yoga, fiind primul guru indian de yoga care s-a stabilit definitiv în America, trăind aici din 1920 până în 1952. Cartea sa “Autobiografia unui yoghin” a inspirat multe generaţii să urmeze o cale spirituală de tip oriental.
Continuăm cu publicarea altui capitol interesant din această carte minunată.
Tânărul Yogananda trăieşte în prezenţa maestrului Mahasaya (pe numele real, Mahendra Nath Gupta) câteva experienţe paranormale şi metafizice extraordinare. (click pentru a citi capitolul)
ŞTIINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE
Folosind informaţii de la autorii esoterici Scarlat Demetrescu şi Robert Bruce, am dedus următoarele corelaţii între stadiile somnului (stabilite prin observaţii ştiinţifice) şi poziţia dublurilor subtile:
Stadiul 1 [caracterizat prin unde cerebrale alfa (8-15 Hz) şi theta (4-7 Hz)] – Copia eterică şi cea astrală ies parţial din alinierea cu corpul fizic, dar rămânând împreună. Acest stadiu se referă atât la starea hipnagogică (de aţipire), cât şi la cea hipnopompică (de trezire). Este momentul potrivit pentru începerea unor experienţe parapsihice precum dedublarea astrală voluntară sau hipnoza.
Stadiul 2 [unde cu forme de fuse (12-16 Hz) şi complexe K] – Aflat între stadiul 1 şi REM, în acest stadiu dublul eteric şi cel astral sunt ieşite complet (dar aliniate împreună). În stadiile 2, 3 şi 4, dublul eteric este încărcat cu fluid vital de natură cosmică.
Stadiul 3 [unde delta (0,1–3 Hz) şi beta joase (13–15 Hz)] – Acest stadiu urmează întotdeauna stadiului 2.
Atunci când dublul astral iese din cel eteric,
aceasta este starea de somn adânc, fără vise.
Stadiul 4 [unde delta (0,1-3 Hz)] – În continuarea stadiului 3, şi dublul mental iese din cel astral, pe măsură ce somnul devine tot mai profund.
Stadiul REM [unde beta (16-30 Hz) şi theta (4-7 Hz)] – Dublul eteric este parţial ieşit din corpul fizic, iar dublul astral este ieşit complet. Visele au loc când astralul este ieşit, dar etericul este în corp; datorită corpului eteric (vital) se construiesc visele, deseori sub inspiraţia astrală.
Pe măsură ce creierul emite unde tot mai lente (în ordine descrescătoare: beta, alfa, theta, delta), se poate spune că mintea devine tot mai adormită. Cercul colorat în galben desemnează mintea activă, iar culoarea gri, mintea amorţită. În stadiul REM mintea este la fel de activă ca în starea de veghe.
Pe acelaşi model, articolul "Somnul, visul, dedublarea" explică şi alte fenomene considerate misterioase, deocamdată.
Este prima oară când se reuşeşte o corelare dintre abordarea ştiinţifică şi cea parapsihologică în descrierea fenomenelor din timpul somnului, pe care mi-o asum.
R.A.P.
MELODII NEMURITOARE
Cântăreţul kazah DIMASH, având cea mai mare întindere vocală şi un control desăvârşit al vocii, ne demonstrează că un om poate atinge desăvârşirea într-un aspect al naturii sale. Observăm o perfecţiune nativă a aparatului fonator, peste care s-a suprapus o educaţie muzicală completă. Prin comparaţie cu talentul altor mari cântăreţi, cel al lui Dimash atinge sfera paranormalului. Este o demonstraţie de “magie muzicală”. Iar oamenii vor fi întotdeauna fermecaţi de magie, de imposibilul devenit posibil.
Pe lângă uimirea entuziastă a unor vloggeri, pe YouTube, cele mai emoţionante mi se par reacţiile unor profesori experimentaţi de canto. Auzind performanţele vocale ale lui Dimash, ei rămân perplecşi şi nu înţeleg cum este posibil. (Căutaţi pe Google „Vocal coach react Dimash”.)
