< Înapoi la Pagina de KARMĂ,DESTIN, REÎNCARNARE
În degringolada vieţii sociale româneşti din zilele noastre, se afirmă la tot pasul că poporul nostru este format din proşti, escroci, bolnavi mintal, hoţi, drogaţi etc. Parcă ne-am săturat cu toţii să fim vânaţi de peste hotare, ca după aceea să fim împroşcaţi cu noroi, fiindcă, pur şi simplu, ne-am născut români! Chiar dacă în ţara aceasta vieţuiesc numeroşi cetăţeni certaţi cu legea şi cu bunele maniere, nu ar fi corect să dăm vina pe întregul popor pentru faptele lor reprobabile. Lucrez de 15 ani, neîntrerupt, cu publicul dornic de evoluţie spirituală. În cadrul STUDIULUI KARMEI ŞI AL DESTINULUI am colaborat, şi încă mai colaborez, cu numeroşi români care doresc să se cunoască mai bine ca finţe evoluate ale globului pământesc. Pentru ei, este deosebit de important să ştie de unde au venit în această lume, ce datorii omeneşti au de îndeplinit şi ce au de făcut în fiecare zi pentru ca fiinţa generatoare de viaţă - SPIRITUL - să evolueze cu ajutorul lor.
Voi prezenta mai jos mărturiile sincere, înălţătoare, educative pentru toată lumea ale unor oameni deosebiţi, de mare valoare morală, socială şi spirituală. Vă urez lectură plăcută şi folositoare!
Nina Petre, 16 iunie 2011
LAVINIA, economist şi psiholog
Antecesor spiritual:
RODRIGO VERSANTELLI (1892-1937), bărbat, Italia, cofetar şi patiser
"Cât priveşte viaţa mea anterioară, am fost surprinsă, dar nu total: Rodrigo Versantelli, cofetar şi patiser din Verona. Cu siguranţă că trebuie să ajung acolo în această viaţă. Nu sunt un geniu în bucătărie, deşi bunicul meu a fost de profesie bucătar, dar îmi place mai mult să fac prăjituri decât mâncare. Chiar mă gândeam că mi-ar plăcea să trăiesc din aşa ceva. Nu mă omor să mănânc dulciuri, nici chiar cele făcute de mine, dar îmi place să le fac pentru alţii. Soţul meu, în schimb, mănâncă foarte multe dulciuri şi de aceea prefer să îi fac eu în casă decât să cumpărăm. Eu prefer fructele şi sper că asta mă va ajuta să fiu sănătoasă.
Cât priveşte pedeapsa de a suferi din pricina statorniciei în viaţa de cuplu, o duc mai departe dacă asta înseamnă să plătesc relaţiile extraconjugale ale lui Rodrigo. Nu concep să trăiesc duplicitar şi, cu siguranţă, nu pot fi ipocrită. Nu am să repet greşeala făcută de Rodrigo înşelându-mi familia şi pe cei dragi. Plus că exemplul meu pentru copilul meu trebuie să fie unul real. Cred că un revers al medaliei este faptul că, pentru mine, spre deosebire de Rodrigo, plăcerile carnale nu sunt deloc printre lucrurile importante din viaţa mea. E o funcţie biologică, o metodă de a împărtăşi pasiunea şi de a-ţi apropia partenerul, dar fără excese. Pun mai mult preţ pe sentimente, suport şi reciprocitate. Am fost îndrăgostită la 18 ani de un bărbat însurat şi cu un copil, fără implicaţii sexuale. Doar îndrăgostită, şi eram copleşită de sentimentele mele. Am rupt relaţia, fiindcă mi-am dat seama că nu există viitor, şi mulţumesc lui Dumnezeu că am făcut-o. Cred că de la Rodrigo mi se trage uşurinţa cu care mă pot îndrăgosti. Deşi soţul a fost primul bărbat din viaţa mea, am avut câţiva prieteni înaintea lui de care m-am îndrăgostit (sau aşa credeam eu) foarte uşor, dar pe care tot eu i-am lăsat din diverse motive. În principiu, pentru că nu simţeam că sentimentele lor sunt complete sau îmi dădeam seama că nu e persoana pe care o caut.
