CONŞTIINŢA TRANSPERSONALĂ

Expansiunea Conştiinţei

După Ken Wilber, Conştiinţa (Sinele) ar fi acel fragment al realităţii cu care ne identificăm la un moment dat. Conştiinţa se poate extinde ca urmare a rezolvării conflictelor psihologice de pe fiecare nivel.

Graniţa dintre SINE şi NON-SINE este evidenţiată în desen ca o falie.

SINELE este reprezentat cu o linie mai groasă decât NON-SINELE.

Supreu + Umbră = Eu ; Eu + Trup = Organism total

din articolul Conştiinţa transpersonală (2012)

Iluminarea spirituală în termeni materiali

1. La naşterea omului, Conştiinţa spirituală se divide natural, transferându-şi în Conştiinţa umană un anumit procent din particulele-de-conştiinţă (de culoare galbenă).

2. Prin practica spirituală autentică, sunt atrase un număr suplimentar de particule către Conştiinţa umană, care îi conferă o nouă calitate a vieţii psihice, morale, spirituale.

3. Experienţa iluminării spirituale este posibilă printr-un influx foarte mare de particule spirituale (a), care extind mult Conştiinţa umană. După un timp, o parte din particulele aportate se reîntorc la sursa lor spirituală (b).

4. Ulterior experienţei iluminării, Conştiinţa umană rămâne îmbogăţită cu un număr considerabil de particule. Transformarea se traduce printr-un salt de conştiinţă, o apropiere a omului de natura sa divină.

din articolul Mai multe conştiinţe (2012)

Sufletul şi Sinele  (2010)

În inima omului stă sufletul. În inima sufletului stă Spiritul. În inima Spiritului stă Dumnezeu. Dumnezeu este punctul fără dimensiune din care originează toate fiinţele şi lucrurile.

Trupul, Sufletul şi Spiritul se găsesc pe niveluri diferite de vibraţie.

Distanţă şi apropiere dintre Om şi Spirit

Diferenţe dintre Ego şi Sine

Mintea astrală şi cea mentală intră în alcătuirea globală a Minţii, dar funcţional sunt apropiate de Spirit. În acest fel, conştiinţa fizică primeşte permanent influxuri spirituale moderate într-un mod confortabil şi inteligibil.

din articolul SUFLET SI SPIRIT - UNIRE SI SEPARARE (2013)

Yantra Conştiinţei  (2012)

ANTAHKARANA - filosofia despre eu  (2013)

În sistemul filosofic al shivaismului din Kaşmir, 5 tattve (categorii) definesc sufletul şi spiritul: manas, ahamkara, buddhi, prakriti şi purusha. Ele se numesc, într-un cuvânt, antahkarana (vehicolul intern).

Manas este gândirea de tip computer, care implică mereu dualism, indecizie, agitaţie, nesiguranţă, alternanţa dintre atracţie şi repulsie, obiceiuri, instincte, automatisme.

Ahamkara este simţul eului, numit "ego" sau mai exact "conştiinţă umană". Este centrul fiinţei psihice umane.

Buddhi are un dublu înţeles. În sensul absolut, este conexiunea dintre Ahamkara şi Purusha-Prakriti, canalul prin care Spiritul influenţează ego-ul, oferindu-i intuiţie, discriminare, voinţă. În celălalt sens, buddhi (ca intelect) pune o temelie solidă şi corectă gândirii, care altfel ar avea limitările lui manas (indecizia şi lipsa fermităţii).

Prakriti-Purusha formează un tandem analog cu cuplul divin Shiva-Shakti (tattvele supreme). Shiva este Conştiinţa Absolută a lui DUMNEZEU, iar Shakti este Energia, Forţa, Beatitudinea Sa. Prin comparaţie, Purusha este conştiinţa individuală (nucleul), iar Prakriti este energia individuală (perispiritul), formând împreună SPIRITUL individual.

ESENŢA PSIHICULUI UMAN (1)

Conştiinţa umană ia la cunoştinţă ceea ce îi prezintă mintea (senzaţii, percepţii, reprezentări, idei şi emoţii etc). Conştiinţa alege doar unele dintre diversele influxuri psihice; ea are discernământ.

Ea este detaşată din perispirit, fiind formată din stratul cauzal - ananda - şi cel mental superior - buddhi, vijnana. Conştiinţa (sau Sinele) se numeşte în budism "claritate" sau "vid" (potenţial infinit), calităţi percepute în starea de meditaţie introspectivă, când sunt eliminate conţinuturile minţii şi rămâne autocunoaşterea de Sine.

Mintea umană primeşte continuu gânduri şi emoţii din atmosfera psihică exterioară şi le emite, la rândul său, adăugând şi propriile idei ori afecte. Gândurile umplu tot universul, precum invizibilele radiaţii electromagnetice.