Să-l ascultăm interpretând minunata melodie "S.O.S. de la un pământean însingurat", care parcă a fost creată în mod special pentru a-i sublinia talentul. Dar există şi un mesaj puternic în versurile sale.
De ce trăiesc? De ce mor? De ce râd? De ce plâng? Acesta e un SOS de la un pământean însingurat N-am avut niciodată picioarele pe pământ Mai bine aş fi fost o pasăre. Nu mă simt bine în pielea mea. Aş vrea să văd lumea de sus în jos Poate că aşa ar fi fost mai frumos Să văd lumea de sus Din înalt. Mereu am confundat viaţa Cu benzile desenate. Simt nevoia unei metamorfoze Simt că ceva mă trage, Mă trage spre înalt |
La marea loterie a universului Nu am tras numărul norocos Nu mă simt bine în pielea mea De ce trăiesc? De ce mor? De ce râd? De ce plâng? Cred că primesc semnale Venite din altă lume N-am avut niciodată picioarele pe pământ Poate că ar fi fost mai frumos Să văd lumea de sus Din înalt Dormi, copile, dormi |
![]() |
![]() |
• Afirmă-ţi adevărul limpede şi fără rezerve, chiar dacă contrazice ceea ce ai spus ieri. Nu te autolimita din dorinţa de a fi consecvent.
• Cu toţii căutăm adevărul, dar este unul personal şi de moment. Ar fi mai bine să-l numim „rezonanţă”. Adevărul absolut nu poate fi înţeles sau împărtăşit.
• Conform studiilor, „depersonalizarea” (denumirea psihiatrică a iluminării) se întâmplă la circa 1-2% din populaţia generală.
• Privind trei puncte disparate, mintea va vedea acolo un triunghi. Ea caută un sens în orice şi astfel nu vede Realitatea goală-goluţă, doar . :
• Inconştientul e totuna cu supraconştientul – de acolo ne sunt dictate alegerile, deciziile, acţiunile. Conştientul e doar o iluzie.
• Ego-ul strigă după libertate, dar nici prea multă, căci haosul îl sperie. Va rămâne indecis şi nemulţumit până în ziua dispariţiei sale.
• Totul şi orice este permis să existe în Realitatea naturală, iar fiinţele joacă un rol, ca nişte păpuşi. Doar că nu există niciun Păpuşar.
• Absolut toţi oamenii fac Voia Divină, doar că foarte puţini îşi dau seama că „voinţa personală” este o simplă iluzie.
• Viaţa ni s-a încheiat deja. Ceea ce trăim acum este reluarea ei cu încetinitorul, ca s-o savurăm mai bine.
• Viaţa poate fi neruşinată sau umilitoare şi poţi muri prosteşte sau dezgustător. Eşti un erou, oricum.
• Visele sunt mici opere de artă ale subconştientului – artă de dragul artei.
• Fricile te uzează, speranţele te dezamăgesc, dorinţele împlinite te plictisesc. Viaţa e făcută din poveşti în care crezi, un timp.
• Adevăratul scop al profeţiilor este să ne zguduie mentalitatea înţepenită, nu să ne dezvăluie viitorul, care ar fi total inutil.
• Nimicul a creat totul, Fericirea a creat nefericirea, Libertatea a creat inteligenţa, Haosul a creat ordinea - de aceea nu-L înţelegem pe Dumnezeu.
• Ce este viaţa? Este un Scenariu cosmic perfect desfăşurat într-o Scenografie cosmică perfectă.
• Când faci corelaţia dintre o cauză şi un efect, deja ai scornit o poveste.
• Nu-i nimic în neregulă să-i înveţi pe alţii ce este viaţa, cu condiţia să recunoşti sincer că tu nu ştii ce este viaţa.
R.A.P.