Cât priveşte felul în care a murit Rodrigo, e, într-adevăr, groaznic. Armele îmi repugnă. Orice fel de arme, dar armele de foc în special. Tot timpul îi spun soţului să nu se mai certe în trafic cu diverse prsoane, că îmi e groază că vreodată îi pune cineva o armă la tâmplă. Sper însă că familia lui Rodrigo l-a iertat şi sper că i-a lăsat un suport material, astfel încât să nu se chinuie să existe. Eu am o fixaţie, în sensul că mă preocupă să îi strâng copilului bani pentru facultate, călătorii sau ce o vrea să facă când creşte. Simt nevoia să îl asigur.
Am o slăbiciune pentru limba italiană. Chiar şi o uşurinţă în a înţelege şi vorbi. Acum câţiva ani vorbeam destul de bine, deşi, cu siguranţă, nu perfect gramatical şi am învăţat ce ştiam doar urmărind emisiuni şi filme la televiziunile lui Berlusconi. Nu am învăţat la şcoală sau în altă parte, pur şi simplu mă atrage. Ce ţi-e şi cu viaţa asta!"
14 mai 2008
ANA, medic
Antecesor spiritual:
MAHR UANTAN (1510-1561), femeie, Cambodgia, vraci. A trăit şi în Thailanda.
"Am aşteptat cu nerăbdare să cunosc viaţa vindecătoarei din Thailanda, că poate aşa-mi răspund la: De ce eu? De ce acum? Vă mărturisesc că evenimentele care s-au derulat în viaţa mea în ultimele luni au fost destul de curioase la început pentru mine, dar acum înţeleg că nimic nu a fost întâmplător. Efectiv, am ales drumul aşa cum mi-a dictat indirect GÂNDUL. Informaţiile pe care le-am primit în această perioadă au fost în principal axate pe faptul că EU voi face minuni cu ajutorul mâinilor. La început, mi s-a arătat ce pot face cu ele, ca apoi să mă instruiesc, să mă informez, pentru că altfel nu puteam continua. A trebuit să mă instruiesc, să învăţ, şi asta numai pentru a cunoaşte "fenomenele" pe care alţii le-au cunoscut mult înaintea mea. Este o minune să faci BINE prin vindecarea sufletului, minţii şi a trupului, şi asta numai prin Iubirea lui Dumnezeu! Sunt o unealtă prin care circulă Lumina Divină şi sunt fericită că fac parte din grupul imens de persoane cu astfel de extrasensibilităţi.
Vă mărturisesc că am şi viziuni, dacă le pot numi aşa. A venit la mine o cunoştinţă care mi-a arătat câteva fire de păr pe care le-a găsit fiica ei în casă. Cu ajutorul radiesteziei, am primit informaţii că era vorba de nişte farmece. Mi-a apărut în gând, dacă pot spune aşa, o imagine a unei femei tinere cu părul lung, îmbrăcată cu o fustă lungă cu volane, care era aproape de un foc pe timp de seară şi gesticula din mâini ca şi când ar face ceva. Părea foarte pornită pe ce făcea şi chiar spunea. Informaţiile mele au fost confirmate şi de o doamnă cu capacităţi extrasenzoriale extraordinare. Eu nu am avut decât să mă bucur că nu am avut "vedenii". Ştiţi ce se întâmplă, nu prea am încredere că eu pot face anumite lucruri şi mă întreb încă de ce tocmai eu, pentru că nu am făcut lucruri extraordinare pentru semenii mei, decât aşa cum mi-a dictat conştiinţa. Cum spuneţi şi Dvs., am simţit chemarea de tămăduitor, iar legătura energetică cu vietăţile nevăzute ale Spaţiului Cosmic sunt o minune. Nu este uşor să te simţi altfel decât cei din preajma ta, dar sunt fericită că am oameni asemeni mie cu care comunic. NImic nu este întâmplător. Drumul meu continuă, pentru că aşa simt. Mai am multe de învăţat. Poate că aşa-mi este dat de Dumnezeu."