Mintea umană are trei etaje independente, fiecare cu propria conştiinţă provenind din acelaşi spirit. O minte sănătoasă şi puternică asigură o comunicare perfectă între cele trei niveluri. Deficitul de informaţii duce la opacitate mentală, lipsă de moralitate, de imaginaţie, de empatie, la o stare de împietrire, robotizare şi zombificare a omului, unele boli psihice.

Mintea mentalo-cauzală e formată din materia/energia cea mai apropiată de conştiinţă (stratul mental superior, buddhi), conferind o mare putere de discernământ, gândire abstractă şi spiritualitate.

Mintea astrală este la un nivel intermediar, primind şi emiţând emoţii şi idei venind de Sus, ori comune cu ale minţii fizice, dar cu o mare libertate, creativitate şi imaginaţie. E primul sfetnic şi prieten al minţii fizice.

Mintea fizico-eterică vehiculează idei apropiate de planul material, de autoconservare şi supravieţuire. Este limitată de materialism, egoism şi prejudecăţi. Se spiritualizează printr-o bună comunicare cu mintea buddhică.

desene ilustrative originale de Răzvan A. Petre, 17 iulie 2015

ESENŢA PSIHICULUI UMAN (2)

din perspectivă spiritistă

Mintea umană e formată din nenumărate programe mentale, subrutine învăţate în milioanele de ani de evoluţie animală, cât şi în anii prezentei vieţi. Ele ne permit să funcţionăm fără a ne preocupa de miliardele de operaţii ale creierului necesare pentru orice mişcare fizică sau act raţional. Se apreciază că circa 97% din activitatea minţii este automată şi numai 3% se datorează liberului-arbitru. Acesta se manifestă mai ales în momentele critice, importante ale vieţii, când el orientează corpul şi mintea către direcţia dorită. Liberul-arbitru este funcţia Conştiinţei.

Privind filosofic, Conştiinţa umană se situează între Minte şi Spirit, menţinând echilibrul dintre tendinţele materiale (egotice) şi cele spirituale (divine). Conştiinţa are puterea şi decizia de a influenţa balanţa într-o direcţie sau cealaltă, în fiecare clipă. Cei mai mulţi oameni înclină puternic spre materialism, fiindcă mintea are o compoziţie mai apropiată de materia grosieră, iar Conştiinţa e obişnuită să se ocupe numai de ea. Conştiinţa are misiunea atât de a integra omul în viaţa concretă, materială, cât şi de a se lăsa îndrumată de Spiritul-părinte, cu interesele sale eterne.

Spiritele încarnate au diverse calităţi şi ranguri evolutive. De aici şi imensele diferenţe dintre oameni. Nu pot exista două fiinţe identice, nici măcar gemenii sau clonele.

Spiritul este fiinţa conştientă de bază a Universului, care animă toate formele Creaţiei. Orice creatură vie este legată de un spirit care este întrupat, încarnat în interiorul ei. Spiritele stau încarnate doar pentru durata limitată a vieţii biologice, iar în rest sunt libere.

Un spirit liber are o structură "anatomică" similară foiţelor de ceapă. În centru se află Nucleul divin, de aceeaşi natură cu Divinitatea Absolută. În jurul acestuia se înfăşoară straturile perispiritului, în ordinea rafinamentului energiei. Cel mai apropiat înveliş de Dumnezeu este cel cauzal (numit în tradiţia yoghină multimilenară ananda). Urmează cel mental superior (vijnana), apoi astral sau mental inferior (manas) şi cel eteric (prana).

Privite din perspectiva Centrului, învelişurile sunt materiale. Din punctul nostru de vedere, ele sunt energetice, vibraţionale, informaţionale.

Odată cu apariţia embrionului uman, spiritul contribuie la formarea viitorului om, în care va sta încarnat mai multe decenii. Construirea corpului fizic are la bază materialul genetic primit de la părinţi. În paralel, spiritul contribuie cu propriul său material perispiritual (eteric - colorat în roşu; astral - în verde; mental - în albastru), care aduce şi karma viitorului om.

Corpul fizic este învelit şi penetrat de mai multe straturi de energie, corespunzând cu cele ale spiritului. Corpurile subtile ale omului au fiecare un centru de comandă, numit "minte". Omul are 3 minţi, denumite astfel: mintea fizică (de natură eterică), mintea astrală şi mintea mentală (de calitatea cea mai înaltă, foarte aproape de spirit).

Fiecare din cele 3 minţi are propria inteligenţă, dar necesită un centru spiritual de coordonare a activităţii complexe a minţii. Acest centru se numeşte Conştiinţă, provenind din straturile mental superior şi cauzal al perispiritului (colorate în albastru şi galben). Conştiinţa umană e formată din particule extrem de fine, cu calităţile cele mai înalte ale spiritului. Este, practic, spiritul în miniatură holografică, cu atributele sale superioare. Fiecare Conştiinţă are aceeaşi identitate sau amprentă spirituală, acelaşi mod de a se raporta la univers precum spiritul din care originează. Totuşi, nu are posibilităţile spiritului ca întreg.