Când un pinguin se îndrăgostește de o "pinguină", el caută pe toată plaja piatra perfectă pe care să i-o facă cadou. Dacă ea ia piatra, înseamnă că acceptă propunerea. O dată pe an se reîntâlnesc în același loc. Ei memorează atât de bine cântecul celuilalt încât, după luni de despărțire, reușesc să se localizeze reciproc. Cei doi pinguini se unesc pe viață, iar dacă devin văduvi, nu mai formează niciodată un cuplu. ❤
Clasici în interpretări moderne: 1. "Gymnopedie nr.1", de Erik Satie; 2. "Canon in Re Major", de Johann Pachelbel; 3. "Concierto de Aranjuez", de Joaquin Rodrigo; 4. BWV 639, BWV 788, de Johann Sebastian Bach; 5. "Pavane pour une enfante defunte", de Maurice Ravel
"Nu aştepta prea multe de la sfârşitul lumii!" ~ Stanislaw Jerzy Lec
„Ce este femeia? Este singurul cadou care te alege.” ~ Nichita Stănescu
„Nu-i nimic în neregulă să-i înveţi pe alţii ce este viaţa, cu condiţia să recunoşti sincer că tu nu ştii ce este viaţa.” ~ R.A.P.
„Când faci lucruri din suflet, simți un râu care se mișcă în tine, o bucurie.” ~ Rumi
„Iar cei care nu auzeau muzica îi credeau nebuni pe cei care dansau.” ~ Friedrich Nietzsche
10 piese chill (easy, calm, rythmed music)
de Michel Pepe
Muzică foarte frumoasă, înălţătoare, calmantă, însoţită de imagini splendide editate de Andreea Petcu. Lista de melodii poate fi derulată şi manual.
Experimentul social nebunesc din CHINA: Big Brother fără drept de apel. Naţiunea de roboţi care va cuceri lumea până în 2049 (după doctrina partidului).
Porţia de adrenalină, cu o simplă bicicletă... Stai cu atenţia trează şi cu zâmbetul pe buza prăpastiei!!!
Modul în care sinele egotic exteriorizează conflictul pentru a construi mecanisme de protecție.
Magicianul român Johannes (Ionuţ Stoian din Galaţi) demontează trupul uman în bucăţele şi apoi îl pune la loc, perfect funcţional. Număr magic de dematerializare şi rematerializare.
Unii magicieni confirmă că la mijloc sunt iluzii şi trucuri. În acest fel ne aţâţă curiozitatea de a cumpăra bilete la spectacolele lor, pentru a descoperi trucul. Dacă ar recunoaşte public că fac magie ("vrăjitorie"?!?), acest lucru le-ar cam alunga spectatorii.
În magia de spectacol e vorba despre abilităţi paranormale reale. Dar magicianul conlucrează fără greş cu entităţi superioare specializate în efecte materiale, care îl asistă şi îl protejează în timpul numerelor de spectacol. Ei formează o echipă.
Rolul magiei nu este doar de divertisment, ci şi unul progresist: stârpirea modului de gândire materialist, slăbirea stereotipurilor, a prejudecăţilor, schimbarea paradigmei ştiinţifice, întărirea credinţei că "imposibilul" poate fi uneori posibil.
MELODII NEMURITOARE
Florin Bogardo (1973)
Cea mai frumoasă muzică pentru versurile nostalgice eminesciene:
« Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?
Dintre pasări
călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile,
vânturile?
De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmează în
tot locul
Vânturile, valurile.
Nențeles rămâne gândul
Ce-ți
străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile.
»
POEZIE
cântă Adriana Ausch
Învaţă de la apă să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări că toate-s
numai scrum
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi
Învaţă de la
stâncă cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare cum trebuie
s-apui
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui
Învaţă de la vântul
ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci
Învaţă de la toate că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă,
cum poţi frumos să mori
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat
Învaţă de la vultur când
umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei
Învaţă de
la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te
înspăimânţi
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor
Învaţă de la toate că totu-i trecător
Ia seama, fiu al jertfei, prin
lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci
NOTĂ: Poetul creştin Traian Dorz a fost întemniţat de comunişti pentru apartenenţa la "Oastea Domnului", iar numele său a fost interzis a fi rostit în cenaclul "Flacăra", unde s-a lansat această melodie.