25 februarie 2010
LUCIANA, jurist
Antecesori spirituali:
1) LORETTA VASQUIS (1879-1937), femeie, Brazilia, casnică.
2) ROBERTO CICANDELLI (1814-1864), bărbat, Italia, funcţionar.
3) LOREILA ALIA (1732-1790), femeie, Australia, casnică. A mai locuit în
Tasmania şi Noua Zeelandă.
5) MBONU MIMBU (1512-1573), bărbat, Coasta de Fildeş, vraci, şef de trib.
6) ARITIA KARIMA (1462-1510), femeie, Grecia, călugăriţă în Insula Creta.
"După ce am citit prima scrisoare, Karma 1, referitoare la viaţa Lorettei, am înţeles de ce eram şi sunt atât de interesată de călătorii. Poate pentru alţii par mofturi sau fiţe aceste lucruri, însă pentru mine semnifică altceva, mai ales că pe mine mă interesează să aflu multe lucruri despre cultura altor popoare şi nu să colind magazinele."
4 octombrie 2008
* * *
"Sunt fascinată de domeniul parapsihologiei, al existenţelor anterioare, spiritualitate, artă, filosofie. Din acest motiv, v-aş ruga, dacă puteţi, să îmi mai aduceţi aminte şi de alte existenţe anterioare, eventual câte am avut, ce am învăţat din ele, ce ar trebui să mai învăţ. Ceea ce mi-aţi scris referitor la viaţa Lorettei a fost într-adevăr una foarte tristă, însă despre previziunile dumneavoastră despre viitorul soţ, despre căsătorie şi ce va urma după căsătorie, acesta este visul meu încă de mic copil. Iubesc foarte mult animalele şi oamenii, iar pentru cai de mică am avut puternice sentimente de milă şi compasiune şi simţeam parcă o teamă anume, adică întotdeauna mi-a fost frică să mă sui pe un cal sau să stau aproape de ei, însă îmi plăcea să îi privesc de la distanţă. Mi-ar fi plăcut să am curajul să stau mai aproape de ei şi să-i pot mângâia. Spre deosebire de viaţa Lorettei, în această viaţă am încercat şi am luptat să-mi împlinesc anumite vise şi o parte din ele chiar am reuşit să le îndeplinesc, lăsând la o parte suişurile şi coborâşurile care au intervenit pe parcurs. Simt însă că scopul şi menirea mea este să fac mult mai mult decât am făcut sau decât fac la ora actuală. Nu mi-am dorit niciodată să fac o carieră importantă, însă mi-ar fi plăcut să lucrez într-un domeniu în care să fac ceva mult mai mult şi concret pentru oameni, în sensul de a-i ajuta şi să am şi timpul necesar să studiez domeniile care mă pasionează."
3 iulie 2008
* * *
"Revenind la studiul Karmei 2, puteam să jur că într-una din vieţile mele anterioare am trăit în Italia, pentru că de mică am avut o afinitate pentru această ţară, cu toate că până în prezent nu am reuşit să o vizitez, iar referitor la Brazilia, ştiu că limba lor e foarte asemănătoare cu spaniola, singura limbă pe care intuitiv ştiam că o pot stăpâni la perfecţie. Referitor la viaţa pe care a avut-o Roberto, mi se pare mai apropiată de sufletul şi caracterul meu, cu toate că am preluat multe şi de la cea a Lorettei. Spre marele meu regret, în această viaţă nu am avut norocul încă să trăiesc într-un mediu foarte apropiat sufletului meu, mă refer la rudele mele, la oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului. Totuşi, mulţumesc lui Dumnezeu că am avut parte de părinţi buni şi de o educaţie mai specială, zic eu, din partea tatălui meu. În urma studiului referitor la viaţa lui Roberto, intuiesc că problema cu care mă confrunt în această viaţă este discrepanţa destul de mare între mediul în care trăiesc în prezent şi mediul în care s-a născut şi a trăit Roberto."