O primă mare realizare în practica spirituală este "recunoaşterea Sinelui", adică a naturii spirituale a propriei Conştiinţe fizice. Unirea cu Spiritul este o etapă foarte avansată şi greu de dobândit în timpul vieţii.

Prin împrumutarea materialului său perispiritual de cea mai bună calitate, spiritul slăbeşte energetic. Abia la moartea omului, spiritul se reîntregeşte şi îşi recapătă întreaga putere.

Cele 3 minţi funcţionează independent, dar comunică permanent între ele. Fiecare răspunde de un anumit palier al existenţei umane şi pot fi comparate cu cele trei etaje evolutive ale creierului uman: creierul reptilian (instinctual), limbic (emoţional) şi neo-cortex (intelectual).

Transmiterea de informaţii reciproce este rapidă şi complexă. Spiritul este conducătorul suprem al fiinţei umane. El comunică direct cu mintea mentală, prin particule mentale extrem de fine. Mintea mentală schimbă informaţii cu mintea astrală în ambele sensuri. Mintea fizico-eterică comunică cu mintea astrală.

În acest complex psihic, ceea ce numim "Eu" este Conştiinţa minţii fizice. Personalitatea omului este dată de conţinutul propriu-zis al minţii fizice. Contează şi transferul de info-energii cu mintea astrală şi, indirect, cu mintea mentală. Cu alte cuvinte, mintea fizică funcţionează atât cu date din realitatea materială, cât şi din subconştient (minţile astrală şi mentală).

De exemplu, în mintea unui primitiv vor predomina gândurile fizice (roşii). În schimb, un filosof va avea în mintea fizică foarte multe particule mentale superioare (albastre).

Tot ce a fost creat odată, se dezmembrează mai apoi în componentele iniţiale. Cele trei minţi şi corpurile subtile corespondente se vor disipa în particulele din care sunt compuse. Dacă prin "suflet" înţelegem doar mintea, atunci trebuie să acceptăm că sufletul moare şi el. Dar atunci, cine sau ce supravieţuieşte?

În momentul morţii, spiritul iese definitiv din corp împreună cu toate corpurile subtile. În trup mai rămân doar resturi nesemnificative de energie eterică "lipite" de atomii fizici.

Mintea fizică începe procesul de dezmembrare în particulele sale eterice, timp în care Spiritul se grăbeşte să preia toată experienţa de om pe care o crede utilă pentru viitorul său în Univers. Şi mintea astrală începe să se dezmembreze, dar mai lent, iar spiritul înmagazinează şi memoria astrală, atât cât consideră necesar. Particulele minţii mentale revin şi ele în matricea perispirituală din care au plecat la naşterea omului.

În mod obişnuit, procesul se încheie după circa 6 săptămâni. Parastasul creştin marchează evenimentul reîntregirii personalităţii universale a Spiritului. Particulele subtile nesalvate de Spirit se răspândesc în Univers, fiind refolosite de alte fiinţe, în scopul evoluţiei lor mai rapide.

Prin urmare, sufletul îşi predă Spiritului toată zestrea experienţei acumulate cu trudă şi suferinţă în trupul de om. Centrul sufletului, conştiinţa umană, se reîntoarce în Conştiinţa spirituală (din perispiritul superior), pe care o înnoieşte şi o întăreşte. Din toată tevatura terestră, Spiritul se îmbogăţeşte cu experienţele trăite de om, contând enorm pentru evoluţia sa spirituală rapidă şi apropierea mult visată de Dumnezeu.

Dar, pe lângă ele, spiritul se încarcă şi cu karma produsă în viaţă. Ea va pune unele probleme dificile viitoarelor fiinţe umane în care se va reîncarna Spiritul. De aceea, nu doar experienţa este importantă, ci şi modul în care este dobândită!

La naştere, omul primeşte atât o karmă, cât şi o dharmă (sau rost, soartă, misiuni de viaţă), aprobată de Dumnezeu în conformitate cu dorinţa de evoluţie a Spiritului. Deseori, karma se opune automat îndeplinirii dharmei, ceea ce poate duce la neîndeplinirea scopurilor Spiritului.

Aceasta este marea dramă a condiţiei umane, sursă a nenumărate suferinţe şi tragedii!

desene ilustrative originale de Răzvan A. Petre, 25 august 2015

DIVIZAREA ENERGIEI INTELIGENTE

La încarnare, Conştiinţa Spiritului se divizează pentru crearea Minţii omeneşti. Din Perispiritul Spiritului încarnat se desprind trei fragmente ierarhizate, primul devenind nucleul Minţii mentale, al doilea, al Minţii astrale şi al treilea, al Minţii fizice (Conştientul fizic). Cele trei formează o unitate indivizibilă, acţionând sinergic, şi poate fi numită generic Suflet uman.

Aceste trei minţi sau suflete au FUNCŢII DIFERITE, conform densităţii sau vibraţiei lor, dar COOPEREAZĂ şi COMUNICĂ permanent între ele pentru a asigura funcţionalitatea psihicului uman, fiind coordonate de Conştiinţa umană. Conştiinţa are un sens mai larg decât conştiinţa fizică (conştientul).

Spiritul este format dintr-un NUCLEU (sau Scânteie Divină sau Monadă sau Atman) şi PERISPIRIT (sau Energia inteligentă proprie, pe mai multe straturi şi funcţiuni). Nucleul este indivizibil şi rămâne (ca vibraţie) într-un plan cosmic protector şi evoluat. În schimb, Perispiritul şi, în primul rând, CONŞTIINŢA (alcătuind stratul cel mai rafinat al Perispiritului) se poate diviza şi apoi încarna. Deci Conştiinţa este o Energie care se poate întrupa într-o fiinţă biologică.

din articolul VIEŢI ANTERIOARE SIMULTANE (PARALELE) ?(2016)

Unificarea a două spirite în vederea încarnării

Atunci când două sau trei spirite au mari probleme la încarnarea umană (din cauza perispiritelor prea firave), ele îşi unesc energiile perispirituale, rămânând totuşi două sau trei inteligenţe separate, într-o alianţă de conjunctură. Această nouă entitate temporară se încarnează într-un om, cu rezultate oarecum mai bune. La moarte, ele se separă din nou.

Dedublarea, normală, din timpul somnului

CONŞTIINŢA veghează jumătatea de suflet care se odihneşte.

SPIRITUL dirijează jumătatea de suflet care voiajează în astral. Altfel spus, sufletul-fantomă este vehiculul prin care Spiritul călătoreşte noaptea în lumea spiritelor.

din articolul SPIRITUALISM CU FAŢĂ UMANĂ (2018)

Fig.1 - Fragmentarea şi defragmentarea Conştiinţei

Fig.2 - Niveluri de ignoranţă a spiritelor 

Fig.3 - Calitatea Spiritului determină şansele de iluminare spirituală

Fig.4  Uroboros (vechi desen alchimist)

Capul şarpelui (colorat în negru) ar fi Conştiinţa spiritului, iar coada (colorată în alb) ar fi Conştiinţa umană. La omul obişnuit, capul îşi priveşte coada şi încearcă să îi vorbească ca unei alte entităţi. În schimb, în omul iluminat, Conştiinţa umană devine una cu Conştiinţa spiritului (şarpele îşi înghite coada), iar dualitatea devine unitate (non-dualitate).

din articolul DEFRAGMENTAREA CONŞTIINŢEI PRIN ILUMINARE (2019)

Triada calităţilor divine şi defectelor umane

Triada calităţilor divine este: Cunoaștere-Ştiinţă Iubire-Fericire Voinţă-Putere

Trecând din lumea spiritelor în lumea oamenilor, Cunoaşterea devine ignoranţă, Iubirea devine individualism, iar Puterea devine frică.

Odată intrată în jocul Creaţiei, fiecare calitate divină generează un opus natural. În lumea oamenilor, frica, individualismul şi ignoranţa sunt foarte răspândite şi de la ele pleacă multe alte defecte umane.

Prima fază a Cunoaşterii umane este cea empirică, factuală, de observare a fenomenelor naturale. A doua fază este cunoaşterea ştiinţifică, prin care găsim reguli şi legi generale. În final, ajungem la cunoaşterea metafizică, ce se referă la legile universale ale lumii spirituale.

Prima fază a Iubirii umane se manifestă prin răbdarea, toleranţa şi mila în relaţiile cu semenii. Ea creşte în următoarea fază la iubirea dintre părinte şi copil sau dragostea dintre iubit şi iubită sau devotamentul sincer pentru altă persoană, fiind marcată de sacrificiul de sine. Mai presus de aceasta este iubirea transpersonală (pentru toţi semenii) şi impersonală (pentru toate formele de Viaţă).

Prima fază a Puterii umane este cea fizică, datorată staturii, muşchilor, agilităţii etc, care impune „legea junglei”. În faza a doua, puterea este mentală, manifestată prin carismă sau dominaţie naturală asupra semenilor. Puterea cea mai înaltă apelează la legi de alt nivel şi se manifestă prin fenomene şi capacităţi paranormale, supraomeneşti.

Fig. Evoluţia naturală de la defectele umane la calităţile divine

din articolul Anchetă asupra egoului (2019)

CURS DE VISARE COORDONATĂ

Viaţa este o visare în comun, organizată de Dumnezeu (GOD). Ne naştem cu ochelarii de Virtual Reality deja fixaţi pe cap, iar GOD e la butoane. Cine poate să-şi dea casca jos va vedea realitatea aşa cum o vede şi Dumnezeu.

din articolul Exerciţii liber alese (2019)

DETURNAREA ŞI REPARAREA PROIECTULUI DIVIN

Proiectul divin este ca un desen simetric care ia forma dorită treptat, pe măsură ce creionul realităţii trasează liniile. Dacă creionul alunecă forţat în altă direcţie, proiectul trebuie să se adapteze, adică va trebui să mai adauge linii similare şi simetrice. Este deci obligatoriu ca desenul să ajungă simetric în final. Karma reprezintă micile reparaţii şi corecturi ale devierilor de la proiectul iniţial. În rest, este numai Voinţa Divină.