24 august 2008
* * *
"Cu o zi înainte de a primi mesajul dumneavoastră referitor la studiul Karmei 3, am simţit o stare foarte plăcută, de confort interior, de împăcare sufletească, un fel de armonie interioară, de pace şi de relaxare, pe care de mult nu mai reuşisem să o ating şi nu îmi puteam explica cum de mi se întâmpla acest lucru, pentru că la momentul respectiv treceam printr-o perioadă destul de agitată şi ambiguă. Revenind la studiul Karmei 3, viaţa Loreilei a fost destul de încercată şi una deloc uşoară, dar atât de asemănătoare şi de potrivită felului meu de a fi. De fiecare dată când citesc aceste studii mă transpun în acele timpuri şi în vieţile pe care le-am trăit, iar fiecare dintre ele îmi trezeşte un sentiment de deja-vu."
8 martie 2009
* * *
"Viaţa Aritiei Karima a fost viaţa care, după prima citire, m-a răscolit cel mai tare. A fost ca şi cum mi-aş fi văzut pe un ecran filmul vieţii. Când eram mică, mă comportam exact ca protagonista studiului Karmei 6 şi parcă îmi aduceam aminte aievea de faptul că eu trebuia să am harul premoniţiei şi al prezicerii viitorului. Îmi spuneam atunci că dacă nu îl am acum, sigur o să îl am când o să fiu mare. Nu ştiu câtă premoniţie sau intuiţie am adunat de-a lungul anilor, dar îmi dau seama că foarte multe din aceste lucruri îmi sunt transmise în vise. După o perioadă de 6 ani, de când m-am mutat în Bucureşti, am avut foarte multe blocaje şi piedici în tot ce voiam să fac. Referitor la ce mi-aţi spus dumneavoastră, la preoţi şi la atitudinea pe care ar trebui să o am faţă de ei, este adevărat că dintotdeauna am avut un fel de reţineri faţă de ei, însă aveam şi încă am o mare afinitate faţă de preoţii mai în vârstă şi văzători cu duhul. Acum câteva luni am visat că priveam şi admiram de pe ţărm o clădire situată undeva în mare. Mă uitam pe internet la destinaţii de vacanţă şi am zărit o clădire asemănătoare celei din vis în Lisabona, "Torre de Belem", şi am zis că despre ea este vorba. După ce am aflat din studiul Karmei 6 de locul în care am mai trăit, am fost curioasă să văd cum e şi uitându-mă pe fotografiile din acel loc, ce să văd?... exact clădirea pe care o visasem de fapt!"
17 mai 2009
* * *
"Citind episodul karmic 5 şi mai ales corelându-l cu viaţa Aritiei Karima (călugăriţă în Grecia), am realizat şi mai profund de unde mi se trag toate căutările spirituale şi toate trăirile pe care subconştientul meu mi le transmitea."
13 decembrie 2009
ADRIANA, medic
Antecesor spiritual: ISABELLA IANUTTI (1887-1916), femeie, Italia, pictor de icoane
"În primul rând, înţeleg de ce, încă în jurul vârstei de 11 ani, m-am îndrăgostit de Italia. Eram doar o copilă, dar această ţară mă fascina, limba îmi părea cea mai melodioasă, clădirile, cele mai frumoase. Chiar prima alegere importantă din viaţa mea am făcut-o pe baza acestei pasiuni, e vorba de admiterea pe care am ales să o dau la singurul liceu din oraş unde se putea învăţa limba italiană, şi am reuşit. Pot spune că în continuare viaţa nu mi-a fost legată în mod special de Italia. Deşi, la un moment dat, mi s-a deschis un drum ce putea duce spre un viitor în această ţară, am preferat să nu pornesc pe el, pentru că aşa simţeam. O mică ironie a soartei a făcut ca să nu ajung în Italia decât mult mai târziu şi pentru o singură dată (până acum), deşi era ţara pe care îmi doream să o văd prima dată, iar una din prietenele mele locuieşte acolo.