Situaţie karmică în microgrup (rude şi prieteni apropiaţi)

din articolul Pedagogia nondualităţii (2020)

LA INTERSECŢIA DESTINELOR

Fig. Destinul omului este reuniunea destinului Spiritual cu destinul Corporal

Legenda:

Cercul verde este destinul dorit de Spirit, creat din intenţiile de evoluţie şi karma spiritului.

Cercul roşu este destinul Corpului, programat automat (include şi karma de neam).

La intersecţia destinelor (zona gri) se găseşte destinul fix al omului (F). În lateral (S şi C), se găsesc variantele posibile, adică destinul variabil (V), incert.

din articolul STUDIUL KARMIC vs REGRESIE HIPNOTICĂ în vieţi anterioare (2020)

Omul e o prelungire a lui Dumnezeu

din articolul TRANSĂ vs ILUMINARE (2020)

Absolutul haotic şi Absolutul ordonat

TOT CE EXISTĂ e format din Absolut şi Energie, transcendenţă şi imanenţă, non-formă şi formă, Realitate şi Aparenţă (irealitate).

Partea eternă e formată din Absolutul suprem nediferenţiat, Absolutul diferenţiat (nucleele de spirite) şi Perispirite. Perispiritele, deşi eterne, sunt supuse schimbării, fac trecerea de la Absolut la Relativ. (Mediumii intră în contact cu perispiritele spiritelor, nu cu nucleul absolut al Spiritului.)

Partea temporală, mişcătoare, schimbătoare, efemeră, aparentă, „lumea” este energie ordonată de către Absolutul ordonat.

Prin iluminarea spirituală, omul îşi pierde ego-ul, lăsând în schimb să se manifeste nestingherit prin el Spiritul propriu, Absolutul diferenţiat. Senzaţia de unitate cu Totul vine din faptul că miezul Spiritului (Scânteia divină) este chiar Absolut.

În acelaşi timp, diferenţele de exprimare între iluminaţi provin din faptul că mintea e condusă direct de Perispirit, iar fiecare Perispirit a evoluat într-un mod original, deoarece fiecare Scânteie divină este un Atribut unic al Absolutului nediferenţiat.

din articolul LOGICA APARENTĂ ŞI LIBERTATEA ABSOLUTULUI (2020)

Dincolo de minte

Totul e libertate!

din articolul ILUMINAREA SPIRITUALĂ ŞI PRACTICA (2020)

Două ego-uri, aceeaşi idee (2021)

Fig.1 Componentele minţii şi purificarea de ego

Fig.2 Liberul-arbitru şi contra-arbitrul

Fig.3 Conştientul este atenţie pură

Fig.4 Cele două ego-uri

Fig.5 Ego contractiv şi prag de iluminare

Fig.6 Treziri sucesive (din post-trezire)

Fig.7 Iluminarea înseamnă detaşarea de ego, nu distrugerea ego-ului

din articolul Două ego-uri, aceeaşi idee (2021)

Spirit-vapor şi suflet-batiscaf (2021)

Fig.1 Spirit şi suflet

Fig.2  Evoluţia sufletului de la separare la unitate

din articolul LIBERUL-ARBITRU NU ÎNSEAMNĂ LIBERTATE (2021)

Liber-arbitru vs Libertate (2021)

Fig. Liberul-arbitru este invers proporţional cu libertatea reală

din articolul ESTE LIBERUL-ARBITRU DOAR O IMPRESIE? (2021)

Conştiinţă vs Minte (2021)

Fig.1 Echipa minte-conştiinţă pe cele trei niveluri: Divinitate, Spirit, om

Fig.2 Trei tipuri de individualitate

din articolul DIVINITATEA DUALĂ (2021)

Modele de încarnare a spiritului (2022)

Fenomenul încarnării spiritului poate fi descris prin mai multe modele sau paradigme.

1. Pe cel mai simplu model l-am botezat modelul “trepte discontinui”.

2. Următorul model, mai complet, se poate numi modelul “rampa”.

3. Iar ultimul se poate numi modelul “caracatiţa”.

din articolul MODELE DE ÎNCARNARE A SPIRITULUI (2022)

"Eu" nu este o fiinţă, ci o experienţă (2022)

MIntea egotică generează o realitate virtuală, paralelă cu realitatea concretă

din articolul "METODE" DE ILUMINARE (2022)

Două paradigme spirituale (2022)

din articolul URMĂTORUL PAS DUPĂ ILUMINARE (2022)

Modelul spiritualist şi cel nondualist (2022)

Fig.1 Modelul spiritualist

Fig.2 Modelul nondualist

Fig.3 Modelul combinat, spiritualist-nondualist

Fig.4 Spiritele divine sunt fire de memorie individuală

Fig.5 După părăsirea planului terestru, evoluţia continuă în alte dimensiuni, conform modelului spiritualist

Evoluţia după iluminare

din articolul SPIRITUALITATE versus NONDUALITATE (2022)

Micro-karmele (2023)

Fiecare dintre noi suportăm karma a nenumăraţi oameni dinaintea noastră, de la care am preluat un amestec variat de micro-karme. Îi numim „antecesori spirituali”.

din articolul "KARMA SE REÎNCARNEAZĂ (2023)

Aspectele conştiinţei (2023)

Câmpul uniform şi neutru al conştiinţei.

Pe alocuri, Ea se răsuceşte în sine, unde devine un ghem de „materie”. Care este tot conştiinţa, dar într-o nouă geometrie.

Vortexul din conştiinţă creează materia, precum şi eul.

Deci, în realitate, nu există decât un câmp de energie, în care se creează vortexuri sau concentrări ce dau impresia de obiecte şi fiinţe şi ego.

Fizica cuantică are o interpretare similară: din uniformitatea originară sau vidul creator sau „supa cuantică” apar particulele subatomice ca nişte excrescenţe sau „singularităţi”.

Spiritul este o porţiune colorată diferit din Reţeaua divină uniformă

Când apare ego-ul, el vede ego-uri în toţi ceilalţi semeni. Iar când dispare ego-ul, dispar toate ego-urile din ceilalţi, ca prin farmec.

În momentul iluminării, când eul dispare, dispare în mod miraculos şi spaţiul şi timpul! Acest lucru e greu de înţeles, atâta timp cât credem în „obiectivitatea” lumii. Dar realitatea arată altfel decât o percepe mintea egotică. Ego-ul este un instrument de distorsionare a realităţii. Nu există timp şi spaţiu.

În figura a) de mai jos sugerăm cum arată realitatea fără spaţiu şi fără timp. Obiectele şi evenimentele plutesc liber în Sfera divină: obiectele sunt amestecate laolaltă („haosul din supa cuantică”) şi evenimentele se produc simultan („singurul moment este acum”). Nu există distanţe între obiecte. Nu există o succesiune a evenimentelor.

Prin umflarea ego-ului imaginar (figura b), obiectele şi evenimentele sunt împinse şi lipite de margine, astfel că apare o ordine strictă. Fiecare obiect are un obiect la dreapta şi altul la stânga, şi astfel apar relaţii spaţiale între obiecte, apare Spaţiul. De asemenea, fiecare eveniment are locul său în succesiunea de evenimente pe cadranul temporal, şi astfel apare Timpul.

Aceeaşi unică conştiinţă simte atât greutatea conştiinţei individuale (1), cât şi detaşarea de materie (2), cât şi uşurinţa totalităţii (3), cât şi libertatea creatoare (4).

din articolul "ASPECTELE CONŞTIINŢEI" (2023)

Contracţiile succesive ale conştiinţei (2023)

Figura: Unica Conştiinţă se divide în fragmente tot mai fine, pe măsură ce coboară ca frecvenţă. Dar indiferent de vasele în care curge, întotdeauna rămâne o unitate de conştiinţă (aceeaşi apă albastră).

din articolul "CONŞTIENŢA-DE-SINE versus CONŞTIINŢĂ (2023)

Metafora scanării (2023)

Creaţia integrală este ca un fel de obiect compact, hieratic, iar spaţiul-timp e ca un fascicul laser liniar cu care obiectul e scanat încetişor, transversal, segment cu segment. Fasciculul e format din nenumărate raze individuale, care ar fi Conştiinţele individuale.

din articolul "LA CE-I BUN FATALISMUL" (2023)

Cât de reală este lumea (2023)

Lumea ca ogradă (nonduală, integrală, reală) şi lumea ca o pradă (duală, fragmentată, ireală)

din articolul "CREAŢIA, DUPĂ RAMANA MAHARISHI" (2023)

Aparenţa iluzorie a lumii (2024)

1 – sfera roşie este aparenta CAUZĂ care obturează dreptunghiul.

2 – OBSERVATORUL interpretează ceea ce vede dintr-un anumit unghi sau punct de vedere, ca pe nişte obiecte solide, aranjate în spaţiu.

3 – EFECTUL din mintea observatorului este un cerc roşu peste un dreptunghi albastru.

din articolul ILUZIA FRAGMENTĂRII (2024)

Aparenţa iluzorie a lumii (2024)

Conştiinţa individuală are două componente: conştiinţa liberă şi conştiinţa captivă în forma materială. Conştiinţa captivă devine mintea omului (pentru că tot ce există în univers provine din transformarea Conştiinţei divine). La rândul ei, mintea are cel puţin două componente: a) inteligenţa şi tiparele mentale, inclusiv cele egotice, şi b) eul.