Isabella a trăit, în scurta ei viaţă, multe lucruri pe care eu am dorit să le trăiesc mult mai târziu şi pot spune că nu le-am trăit nici până acum. Ma refer în special la căsătorie, copii. Deşi unii spun că ar fi cazul să mă gândesc la aşa ceva, viaţa nu m-a adus aproape de acest pas, chiar m-a ţinut (şi încă mă ţine) la mare distanţă de el.
E foarte adevărat că am o pornire specială spre călătorii şi mi s-a oferit ocazia să străbat lumea. Am deja mii de kilometri la activ şi e doar începutul. De mică am vrut să călătoresc, dar părinţii au fost cam protectori şi nu m-au lăsat de capul meu (poate spiritul meu a ales exact o familie care să mă protejeze de necazuri şi accidente). Am recuperat însă când am crescut şi acum nu mă pot opri (deşi ştiu că tata nu doarme noaptea când mă ştie pe avion).
Mă bucur să aud că destinul meu nu se învârte în jurul unor probleme de sănătate. Până acum am fost norocoasă, nu am suferit de nimic grav... iar în total nu am stat în spital mai mult de 10 zile (din momentul zero al naşterii mele).
Mă regăsesc în multe alte aspecte menţionate. Deşi călătoresc mult, nu îmi doresc să trăiesc în altă parte, am un oarecare rău de înălţime - culmea e că se manifestă doar în spaţii deschise -, o oarecare frică de naştere şi problemele care pot să apară - îmi doresc enorm copii, dar simt o frică teribilă legată de momentul naşterii. De cai nu pot spune că mi-e frică, dar nici că sunt animalele mele preferate, destinul a avut grijă să îi ţină la distanţă de mine până acum. E clar că până acum am trăit exact experienţe pe care Isabella nu a avut ocazia sau nu a apucat să le trăiască. De exemplu, Isabella s-a căsătorit cu cel pe care îl iubea, era înconjurată de dragostea soţului. Destinul meu este exact invers (nu voi avea parte de multă dragoste din partea soţului sau nu mă voi căsători din dragoste) sau unele aspecte se pot repeta, dar în altă ordine (voi avea o familie fericită, ca cea a Isabellei, doar că, până o voi forma, trebuie să experimentez alte lucruri)?
Cred că sunt multe aspecte pe care trebuie să le înţeleg pentru a afla cum pot să folosesc toate aceste informaţii despre vieţile anterioare pentru a fi împlinită şi fericită în această existenţă. Sunt o fire care analizează mult detaliile pentru a înţelege şi experimenta toate aspectele unei situaţii."
14 august 2008
IOANA, economist
Antecesor spiritual: GEORGE HAMILTON (1892-1942), bărbat, Australia, medic veterinar
"Este foarte interesant ceea ce mi-aţi descris. Şi eu, la fel ca George, personajul din viaţa anterioară, am învăţat bine la şcoală, având premiul I din prima clasă până la terminarea liceului, apoi am absolvit facultatea de studii economice în limba franceză din Bucureşti, terminând toate examenele de licenţă cu 9,98 ca medie, ceea ce mi-a dat posibilitatea să mă înscriu la un concurs în limba franceză, care ne-a fost propus de decanul nostru de la facultate pentru un institut din Bulgaria, care m-a acceptat şi unde am terminat cu merite deosebite, tot ca George, după 2 ani de studii. În Bulgaria a fost tare greu la început, trebuind să aleg între carieră sau familie şi am ales familia, iar pe plan profesional am luat totul de la zero, întrucât nu ştiam deloc limba bulgară, pe care am învăţat-o de la prieteni şi de la televizor. Am avut norocul să găsesc serviciu într-o firmă franceză, în contabilitate. E tare greu, pentru că nu cunosc prea bine engleza, eu vorbesc franceza bine, bulgara deasemenea, înţeleg italiana, am urmat singură nişte cursuri de 9 luni, pentru a putea mai uşor suporta urmările divorţului, îmi place foarte mult limba italiană, dar acum se pare că trebuie engleza să o învăţ cât mai repede.