În cazul iluminării, apar două modificări faţă de omul obişnuit: 1) dispare eul (culoarea roşie) şi 2) conştiinţa individuală liberă se expansionează la infinit, redevenind Conştiinţa divină, holistică. Psihicul rămâne oarecum neschimbat (inteligenţa + tiparele mentale).

Consider că toate regnurile au conştiinţă individuală, formată din partea liberă şi partea captivă. Partea liberă este identică la toate formele de viaţă, este conştiinţă pură, dar legată de respectiva formă materială, în scopul de a-i supraveghea activitatea în mod detaşat. Conştiinţa liberă de la mai mulţi membri se poate combina, formând un eggregor sau conştiinţă de grup sau inconştient colectiv. Partea captivă a conştiinţei se implică direct în crearea structurilor care clădesc şi ordonează acea formă vitală. De pildă, mintea este conştiinţă captivă transformată în materie subtilă, în gânduri, emoţii etc.

A) Ca un virus, EUL profită de Mintea de lucru (sau, simplu, Mintea) şi se întăreşte: el devine un gând. Aşa apare conştiinţa-de-sine. (În imagine, am figurat o săgeată de la Minte către EU.)

B) EGO-ul este un grup de tipare mentale din cadrul personalităţii. Ele sunt create de EU, cu ajutorul Minţii. Reciproc, şi EUL este întărit de aceste tipare, tot prin mijlocirea Minţii. Se creează, în timp, o buclă de feed-back pozitiv, care întăreşte atât EUL, cât şi EGO-ul. (În imagine, am figurat o săgeată bidirecţională între EU şi EGO.)

Tiparele egotice sunt relativ stabile, înregistrate în matricea personalităţii. În schimb, EUL sau „conştientul” este volatil – dispare în somn, dispare deseori şi pe timp de veghe (de exemplu, când suntem concentraţi asupra unei activităţi intelectuale şi uităm de noi înşine). Este posibil, însă, ca tot acest joc complicat să ia sfârşit într-o zi, prin iluminare. Atunci Conştiinţa decide să se dezlimiteze într-un corp-minte. Aşa cum spuneam, iluminarea are două direcţii:

1) Dispare EUL, pur şi simplu. Atunci, psihicul uman se simte golit de identitate, se simte nimic. Poate fi o senzaţie dureroasă, ca o pierdere importantă. Dar EUL fusese, oricum, o creaţie artificială, dispensabilă (ca să nu spun inutilă!). Efectul său a fost doar să complice lucrurile, să dea vieţii un aspect foarte grav şi serios. În realitate, viaţa e un joc, lila.

2) Conştiinţa individuală (partea liberă) se dilată la infinit, iar senzaţia este beatifică, de unire cu universul şi iubire pentru tot ce există.

din articolul EUL ESTE O HALUCINAŢIE (2024)

Miezul fierbinte al nondualismului (2024)

În miezul fierbinte al nondualismului se întâlnesc iluminaţii asumaţi cu publicul lor, format din aspiranţii la iluminare şi liber-cugetătorii.

TURIYA

Putem compara fiinţa umană cu o plantă care creşte în solul fertil numit turiya. Rădăcina sa ar fi somnul fără vise, din care răsar la suprafaţa solului mai multe frunze numite: starea de veghe, starea de vis şi alte posibile stări de conştiinţă modificată (hipnotică, somnambulică, psihedelică etc.).

În fiecare moment, fiinţa umană (reprezentată de frunzele aeriene) este hrănită cu seva venită din solul inconştienţei. Cu alte cuvinte, somnul profund este prezent în toate celelalte stări de conştiinţă, doar că liniştea sa este acoperită de gălăgia acestora. Turiya este omniprezentă în toate creaturile în fiecare clipă, nebăgată în seamă.

Spuneam că iluminarea înseamnă dispariţia conştiinţei de sine, a senzaţiei de eu. În acest caz, planta umană rămâne aceeaşi, îşi continuă toate vechile activităţi, hrănită de aceeaşi sevă dinainte, doar că frunzele îşi pierd culoarea personală. Fiinţa umană preia culoarea de la turiya. Devine complet impersonală. Face numai Voia Domnului în toate; acţiunile sale nu mai au un făptuitor, ci totul „se face” prin ea.

din articolul CIRCUMVOLUŢIUNI NONDUALISTE (2024)

Conştiinţă de ceva vs Conştiinţă de sine (2024)

Un sandvici cu Conştienţă

din articolul CONŞTIINŢĂ versus CONŞTIINŢĂ-DE-SINE (2024)

Raţiunea este un colaps al nondualităţii (2024)

Paralela dintre perechea corpuscul-undă din fizica cuantică şi perechea raţiune-nondualitate: Unda probabilistică colapsează câteodată într-o particulă, iar nondualitatea colapsează câteodată în raţiune/minte.

din articolul REVELAŢIILE CUANTICE şi iLOGICA NONDUALITĂŢII (2024)

Iluminare bruscă sau treptată? (2024)

a) Trezirea nonduală poate să nu fie urmată de iluminare.