Şi mie, ca şi lui George, îmi place natura, în special muntele, lucru de care sufăr, pentru că Sofia era înconjurată de munţi, iar noi nu ne făcusem niciun plan să venim în Anglia, credeam că vom rămâne mereu acolo. Prietena mea din Sofia din cadrul Institutului pe care l-am terminat (Liubka) mi-a făcut cunoştinţă cu actualul soţ, ea acum este în AUSTRALIA !!! (straniu) exact în Perth, unde a studiat George. Sigur este doar o coincidenţă. Foarte interesant este faptul că George a fost ucis de un scorpion, eu sunt în zodia Scorpionului în prima decadă, poate pentru a învăţa mai multe despre această fiinţă şi faptul că aţi fost avertizată de spiritul meu să mă feresc de insecte. Anii trecuţi am fost înţepată de o albină şi întâmplător am declanşat o alergie la albine şi doctorii mi-au zis la fel să fiu atentă că data viitoare va fi foarte rapid nevoie de medicamente sau de intervenţie de urgenţă, că această alergie este periculoasă. Credeţi oare că voi avea din nou un acident nefericit ca George din cauza acestor albine? Şi aş putea oare să mă păzesc de aşa ceva? Este destul de mare asemănarea dintre el şi mine, sunt surprinsă de faptul că aţi avut acces la acest gen de informaţie cu privire la un posibil risc în legătură cu insectele periculoase, probabil aşa voi muri şi eu pe viitor, dar sper ca Domnul să mă ferească."
21 noiembrie 2008
ADA, economist
Antecesor spiritual: RUGGIERO ROSARIO FRANTINI (1912-1945), bărbat, Italia, sicilian nazist
"Referitor la Ruggiero, am fost foarte dezamăgită când am aflat ceea ce am făcut. În această viaţă nu sunt în stare să tai un pui de casă (dar să omor un om?!). Nu am făcut acest lucru niciodată. La un moment dat, am încercat chiar să devin vegetariană (am reuşit 6 luni). Nu înţeleg: de unde această schimbare (aproape totală) între ceea ce am făcut în cealaltă viaţă şi ce fac acum? Nu sunt sfântă, dar sunt cu frică de Dumnezeu. Oare încarnarea într-un bărbat poate să scoată tot ce e mai urât dintr-un spirit? Să ştiţi că am tot urmărit viaţa femeilor (în general) şi am ajuns la concluzia ca spiritele încarnate în femei îşi plătesc aici (pe Pământ) datoriile. Nu am văzut NICIO FEMEIE FERICITĂ. Sau nu există fericire AICI pentru nimeni? Mă înşel eu sau femeile sunt cele care suferă cel mai mult?"
27 decembrie 2007
ALINA, economist
Antecesor spiritual: CARMILA VALENTI (1810-1886), femeie, Argentina, artistă
"Într-adevăr, pot spune că am o parte artistică în mine, pe care am neglijat-o şi nici nu am luat-o în serios. Am făcut o perioadă balet, canto, am şi pictat, dar niciuna dintre acestea nu le-am dus până la capăt, deoarece găseam ceva nou care să-mi captiveze interesul. Părinţii mei, de când s-au cunoscut, au lucrat în Teatrul de Operă şi Balet, iar eu practic acolo am crescut, printre artişti. Tatăl meu ştia ce viaţă duc artiştii, în special balerinele, de aceea a insistat ca eu să întrerup orele înainte să mă ataşez de această artă. Oricum, nu exista spectacol fără să-l privesc, în special piesele de Balet. La orele de Artă, în liceu, mă deosebeam de alţi copii.
În privinţa limbilor străine, pot spune că sunt, într-adevăr, înzestrată cu calitatea de a le prinde foarte uşor şi a copia identic dialectele vorbite în anumite regiuni ale unor ţări. Recunosc să îmi place spaniola şi, spre norocul meu, am avut ocazia să vizitez America Centrală şi Columbia, locuri care m-au fascinat, datorită oamenilor, culturii, atmosferei; chiar dacă situaţia economică este una foarte proastă, au ceva deosebit.
M-am uitat prin toată galeria de fotografii şi am remarcat, la poze făcute cu aceeaşi cameră, îngeraşi. Incredibil câte spirite apar în aceste poze!"
9 decembrie 2009
DANIEL, inginer
Antecesor spiritual: JOAO HARMINDEZ (1899-1942), bărbat, Portugalia, pescar şi luptător în războaie
"Cu câteva săptămâni în urmă am analizat cauzele spirituale ale unei afecţiuni la nivelul coloanei vertebrale, în cazul unei colege de serviciu. O mare parte a cauzelor declanşării acestei afecţiuni proveneau din faptul că ea fusese bărbat în multe vieţi anterioare şi, pe lângă aceasta, de foarte multe ori şi soldat sau conducător în diverse armate. Am analizat şi ce ar trebui să facă pentru a-şi remedia situaţia. Analizând acest caz, mi-am dat seama că, cunoscându-mi întrupările anterioare, aş putea să fac cele cuvenite pentru a-mi arde karma, fără să aştept să mi se declanşeze anumite boli. Eram sigur că în vieţile anterioare am fost de multe ori soldat şi chiar conducător de oşti. În una din cetăţile pe care le-am vizitat anul trecut, la noi în ţară, m-am regăsit ducând bătălii crâncene şi chiar am simţit o cruntă durere în umărul în care fusesem rănit în acele bătălii.
Tatăl meu a fost ofiţer. Toată viaţa însă mi-a spus să nu intru în armată. În facultate am vrut să mă înrolez în Legiunea Străină, dar mi-a trecut. La un an după absolvirea facultăţii am devenit ofiţer activ, postură în care am rămas mai puţin de doi ani. Acum sunt căpitan în rezervă. Întreaga mea viaţă însă am fost un pacifist, un împăciuitor, neagresiv şi foarte liniştit. Tot timpul mă întrebam cum poate cineva să se ducă la luptă, iar la strigătul comandantului "Înainte! La atac!", având în mâini doar o puşcă, sau sabie, sau furcă, să alerge către duşman şi să înceapă să ucidă până în momentul în care este el ucis. Mă întrebam tot timpul: ce poate să mobilizeze o masă de oameni să facă aceasta?
Totodată mă simt un bun organizator, lucru care cred că se trage tot din vieţile acestea ostăşeşti. Spuneaţi că se distinge la mine, ca la foarte mulţi oameni, karma ucigaşului. Voiam să vă spun că lecţia cu evitatul practicării uciderii mi-am învăţat-o. Nu suport violenţa, agresivitatea, bătaia, nu pot să calc nici măcar un gândac în picioare, nu pot să merg la pescuit, nu pot să merg la vânătoare. De doi ani nu mai consum nici măcar carne sau produse din carne (cu excepţia peştelui).
Eram foarte curios să aflu care ar fi profesia predestinată. Mi-aţi spus-o dumneavoastră - medic chirurg, pentru a coase ce a tăiat Joao. Corespunde întrucâtva cu ceea ce simte sufletul meu de ceva vreme - că trebuie să ajut, să salvez oameni. Se pare că datorită faptului că nu am ales drumul doctorilor tradiţionali - facultate de medicină, ani mulţi de practică, examene pentru rezidenţiat, de titularizat şi câte şi mai câte - am ajuns să învăţ alte tehnici de vindecare, a sufletelor în special şi a trupurilor, cu un rezultat al însănătoşirii sufletelor. Am învăţat chiar şi tehnici chirurgicale, dar aplicate într-un alt mod (nu cu bisturiul). Se pare că în viitor va trebui să le aplic intens, pentru a salva vieţi. Pe plan profesional, momentan am propria afacere.
Din analiza trimisă reiese că am fost portughez şi m-am înrolat în armata engleză. Oare am luptat din plăcerea de a lupta şi ucide sau pentru un ideal frumos şi clar? În trecutul mai îndepărtat simt că am mai trăit în România. Sufletul meu vibrează altfel când mă gândesc la regii daci Burebista şi Decebal şi la domnitorul Mihai Viteazu. De asemenea şi când mă gândesc la idealul de unire a românilor."
5 februarie 2008