b) Iluminarea precoce pare bruscă, fiindcă se face concomitent cu o ardere masivă de condiţionări psihice, rezultând o mare diferenţă de potenţial.

c) Iluminarea târzie pare a avea loc treptat, pe nesimţite, fiindcă depozitul de condiţionări este deja aproape gol, ca urmare a purificării anterioare, iar diferenţa de potenţial este mică, trecând neobservată.

din articolul ILUMINARE PRECOCE SAU AMÂNATĂ? (2024)

Prezentul e mult mai frumos decât trecutul sau viitorul (2024)

Trecutul şi viitorul conţin un registru foarte limitat de gânduri. Ne tot învârtim gândind aceleaşi lucruri, cu mici variaţii. Trecutul şi viitorul sunt stătute, alcătuite din gânduri mereu repetate în cercuri. În schimb, prezentul ne deschide un orizont infinit şi care nu repetă nimic. Prezentul e mereu proaspăt şi irepetabil.

din articolul ECONOMIA DE ENERGIE PSIHICĂ (2024)

Ecuaţia taoistă a nondualităţii (2024)

Vid creator + Creaţie duală = Nondualitate

Tao este prezentat uneori ca fiind vidul creator sau Wu. Alteori, Tao este înţeles drept coexistenţa şi interacţiunea contrariilor. Nondualitatea înseamnă nonsepararea celor două aspecte: cel real, nimicul, şi cel aparent, totalitatea (înglobat, amestecat cu primul).

din articolul MEDITAŢII ÎN GOL (2024)

De la Unic-Infinit la multitudine-finit (2024)

Legenda: S - spirite; f - frecvenţe

Absolutul nediferenţiat se diferenţiază, devenind Spirite. Un Spirit este acelaşi Absolut, dar diferenţiat. Este etapa creaţiei când Unicul devine multitudine.

Vom considera Absolutul ca pe un plan bidimensional, precum o coală de hârtie infinit de lungă şi lată. Deci Planul absolut este dublu-infinit.

În acest Plan vom trasa linii paralele verticale. Fiecare linie este infinit de lungă, simbolizând Spiritul. Deci Linia absolută este simplu-infinită. Astfel, Absolutul nediferenţiat devine diferenţiat, sau, cu alte cuvinte, Unicul devine multitudine.

Spiritul este la fel de impersonal ca Absolutul. Asta semnifică celebra ecuaţie vedică: Atman = Brahman. Acel Spirit „individual” este, de fapt, Dumnezeu.

În continuare, în acelaşi Plan absolut, vom trasa altă serie de linii paralele orizontale, şi ele infinit de lungi, fiecare desemnând o anumită „frecvenţă”. Pe această temelie va lua fiinţă fiecare Univers.

La intersecţia liniilor verticale infinite (Spiritele) cu cele orizontale infinite (frecvenţele) vor apărea puncte (care sunt finite !). Toate punctele de pe o frecvenţă vor crea un Univers (fizic sau de natură mai subtilă).

Şi astfel, Infinitul a devenit finit, adică o sumă de „puncte-indivizi” care, împreună, alcătuiesc un Univers. „Individul” este ceva finit.

din articolul MEDITAŢII ÎN GOL (2024)

Apariţia eu-lui (2024)

Eul este ideea separării de Viaţă, apărută în Absolutul inseparabil

din articolul OBIECTIV, DESPRE SUBIECTIV (2024)

Eul imaginar (2024)

Gândurile nepuse în practică sunt o simplă intelectualizare excesivă sau sterilă, ca un rezervor de idei aparent inutile. Totuşi, mai târziu, unele idei din acest rezervor ar putea da roade, la momentul potrivit.

De asemenea, dorinţele care nu sunt satisfăcute pot genera frustrări şi chiar nevroze. Mai târziu, şi unele din acestea pot genera fapte din partea omului.

Ambele aceste categorii (ideile sterile şi dorinţele nesatisfăcute) susţin eul mental sau ego-ul. Eul mental este paralel cu realitatea, după cum e reprezentat în schemă. Chiar şi ideile şi frustrările acumulate în rezervă pot fi, eventual, folosite de către Creator, dar eul nu are nicio contribuţie. Eul este doar senzaţia iluzorie de autonomie sau separare de univers.

Vidul creator mai generează Dorinţe în om şi atunci când îl pune în condiţii exterioare ce îi provoacă reacţii automate, pe baza preferinţelor minţii-corp. Dacă condiţia nu corespunde preferinţelor, apar emoţii negative. Dacă condiţia e favorabilă, apar emoţii pozitive. Ambele cazuri pot genera Dorinţe intense fie de îndepărtare, fie de perpetuare a stării respective (raga-dvesha).

din articolul DECIZIA UNIVERSALĂ (2024)

SPAŢIUL-TIMP ESTE EXPERIENŢA EU-LUI (2025)

EUL este EXPERIENŢA SEPARĂRII în timp şi spaţiu.

din articolul Spaţiul-timp este experienţa eu-lui (2025)